Aurelia: Bună ziua, doamna Irina. Mă bucur că vă găsesc acasă.

Irina: Îmi pare bine să vă revăd.

Aurelia: Data trecută am discutat despre ce simte Dumnezeu când vede suferinţele oamenilor. * Mi-aţi spus că acest subiect vă preocupă de mult timp, îndeosebi de când mama dumneavoastră a suferit un accident de maşină. Apropo, cum se simte doamna?

Irina: Uneori se simte bine, alteori, rău. Astăzi e bine.

Aurelia: Mă bucur. Cred că vă este foarte greu să vă păstraţi optimismul într-o situaţie atât de grea.

Irina: Aşa este. Uneori mă întreb de ce trebuie să se chinuiască atât de mult.

Aurelia: Este normal să vă puneţi această întrebare. Data trecută v-am promis că voi reveni pentru a vă explica de ce permite Dumnezeu suferinţa, deşi ar putea să-i pună capăt imediat.

Irina: Da, îmi amintesc.

Aurelia: Înainte de a vedea cum răspunde Biblia la această întrebare, aş vrea să ne reamintim câteva idei discutate data trecută.

Irina: Sigur că da.

Aurelia: Am văzut că şi în timpurile biblice a existat un bărbat credincios care s-a întrebat de ce permite Dumnezeu suferinţa. Totuşi, Dumnezeu nu l-a mustrat pentru că a pus această întrebare, nici nu i-a spus că avea nevoie de mai multă credinţă.

Irina: Îmi amintesc, această idee a fost nouă pentru mine.

Aurelia: Apoi am aflat că lui Iehova Dumnezeu nu-i place să ne vadă suferind. De exemplu, Biblia spune că, ori de câte ori poporul său suferea, ‘şi el suferea’. * Nu este mângâietor să ştim că Dumnezeu suferă alături de noi?

Irina: Ba da, aşa este.

Aurelia: Apoi v-am explicat că Dumnezeu are o putere nemărginită şi că poate să intervină şi să pună capăt oricând suferinţei.

Irina: Dar de ce permite Dumnezeu să se întâmple atâtea lucruri rele, dacă are putere să le pună capăt?

Aurelia: Pentru a afla răspunsul la această întrebare, să ne îndreptăm atenţia spre prima carte a Bibliei, Geneza. Cunoaşteţi relatarea despre Adam, Eva şi fructul interzis?

Irina: Cum să nu, o ştiu de când mergeam la biserică. Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei să nu mănânce dintr-un pom, dar ei n-au ascultat şi au mâncat.

 Aurelia: Exact. Dar să vedem ce i-a determinat pe Adam şi pe Eva să păcătuiască. În felul acesta vom înţelege de ce există atâta suferinţă. Vă invit să citim împreună Geneza, capitolul 3, versetele 1 la 5. Vreţi să citiţi dumneavoastră?

Irina: Sigur. „Şarpele era cel mai prudent dintre toate animalele sălbatice ale câmpului pe care le făcuse Iehova Dumnezeu. El i-a zis femeii: «Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?» Femeia i-a răspuns şarpelui: «Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: „Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi”». Atunci şarpele i-a zis femeii: «În mod sigur nu veţi muri. Căci Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul»”.

Aurelia: Mulţumesc. Remarcaţi că Evei i-a vorbit un şarpe. Într-un alt verset din Biblie se spune că Satan Diavolul i-a vorbit Evei prin intermediul unui şarpe. * Satan a întrebat-o pe Eva despre porunca lui Dumnezeu referitoare la un anumit pom. Aţi remarcat ce le-a spus Dumnezeu lui Adam şi Evei că avea să li se întâmple dacă mâncau din el?

Irina: Că vor muri.

Aurelia: Foarte bine aţi răspuns. Apoi Satan i-a adus o acuzaţie gravă lui Dumnezeu. El a spus: „În mod sigur nu veţi muri”. Satan a insinuat că Dumnezeu minte!

Irina: Este prima dată când aud acest lucru.

Aurelia: Făcându-l pe Dumnezeu mincinos, Satan a iscat o controversă pentru a cărei rezolvare era nevoie de timp. Ştiţi de ce?

Irina: Nu.

Aurelia: Să zicem că într-o zi vă spun că sunt mai puternică decât dumneavoastră. Cum aţi putea dovedi că n-am dreptate?

Irina: De exemplu, printr-o probă de forţă.

Aurelia: Exact. Probabil că am încerca pe rând să ridicăm un obiect greu. De fapt, este uşor să demonstrezi cine este mai puternic.

Irina: Înţeleg ce vreţi să spuneţi.

Aurelia: Dar dacă în loc să spun că sunt mai puternică aş pretinde că sunt mai cinstită decât dumneavoastră? Ar fi cu totul altceva, nu-i aşa?

Irina: Da, într-adevăr.

Aurelia: Spre deosebire de putere, cinstea nu se poate dovedi printr-o probă.

Irina: Aşa este.

Aurelia: În acest caz, cea mai bună modalitate este aceea de a-i lăsa pe alţii să ne observe un timp şi să constate care dintre noi este mai cinstită.

Irina: Aşa ar fi corect.

Aurelia: Să revenim acum la relatarea din Geneza. A pretins Satan că este mai puternic decât Dumnezeu?

Irina: Nu.

Aurelia: Dumnezeu ar fi putut demonstra imediat contrariul. Dar Satan a pretins că este mai cinstit decât Dumnezeu. A fost ca şi cum i-ar fi spus Evei: Dumnezeu te minte, însă eu îţi spun adevărul.

Irina: Ce interesant!

Aurelia: Aşadar, în marea sa înţelepciune, Dumnezeu a ştiut că modalitatea cea mai bună de a răspunde la această provocare era să lase să treacă un timp, pentru ca, în final, să se vadă cu claritate cine a spus adevărul şi cine a minţit.

Irina: Dar, după ce Eva a murit, n-a fost clar că Dumnezeu spusese adevărul?

Aurelia: Într-un anumit sens, da. Dar provocarea lui Satan a avut şi alte implicaţii. Să mai aruncăm o privire asupra versetului 5. Observaţi ce i-a mai sus Satan Evei?

Irina: Că, după ce va mânca din fruct, i se vor deschide ochii.

 Aurelia: Exact. Şi că va deveni „ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Prin urmare, Satan a insinuat că Dumnezeu îi priva pe oameni de ceva bun.

Irina: Înţeleg.

Aurelia: Iar aceasta a fost o gravă provocare.

Irina: În ce sens?

Aurelia: Prin cuvintele lui, Satan a insinuat că Eva şi, prin extensie, toţi oamenii, ar duce o viaţă mult mai bună dacă n-ar fi conduşi de Dumnezeu. Şi în acest caz, Iehova a ştiut că modalitatea cea mai bună de a răspunde provocării era aceea de a-l lăsa pe Satan să-şi susţină acuzaţia cu dovezi. Prin urmare, Dumnezeu i-a permis lui Satan să conducă un timp lumea. Aşa se explică de ce există atâta suferinţă în jurul nostru: adevăratul conducător al acestei lumi este Satan, nu Dumnezeu. * Dar există o speranţă.

Irina: La ce vă referiţi?

Aurelia: Biblia ne învaţă două lucruri importante despre Dumnezeu. Primul, Iehova este lângă noi când suferim. Să analizăm, de exemplu, cuvintele regelui David consemnate în Psalmul 31:7. David a trecut prin multe necazuri, dar remarcaţi ce a spus el când s-a rugat lui Dumnezeu. Vreţi să citiţi dumneavoastră, vă rog?

Irina: Sigur că da. „Mă voi înveseli şi mă voi bucura datorită bunătăţii tale iubitoare, pentru că ai văzut necazul meu, ai ştiut despre strâmtorările sufletului meu.”

Aurelia: Deci, deşi David a trecut prin multe necazuri, el s-a consolat la gândul că Iehova îi vedea suferinţa. Iehova ştie totul, chiar şi frământările noastre, pe care niciun om nu le poate înţelege în mod deplin. E o adevărată mângâiere acest lucru, nu-i aşa?

Irina: Cu siguranţă.

Aurelia: Al doilea lucru important este acela că Dumnezeu nu va permite să suferim la nesfârşit. Biblia arată că, în curând, Dumnezeu va pune capăt conducerii dezastruoase a lui Satan. De asemenea, va pune capăt tuturor lucrurilor rele din prezent, inclusiv suferinţei prin care treceţi împreună cu mama dumneavoastră. Dacă sunteţi de acord, voi reveni săptămâna viitoare pentru a vă arăta de ce putem fi siguri că Dumnezeu va pune în curând capăt suferinţei? *

Irina: Vă aştept cu plăcere.