Apropiaţi-vă de Dumnezeu
„Primeşte-ne, te rugăm, înapoi acasă!“
Ai fost cândva un slujitor al lui Iehova? Te gândeşti să-i slujeşti din nou, dar te întrebi dacă te va primi înapoi? Te rugăm să citeşti cu atenţie acest articol şi pe cel ce urmează. Ele au fost pregătite special pentru tine.
„L-AM rugat pe Iehova să mă lase să mă întorc la el şi să mă ierte pentru că l-am supărat.“ Acestea au fost cuvintele unei femei care s-a îndepărtat de Dumnezeu încălcând normele creştine pe care le învăţase în copilărie. Simţi compasiune pentru ea? Probabil că te întrebi: Ce simte Dumnezeu faţă de cei care i-au slujit cândva? Îşi aduce aminte de ei? Vrea ca aceştia să se întoarcă la el? Pentru a răspunde la aceste întrebări, să analizăm cuvintele consemnate de Ieremia. Fără îndoială, răspunsurile te vor încuraja mult. (Citeşte Ieremia 31:18–20.)
Să ne gândim la contextul în care a scris Ieremia aceste cuvinte. În 740 î.e.n., cu decenii înainte de zilele lui Ieremia, Iehova a permis ca asirienii să ia în captivitate cele zece triburi ale regatului lui Israel. * Dumnezeu a permis această nenorocire pentru a-şi disciplina poporul, deoarece acesta comisese păcate grave, ignorând avertismentele repetate ale profeţilor Săi (2 Regi 17:5–18). Şi-au schimbat israeliţii atitudinea în urma greutăţilor cu care s-au confruntat în exil, când au fost departe de Dumnezeu şi de ţara lor? I-a dat Iehova complet uitării? Avea el să le permită să se întoarcă în ţara lor şi să-i slujească din nou?
„Mi-a părut rău“
În captivitate, israeliţii şi-au venit în fire şi s-au simţit îndemnaţi să se căiască. Iehova a observat regretul lor sincer. Remarcă modul în care Iehova descrie atitudinea şi sentimentele israeliţilor exilaţi, cărora li se adresează ca grup, numindu-i Efraim.
„L-am auzit într-adevăr pe Efraim văitându-se“, spune Iehova (Versetul 18). El i-a auzit pe israeliţii care deplângeau efectele conduitei lor păcătoase. Verbul „a se văita“ poate însemna şi „a se clătina sau a se mişca într-o parte şi în alta“, a spus un erudit. Ei erau ca un fiu răzvrătit care clatină din cap în semn de regret, gândindu-se la suferinţa pe care şi-a cauzat-o şi tânjind după viaţa de acasă (Luca 15:11–17). Ce spunea poporul?
„M-ai corectat . . . ca pe un viţel care nu este învăţat cu munca.“ (Versetul 18) Israeliţii au recunoscut că au meritat să fie disciplinaţi. De fapt, ei fuseseră ca un viţel care nu era învăţat cu munca. Această comparaţie poate însemna că ei fuseseră ca un taur tânăr care „n-ar fi simţit niciodată înţepătura ţepuşei dacă n-ar fi încercat să iasă din jug“, se spune într-o lucrare de referinţă.
„Fă-mă să mă întorc şi mă voi întoarce îndată, căci tu eşti Iehova, Dumnezeul meu.“ (Versetul 18) Cu inima plină de umilinţă, poporul a strigat către Dumnezeu. Israeliţii se rătăciseră adoptând o conduită păcătoasă, dar acum îl implorau pe Dumnezeu să-i ajute să redobândească favoarea sa. O altă traducere redă acest verset astfel: „Tu eşti Dumnezeul nostru. Primeşte-ne, te rugăm, înapoi acasă!“ (Contemporary English Version).
„Mi-a părut rău . . . Mi-a fost ruşine, m-am simţit umilit.“ (Versetul 19) Părându-le rău că păcătuiseră, israeliţii şi-au recunoscut vina. Mai mult, erau descurajaţi şi se simţeau nedemni. Parcă îi vedem bătându-se în piept în semn de regret (Luca 15:18, 19, 21).
Israeliţii s-au căit. Plini de durere, ei şi-au mărturisit păcatele înaintea lui Dumnezeu şi s-au întors de la căile lor rele. Avea Dumnezeu să le arate îndurare şi ‘să-i primească înapoi acasă’?
„Negreşit, voi avea milă de el“
Iehova era foarte ataşat de israeliţi. El a spus: „Am devenit Tată pentru Israel, iar Efraim este întâiul meu născut“ (Ieremia 31:9). Cum ar fi putut un tată iubitor să nu-l primească înapoi pe fiul său care se căia sincer? Observă modul în care îşi exprimă Iehova sentimentele părinteşti faţă de poporul său.
„Nu este oare Efraim pentru mine un fiu scump, un copil mult iubit? Căci, aşa cum am vorbit împotriva lui, tot aşa îmi voi aminti iarăşi de el.“ (Versetul 20) Câtă tandreţe vădesc aceste cuvinte! Asemenea unui părinte ferm, dar iubitor, Dumnezeu a fost obligat să vorbească „împotriva“ copiilor săi, avertizându-i de repetate ori cu privire la căile lor păcătoase. Deoarece au refuzat cu încăpăţânare să asculte, el a permis ca ei să fie duşi în exil; era ca şi cum i-ar fi făcut să plece de acasă. Dar, chiar dacă a trebuit să-i pedepsească, Iehova nu i-a dat uitării. El n-ar fi făcut niciodată aşa ceva. Un tată iubitor nu-şi uită copiii. Ce a simţit Iehova când a văzut căinţa sinceră a copiilor săi?
„Lăuntrul meu s-a tulburat pentru el. * Negreşit, voi avea milă de el.“ (Versetul 20) Lui Iehova îi era foarte dor de copiii săi. Căinţa lor sinceră i-a mişcat inima, astfel că Iehova a dorit foarte mult ca aceştia să se întoarcă la el. Asemenea tatălui din parabola lui Isus despre fiul risipitor, lui Iehova „i s-a făcut milă“ de copiii săi şi a fost nerăbdător să-i primească înapoi acasă (Luca 15:20).
„Iehova m-a primit înapoi acasă!“
Cuvintele din Ieremia 31:18–20 ne ajută să înţelegem mai bine îndurarea şi compasiunea tandră manifestate de Iehova. Dumnezeu nu-i uită pe cei care i-au slujit cândva. Dacă aceştia doresc să se întoarcă la el, Dumnezeu este ‘gata să ierte’ (Psalmul 86:5). El nu-i va respinge niciodată pe cei care vin la el cu inima plină de căinţă (Psalmul 51:17). Dimpotrivă, el este fericit ‘să-i primească înapoi acasă’ (Luca 15:22–24).
Femeia menţionată la începutul articolului a dorit să se întoarcă la Iehova şi a luat iniţiativa să se ducă la congregaţia Martorilor lui Iehova din zona în care locuia. Mai întâi a trebuit să depăşească unele sentimente negative. „Mă simţeam nedemnă“, îşi aminteşte ea. Însă bătrânii congregaţiei au încurajat-o şi au ajutat-o să-şi recapete tăria spirituală. Cu inima plină de apreciere, ea spune: „Mă simt minunat pentru că Iehova m-a primit înapoi acasă!“.
Dacă ai fost cândva un slujitor al lui Iehova şi te gândeşti să-i slujeşti din nou, te invităm să mergi la congregaţia Martorilor lui Iehova din zona în care locuieşti. Nu uita că Iehova arată compasiune şi îndurare când cei care se căiesc strigă către el: „Primeşte-ne, te rugăm, înapoi acasă!“.
Sugestie pentru citirea Bibliei în aprilie:
[Note de subsol]
^ par. 2 Cu secole înainte, în 997 î.e.n., israeliţii fuseseră împărţiţi în două regate: regatul sudic al lui Iuda, alcătuit din două triburi, şi regatul nordic al lui Israel, alcătuit din zece triburi. Acesta din urmă era numit şi Efraim, după numele celui mai important trib.
^ par. 5 Comentând această figură de stil despre tulburarea lăuntrică, un manual pentru traducătorii Bibliei explică: „La evrei, interiorul corpului reprezenta sediul sentimentelor“.