ÎI PASĂ într-adevăr lui Iehova de slujitorii săi? Dacă da, cât de mult se interesează de ei? Numai Dumnezeu ne poate dezvălui răspunsul la aceste întrebări. În Biblie, Iehova ne explică în mod clar ce simte. Să analizăm cuvintele sale din Isaia 49:15.

Pentru a ilustra profunzimea sentimentelor pe care le are faţă de slujitorii săi, Iehova ne dă prin intermediul lui Isaia unul dintre cele mai emoţionante exemple la care ne-am putea gândi. Pentru început, el pune o întrebare care îndeamnă la reflecţie: „Poate o femeie să-şi uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pântecelui ei?“. La prima vedere, răspunsul pare evident. Cum ar putea o mamă care alăptează să uite de copilaşul ei? Acesta este complet dependent de mama lui; zi şi noapte, el îi dă de veste când are nevoie de atenţia ei. Însă întrebarea pusă de Iehova are scopul de a ne transmite o idee şi mai importantă.

De ce îşi alăptează o mamă copilul şi se îngrijeşte de toate necesităţile lui? Doar pentru ca acesta să nu mai plângă? Nu. În mod firesc, o mamă are milă de „fiul pântecelui ei“. Verbul ebraic tradus prin „a avea milă“ este redat şi prin „a arăta îndurare“ sau „a se îndura“ (Exodul 33:19; Isaia 54:10). În limba ebraică, acest termen poate transmite ideea de compasiune tandră arătată faţă de cineva vulnerabil sau neajutorat. Compasiunea unei mame pentru copilul pe care îl alăptează este unul dintre cele mai puternice sentimente la care ne-am putea gândi.

Din nefericire însă, nu toate mamele au milă de copilul pe care îl alăptează. ‘Acestea ar putea uita [de copilul lor]’, spune Iehova în Isaia 49:15 (Cornilescu, 2001). Trăim într-o lume în care mulţi oameni sunt „neloiali [şi] fără afecţiune naturală“ (2 Timotei 3:1–5). Uneori auzim despre mame care îşi neglijează, îşi maltratează sau chiar îşi abandonează copiii nou-născuţi. Comentând pe marginea textului din Isaia 49:15, o lucrare de referinţă afirmă: „Mamele sunt supuse păcatului, iar iubirea lor este uneori sufocată de răutate. Chiar şi cea mai puternică iubire pe care o simte un om poate să dispară“ (The Book of Isaiah, de Edward Young).

Însă Iehova ne asigură: „Eu nu te voi uita“. Acum înţelegem mai bine scopul întrebării puse de Iehova în Isaia 49:15. În acest verset nu se face o comparaţie, ci mai degrabă un contrast. Spre deosebire de mamele imperfecte, care uneori nu arată compasiune faţă de copilaşul lor neajutorat, Iehova nu va uita niciodată să arate compasiune faţă de închinătorii săi aflaţi în nevoie. În acest sens, lucrarea de referinţă menţionată anterior face următorul comentariu pe marginea textului din Isaia 49:15: „Aceasta este una dintre cele mai sugestive, dacă nu chiar cea mai sugestivă expresie a iubirii lui Dumnezeu menţionată în Vechiul Testament“.

Nu este încurajator să învăţăm despre ‘compasiunea tandră a Dumnezeului nostru’? (Luca 1:78) Nu ne simţim îndemnaţi să învăţăm cum ne putem apropia mai mult de Iehova? Acest Dumnezeu plin de iubire le dă închinătorilor săi următoarea asigurare: „Nicidecum nu te voi lăsa şi nicidecum nu te voi părăsi“ (Evrei 13:5).

Sugestie pentru citirea Bibliei în februarie:

▪ Isaia 43–62