„Credința este așteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităților care nu se văd.” (Evrei 11:1, Biblia – Traducerea lumii noi)

 „Credința este siguranță cu privire la cele nădăjduite, convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1, Cornilescu, 1996)

 Versetul oferă cea mai concretă definiție biblică a credinței și arată că credința înseamnă mai mult decât a crede într-un lucru.

 „Credința este așteptarea sigură a lucrurilor sperate.” În textul din original, cuvântul grecesc redat prin „credință” transmite ideea de încredere, convingere fermă. O asemenea credință nu se bazează pe iluzii, ci reprezintă ‘o așteptare sigură’. Termenul grecesc tradus prin ‘așteptare sigură’ a ar mai putea fi redat prin „titlu de proprietate”, cu referire la garanția pe care o are proprietarul în baza unui act.

 „Credința este . . . demonstrarea evidentă [sau „dovada convingătoare”, nota de subsol] a realităților care nu se văd.” Credința se bazează pe dovezi incontestabile, care conving o persoană că un lucru este real, chiar dacă nu-l poate vedea.

 Cartea biblică Evrei este, de fapt, o scrisoare adresată de apostolul Pavel creștinilor din primul secol care locuiau în Ierusalim și în împrejurimi. În această parte a scrisorii, Pavel subliniază importanța credinței. De exemplu, el spune: „Fără credință este imposibil să-i fim plăcuți lui Dumnezeu, fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există și că devine răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor”. (Evrei 11:6) După ce, în Evrei 11:1, oferă o definiție a credinței, Pavel dă exemple de bărbați și femei din Scripturi care au dovedit această calitate. El amintește cum au demonstrat ei credință și cum au acționat în armonie cu voința lui Dumnezeu. (Evrei 11:4-38)