Salt la conţinut

Salt la cuprins

SUBIECTUL DE COPERTĂ | CUM PUTEM FACE FAŢĂ ÎNGRIJORĂRILOR?

Îngrijorări cauzate de probleme familiale

Îngrijorări cauzate de probleme familiale

„La scurt timp după moartea tatălui meu, soţul meu mi-a spus că avea o relaţie cu altă femeie”, povesteşte Janet. „N-a trecut mult şi, fără să dea vreo explicaţie sau să-şi ia rămas-bun, şi-a strâns hainele şi a plecat, lăsându-mă cu cei doi copii ai noştri.” Janet şi-a găsit un loc de muncă, dar salariul nu-i ajungea pentru a-şi întreţine familia. Îngrijorările ei n-au fost doar de natură financiară. Janet îşi aminteşte: „Eram copleşită de povara noilor responsabilităţi de care trebuia să mă achit singură. Mă simţeam vinovată că nu puteam să le ofer copiilor mei lucrurile pe care alţi părinţi puteau să le ofere copiilor lor. Şi acum mă gândesc cu îngrijorare la ce spun alţii despre mine sau despre copiii mei. Se întreabă ei oare dacă am făcut tot posibilul să-mi salvez căsnicia?”.

Janet

Rugăciunea o ajută pe Janet să-şi ţină sentimentele sub control şi să-şi consolideze relaţia cu Dumnezeu. „Cel mai greu îmi este noaptea, când se face linişte, iar gândurile mele devin asurzitoare. Numai după ce mă rog şi citesc din Biblie reuşesc să adorm. Unul dintre pasajele mele preferate este Filipeni 4:6, 7, unde se spune: «Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre, iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inima şi mintea». Am petrecut multe nopţi rugându-mă şi am simţit că Iehova mă mângâie cu pacea lui”.

Cuvintele încurajatoare rostite de Isus în Predica de pe munte cu privire la rugăciune se aplică la orice fel de îngrijorări: „Dumnezeu, Tatăl vostru, ştie de ce aveţi nevoie chiar înainte de a-i cere voi” (Matei 6:8). Într-adevăr, trebuie să ne rugăm Tatălui nostru ceresc. Rugăciunea este principala modalitate prin care ne putem ‘apropia de Dumnezeu’. Drept urmare, „el se va apropia” de noi (Iacov 4:8).

Efectul pe care îl are rugăciunea este mai mult decât o stare de bine creată de exprimarea propriilor îngrijorări. Iehova, ‘Ascultătorul rugăciunii’, acţionează în folosul tuturor celor ce îl caută cu credinţă (Psalmul 65:2). De aceea, Isus le-a spus continuatorilor lui ‘să se roage mereu şi să nu renunţe’ (Luca 18:1). Prin urmare, trebuie să-i cerem neîncetat lui Dumnezeu în rugăciune îndrumare şi ajutor, fiind convinşi că el ne va răsplăti credinţa. Să nu punem niciodată la îndoială dorinţa sau capacitatea lui de a acţiona. Faptul ‘de a ne ruga neîncetat’ dovedeşte că avem o credinţă autentică (1 Tesaloniceni 5:17).

CE ÎNSEAMNĂ A AVEA CREDINŢĂ

A avea credinţă înseamnă a ajunge să-l cunoaştem pe Dumnezeu ca persoană (Ioan 17:3). Primul pas în acest sens este acela de a ne însuşi gândurile lui cu ajutorul Bibliei. El ne vede pe fiecare şi vrea să ne ajute. Totuşi, o credinţă autentică presupune mult mai mult decât a şti câteva lucruri despre Dumnezeu. De asemenea, a avea credinţă înseamnă a avea o relaţie de prietenie plină de respect cu Dumnezeu. La fel ca în cazul prieteniei dintre doi oameni, prietenia cu Dumnezeu nu poate să apară în mod spontan. Credinţa noastră ‘creşte’ pe măsură ce învăţăm tot mai multe lucruri despre Dumnezeu, facem „lucrurile care îi sunt plăcute” şi simţim ajutorul lui (2 Corinteni 10:15; Ioan 8:29). O asemenea credinţă o ajută pe Janet să facă faţă îngrijorărilor.

„Faptul că am văzut de fiecare dată mâna lui Iehova mi-a întărit mult credinţa”, spune Janet. „De multe ori am fost ţinta unor nedreptăţi greu de suportat. După multe rugăciuni, Iehova a găsit mereu pentru noi o cale de ieşire la care până atunci nu mă gândisem. Ori de câte ori mă rog îi mulţumesc pentru tot ce a făcut în folosul meu. El vine întotdeauna în ajutorul nostru la momentul potrivit, de multe ori imediat după ce ne rugăm. În plus, el mi-a dat prieteni adevăraţi, fraţi şi surori de credinţă, care îmi oferă mereu ajutor şi care sunt un bun exemplu pentru copiii mei. *

Înţeleg de ce în Maleahi 2:16 se spune că Iehova «urăşte divorţul». Pentru partenerul nevinovat, acesta este cea mai mare trădare. Au trecut mulţi ani de când soţul meu m-a părăsit, dar şi acum simt uneori un gol în suflet. În acele momente încerc să ajut pe cineva şi, în felul acesta, mă ajut şi pe mine.” Aplicând principiul Bibliei de a nu se izola, Janet nu se lasă copleşită de îngrijorări (Proverbele 18:1). *

Dumnezeu este „Tată al orfanilor de tată şi judecător al văduvelor” (Psalmul 68:5).

Janet spune în continuare: „Cea mai mare mângâiere a mea este să ştiu că Dumnezeu este «tatăl orfanilor de tată şi judecătorul văduvelor». El nu ne va abandona niciodată, aşa cum a făcut soţul meu” (Psalmul 68:5). Janet ştie că Dumnezeu nu ne pune la încercare „cu lucruri rele”. Dimpotrivă, el „le dă tuturor cu generozitate” înţelepciune şi ne ajută să facem faţă îngrijorărilor oferindu-ne „puterea care depăşeşte normalul” (Iacov 1:5, 13; 2 Corinteni 4:7).

Dar ce putem face când suntem îngrijoraţi din cauza unui pericol?

^ par. 10 Pentru câteva sugestii practice referitoare la modul în care putem face faţă îngrijorărilor, vezi seria de articole: „Deţineţi controlul asupra vieţii voastre?”, apărută în numărul din iulie 2015 al revistei Treziţi-vă!, disponibilă online pe www.jw.org.