Martorii lui Iehova dau ascultare sfaturilor biblice de a nu răspunde tuturor acuzațiilor și ridiculizărilor. De exemplu, un proverb biblic spune: „Cine îl corectează pe batjocoritor își atrage dezonoarea”. (Proverbele 9:7, 8; 26:4) În loc să ne concentrăm la acuzațiile false care ni se aduc, lăsându-ne atrași în certuri, preocuparea noastră este să-i fim plăcuți lui Dumnezeu. (Psalmul 119:69)

 Desigur, există „un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi”. (Eclesiastul 3:7) Noi le răspundem oamenilor sinceri care își doresc să afle adevărul, însă evităm discuțiile fără rost. Procedând astfel urmăm învățăturile și exemplul lui Isus și pe cele ale creștinilor din secolul I.

•   Isus nu a răspuns când a fost acuzat pe nedrept înaintea lui Pilat. (Matei 27:11-14; 1 Petru 2:21-23) De asemenea, Isus nu a răspuns acuzațiilor că ar fi un bețiv și un mâncăcios. În schimb, acțiunile sale i-au ajutat pe alții să ajungă la concluzia corectă, în armonie cu principiul: „Înțelepciunea este dovedită dreaptă de lucrările ei”. (Matei 11:19) Însă când situația a cerut-o, el le-a răspuns cu mult curaj celor ce l-au calomniat. (Matei 15:1-3; Marcu 3:22-30)

   Isus și-a învățat continuatorii să nu se descurajeze când li se aduc acuzații false. El a spus: „Fericiți sunteți voi când oamenii vă batjocoresc și vă persecută și, mințind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea!”. (Matei 5:11, 12) Totuși, Isus a mai spus că, atunci când astfel de acuzații le vor oferi continuatorilor săi posibilitatea de a depune mărturie, el își va ține următoarea promisiune: „Vă voi da o gură și o înțelepciune căreia toți împotrivitorii voștri nu vor putea să i se împotrivească, nici să o contrazică”. (Luca 21:12-15)

•   Apostolul Pavel i-a sfătuit pe creștini să evite disputele fără rost cu împotrivitorii, numindu-le „nefolositoare și deșarte”. (Tit 3:9; Romani 16:17, 18)

•   Apostolul Petru i-a încurajat pe creștini să-și apere credința atunci când acest lucru este posibil. (1 Petru 3:15) Totuși, el a recunoscut că adesea cel mai bine este să facă aceasta prin fapte, nu prin cuvinte. El a scris: „Făcând binele, să reduceți la tăcere vorbirea ignorantă a oamenilor fără minte”. (1 Petru 2:12-15)