7 IULIE 2015
COREEA DE SUD
Vor adopta judecătorii sud-coreeni standardele internaționale privind obiecția de conștiință?
Curtea Constituțională a Coreei de Sud va examina din nou constituționalitatea refuzului guvernului de a recunoaște dreptul la obiecția de conștiință. * Cu doar patru ani în urmă, în 2011, Curtea a decis că, prin pedepsirea obiectorilor de conștiință în baza legii privind serviciul militar al Coreei de Sud, nu se încalcă prevederile Constituției. Această decizie a susținut o hotărâre pronunțată în 2004.
În mod neobișnuit, Curtea Constituțională va examina din nou această problemă la 9 iulie 2015, analizând în cadrul aceleiași audieri cauzele a trei obiectori de conștiință. Mai multe organizații au înaintat la Curte observații de tipul amicus curiae pentru a susține dreptul la obiecția de conștiință. Întrucât în prezent obiecția de conștiință privind serviciul militar este un drept garantat de legislația internațională, refuzul Coreei de Sud de a face schimbări în acest sens a intrat în atenția opiniei publice din întreaga lume.
Interes crescând din partea comunității internaționale
Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a solicitat Coreei de Sud să treacă la acțiune. Din 2006, acest comitet a emis cinci decizii, care vizau peste 500 de obiectori de conștiință, * și a hotărât că Republica Coreea trebuie să adopte măsuri legislative care să garanteze dreptul la obiecția de conștiință.
Amnesty International, o organizație care apără drepturile omului, cu sediul la Londra, a atras atenția, cu ocazia Zilei Internaționale a Obiectorilor de Conștiință, asupra modului în care Coreea de Sud îi tratează pe obiectorii de conștiință. Această organizație a publicat în 13 mai 2015 un articol în care a prezentat, printre altele, situația unor tineri Martori ai lui Iehova aflați la vârsta încorporării și dificultățile cu care se confruntă aceștia din cauza legislației sud-coreene. În aceeași săptămână, diverse instituții media internaționale, precum CNN și The Washington Post, au realizat reportaje cu privire la obiecția de conștiință și cu privire la tineri Martori care adoptă această poziție.
Dilema cu care se confruntă judecătorii
În Coreea de Sud, când un Martor al lui Iehova refuză încorporarea, judecătorii, de regulă, îl declară vinovat de sustragere de la încorporare. Totuși, judecătorii au rețineri din ce în ce mai mari când vine vorba de condamnarea unui tânăr pașnic a cărui singură „infracțiune” o reprezintă aderarea la convingerile sale religioase. * Într-o ocazie, o judecătoare de la Curtea Districtuală din Suwon a pronunțat cu lacrimi în ochi sentința împotriva unui Martor, întrucât nu avea altă opțiune juridică decât să-l declare vinovat.
În 12 mai 2015, un judecător de la Curtea Districtuală din Gwangju a pronunțat verdictul „nevinovat”, acționând contrar jurisprudenței sud-coreene. Acest verdict a constituit răspunsul la dilema sa morală legată de cauza a trei Martori ai lui Iehova. Dorind să stimuleze o schimbare în sistemul juridic, el le-a spus: „Tot ceea ce pot face pentru voi este să aprind o scânteie și să sper că o veți putea transforma într-o văpaie”. Procurorul a făcut recurs.
În loc să-i condamne la închisoare pe obiectorii de conștiință, șapte judecători din cadrul unor curți districtuale au înaintat cazurile respective la Curtea Constituțională, deși ea s-a pronunțat deja prin cele două hotărâri, din 2004 și din 2011, cu privire la această problemă. Acești judecători au refuzat să pedepsească cu închisoarea un tânăr pentru simplul motiv că își respectă conștiința. Într-un caz, Young-hoon Kang, judecător la Curtea Districtuală din Seul Nord, a spus că pedepsirea obiectorilor de conștiință „ar echivala cu încălcarea drepturilor lor și negarea identității lor. Cu siguranță, ar însemna încălcarea demnității umane”.
Judecătorii sunt îndemnați „să exercite presiuni asupra instanțelor”
În decembrie 2014, Asociația Barourilor din Republica Coreea a ținut o conferință pe tema obiecției de conștiință. În cadrul prelegerii principale, Su-an Cheon, fostă judecătoare la Curtea Supremă, a spus că deciziile date de Comitetul ONU pentru Drepturile Omului și rezoluțiile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului împotriva Coreei de Sud sunt „o rușine pentru țară”. Ea a precizat că „trimiterea la închisoare a sute de tineri este de nejustificat” și i-a îndemnat pe judecătorii și pe avocații prezenți „să exercite presiuni asupra instanțelor” pentru ca acestea să dea decizii în armonie cu standardele internaționale.
Dna Cheon și-a încheiat prelegerea astfel: „Ar trebui să introducem serviciul civil alternativ cât mai repede posibil. ... Introducerea unui asemenea serviciu ar constitui o piatră de hotar în istoria Coreei de Sud și o realizare de seamă privind drepturile omului în timpul mandatului primei femei președinte. Doar procedând astfel vom reuși să îndepărtăm rușinea de a fi o țară înapoiată în chestiuni ce vizează drepturile omului”.
Va respecta Curtea Constituțională standardele internaționale?
Decenii la rând, mii de Martori ai lui Iehova din Coreea de Sud au făcut închisoare pentru că nu au renunțat la convingerile lor religioase și nu și-au încălcat conștiința. În așteptarea deciziei Curții Constituționale, rămân deschise următoarele întrebări: Vor fi dispuși judecătorii să acționeze în favoarea obiectorilor de conștiință? Va acționa Coreea de Sud în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului?
^ par. 2 Republica Coreea nu recunoaște dreptul la obiecția de conștiință privind serviciul militar. În ultimii 60 de ani, în Coreea au fost condamnați la închisoare peste 18 000 de Martori ai lui Iehova care au refuzat serviciul militar în baza convingerilor lor religioase. Pentru a vedea lista actualizată cu Martorii lui Iehova care se află în închisoare în Coreea de Sud, accesați „Închiși pentru credință – Coreea de Sud”.
^ par. 5 Comunicările nr. 1321/2004 și nr. 1322/2004, doc. ONU CCPR/C/88/D/1321-1322/2004, 3 noiembrie 2006; Comunicările nr. 1593 la 1 603/2007, doc. ONU CCPR/C/98/D/1593-1603/2007, 23 martie 2010; Comunicările nr. 1642-1741/2007, doc. ONU CCPR/C/101/D/1642-1741/2007, 24 martie 2011; Comunicarea nr. 1786/2008, doc. ONU CCPR/C/106/D/1786/2008, 25 octombrie 2012; Comunicarea nr. 2179/2012, doc. ONU CCPR/C/112/D/2179/2012, 15 octombrie 2014.