Salt la conţinut

TINERII SE ÎNTREABĂ

Sunt perfecționist?

Sunt perfecționist?

 Dacă. . .

  •   te declari mulțumit doar cu nota maximă,

  •   eviți noile provocări de teama eșecului,

  •   consideri orice critică drept un atac la propria persoană,

 atunci răspunsul la întrebarea de mai sus ar putea fi afirmativ. Dar chiar are importanță dacă ești perfecționist?

 De ce nu e bine să fii perfecționist?

 Nu e nimic greșit în a încerca să faci tot ce poți. Însă „e o mare diferență între străduința firească de a face lucrurile foarte bine și străduința nefirească de a atinge perfecțiunea”, se arată în cartea Perfectionism – What’s Bad About Being Too Good?. Tot aici se mai spune: „Perfecționismul poate fi o povară grea pentru că, trebuie să recunoaștem, nimeni nu-i perfect”.

 Biblia susține această idee. Ea afirmă: „Nu există om drept pe pământ care să facă numai binele”. (Eclesiastul 7:20) Întrucât ești imperfect, rezultatele tale nu vor fi întotdeauna uimitoare.

 Ți-e greu să accepți acest lucru? Dacă da, analizează patru domenii în care perfecționismul te poate afecta.

  1.   Cum te vezi pe tine. Perfecționiștii își stabilesc norme exagerat de înalte, ceea ce duce inevitabil la dezamăgire. O tânără pe nume Alicia spune: „Realist vorbind, nu putem excela în toate, iar dacă suntem exagerat de critici cu noi înșine pentru că nu suntem perfecți, vom sfârși prin a nu avea deloc încredere de sine. Asta-i foarte descurajator”.

  2.   Cum privești sfaturile utile. Perfecționiștii tind să considere criticile constructive drept un atac la persoană. „Când sunt corectat, mă simt groaznic”, spune un tânăr pe nume Jeremy. El adaugă: „Faptul de a fi perfecționist te împiedică să-ți recunoști limitele și să accepți ajutorul necesar”.

  3.   Cum îi privești pe ceilalți. Perfecționiștii sunt adesea critici cu alții, și e de înțeles. „Când aștepți perfecțiune de la tine, aștepți același lucru și de la ceilalți”, spune Anna, o tânără de 18 ani. „Când ceilalți nu se ridică la înălțimea așteptărilor tale, ești dezamăgit de ei.”

  4.   Cum te privesc ceilalți. Dacă ai așteptări exagerat de înalte de la ceilalți, să nu te mire că oamenii te evită! „E obositor să trăiești la înălțimea standardelor unui perfecționist”, mărturisește o tânără pe nume Beth. „Nimeni nu vrea să fie lângă o astfel de persoană!”

 Ai o variantă mai bună?

 Biblia spune: „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toți”. (Filipeni 4:5) Oamenii rezonabili dau dovadă de echilibru în ce privește așteptările pe care le au de la ei înșiși, dar și de la alții.

 „Ești deja supus presiunilor din afară. De ce să-ți complici situația fiind perfecționist? E prea mult!” (Nyla)

 Biblia spune: „Să umbli modest cu Dumnezeul tău”. (Mica 6:8) Cei modești își recunosc limitele. Nu iau asupra lor mai mult decât pot duce, nici nu dedică mai mult timp decât au la dispoziție pentru îndeplinirea unei anumite sarcini.

 „Dacă vreau să am sentimentul că mă achit bine de responsabilități, accept doar atât cât pot face.” (Hailey)

 Biblia spune: „Tot ce găsește mâna ta să facă fă cu toată puterea ta”. (Eclesiastul 9:10) Așadar, soluția la perfecționism nu e lenevia, ci hărnicia, echilibrată de calități precum rezonabilitatea și modestia.

 „Încerc să fac lucrurile cât pot de bine și chiar dau totul. Îmi dau seama că nu va ieși niciodată perfect, dar sunt bucuros că am făcut tot ce am putut.” (Joshua)