Se interesează Dumnezeu cu adevărat de tine?

TE SIMŢI iubit? Sau ai uneori impresia că nimănui nu-i pasă de tine? În această lume agitată şi egocentrică, putem ajunge cu uşurinţă să credem că suntem prea mici sau neimportanţi ca să contăm în ochii altora. Aşa cum îi descrie şi Biblia, tot mai mulţi oameni din zilele noastre sunt preocupaţi numai de propria persoană şi nu manifestă interes faţă de alţii (2 Timotei 3:1, 2).

Indiferent de vârsta, cultura, limba sau rasa lor, toţi oamenii simt nevoia să dea şi să primească iubire. Potrivit unor studii, sistemul nostru nervos este conceput în aşa fel încât să putem simţi iubire şi tandreţe. Fiind Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu înţelege mai bine ca oricine necesitatea oamenilor de a fi iubiţi şi apreciaţi. Cum te-ai simţi dacă el te-ar asigura că eşti preţios în ochii lui? Fără îndoială, această asigurare ar avea foarte mare valoare pentru tine. Dar se interesează Dumnezeu realmente de noi, nişte oameni imperfecţi? Este el preocupat de fiecare dintre noi? Dacă da, ce anume ne face preţioşi în ochii săi?

Iehova se interesează cu adevărat de noi

Contemplând splendoarea cerului înstelat, un psalmist loial lui Dumnezeu care a trăit în urmă cu circa 3 000 de ani a fost absolut convins de maiestatea şi superioritatea Celui care a creat miriadele de stele. Meditând la măreţia lui Iehova şi la nimicnicia omului, psalmistul a fost uimit de interesul plin de iubire pe care ni-l arată Iehova. El a spus: „Când văd cerurile tale, lucrările degetelor tale, luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi spun: Ce este omul muritor ca să-ţi aminteşti de el şi fiul omului pământean ca să te îngrijeşti de el?“ (Psalmul 8:3, 4). Am putea gândi, aşadar, că Dumnezeul Suprem este prea departe sau prea ocupat ca să le acorde atenţie oamenilor imperfecţi. Însă psalmistul ştia că, deşi omul este neînsemnat şi are o viaţă efemeră, el este valoros pentru Dumnezeu.

Alt psalmist ne-a dat următoarea asigurare: „Iehova îşi găseşte plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce aşteaptă bunătatea sa iubitoare“ (Psalmul 147:11). Ideea exprimată în aceşti psalmi  ne mişcă inima. Deşi se află într-o poziţie atât de glorioasă, Iehova nu numai că ştie că existăm, ci se şi ‘îngrijeşte de noi’ şi ‘îşi găseşte plăcerea în noi’.

Acest adevăr este subliniat şi de o profeţie biblică ce descrie evenimentele din zilele noastre. Prin intermediul profetului Hagai, Iehova a spus că predicarea veştii bune despre Regatul Său avea să fie efectuată pe tot pământul. Cu ce rezultat? „Comorile preţioase ale tuturor naţiunilor vor veni; şi voi umple de glorie casa aceasta.“ (Hagai 2:7)

Ce reprezintă „comorile preţioase“ care sunt strânse din toate naţiunile? Ele nu pot fi bogăţii materiale (Hagai 2:8). Nu aurul şi argintul îi bucură inima lui Iehova, ci oamenii care, în pofida imperfecţiunilor lor, îi aduc închinare din iubire (Proverbele 27:11). Ei sunt „comorile preţioase“ care îi dau glorie, iar Dumnezeu îi apreciază pentru devoţiunea lor sinceră şi pentru serviciul lor plin de zel. Te numeri şi tu printre ei?

Poate ne vine greu să credem că noi, nişte oameni atât de imperfecţi, putem fi preţioşi în ochii Marelui Creator al universului. Însă acest adevăr ar trebui să ne motiveze să acceptăm invitaţia sa cordială de a ne apropia de el (Isaia 55:6; Iacov 4:8).

„Eşti preaiubit“

Într-o seară, când vârstnicul profet Daniel se ruga, un vizitator deosebit a venit pe neaşteptate la el. Numele lui era Gabriel. Daniel se mai întâlnise cu el şi ştia că era un înger al lui Iehova. Explicându-i motivul apariţiei sale surprinzătoare, Gabriel i-a spus: „Daniel, am venit să-ţi dau mai multă perspicacitate şi pricepere . . . pentru că eşti preaiubit“ (Daniel 9:21–23).

Cu altă ocazie, un înger al lui Iehova i s-a adresat lui Daniel prin cuvintele: „Daniel, om preaiubit“. Apoi, pentru a-l întări, îngerul i-a zis: „Nu te teme, om preaiubit! Să ai pace!“ (Daniel 10:11, 19). Daniel este de trei ori descris drept „preaiubit“. Acest cuvânt înseamnă şi „foarte preţios“, „foarte apreciat“ şi chiar „favorit“.

Fără îndoială, Daniel se simţea aproape de Dumnezeul său şi ştia că El îi aprecia serviciul fidel. Însă cuvintele îngerului, care dezvăluiau marea afecţiune a lui Dumnezeu faţă de Daniel, l-au încurajat foarte mult pe profet. De aceea, Daniel a răspuns: „M-ai întărit!“ (Daniel 10:19).

Această relatare emoţionantă în care Iehova îşi exprimă sentimentele de tandreţe faţă de profetul său fidel a fost consemnată în Biblie spre folosul nostru (Romani 15:4). Meditând la  exemplul lui Daniel, vom înţelege cum putem fi şi noi la fel de preţioşi în ochii iubitorului nostru Tată ceresc.

Studiază Cuvântul lui Dumnezeu cu regularitate

Daniel a studiat cu sârguinţă Scripturile, aşa cum reiese chiar din cuvintele lui: „Am înţeles din cărţi numărul anilor . . . [în care] Ierusalimul avea să fie lăsat pustiu“ (Daniel 9:2). După cât se pare, cărţile disponibile pe timpul lui Daniel erau scrierile inspirate ale lui Moise, David, Solomon, Isaia, Ieremia, Ezechiel, precum şi ale altor profeţi. Să ni-l imaginăm pe Daniel înconjurat de suluri, citind şi comparând cu mare atenţie declaraţiile profetice referitoare la restabilirea închinării adevărate la Ierusalim. El se retrăgea, probabil, în camera sa de pe acoperiş şi medita în linişte la semnificaţia acestor pasaje din Scripturi. Printr-un studiu profund, Daniel şi-a întărit credinţa şi s-a apropiat de Iehova.

În plus, Cuvântul lui Dumnezeu i-a modelat personalitatea şi i-a influenţat întreaga viaţă. Instruirea din Scripturi primită în anii copilăriei l-a ajutat în tinereţe să respecte cu hotărâre prevederile Legii divine referitoare la alimentaţie, valabile pe vremea sa (Daniel 1:8). Mai târziu, Daniel le-a transmis plin de curaj mesajul lui Dumnezeu conducătorilor Babilonului (Proverbele 29:25; Daniel 4:19–25; 5:22–28). Daniel era cunoscut pentru conştiinciozitatea, cinstea şi caracterul lui integru (Daniel 6:4). Dar mai presus de toate, Daniel a avut o încredere deplină în Iehova; el nu a făcut compromis pentru a-şi salva viaţa (Proverbele 3:5, 6; Daniel 6:23). Dumnezeu îl considera pe bună dreptate „preaiubit“!

În anumite privinţe, nouă ne este mai uşor să studiem Biblia decât i-a fost lui Daniel. Sulurile voluminoase au fost înlocuite de cărţi uşor de mânuit. Noi avem la dispoziţie întreaga Biblie, inclusiv consemnări despre modul în care s-au împlinit unele dintre profeţiile lui Daniel. În plus, beneficiem de numeroase auxiliare de studiere a Bibliei şi de instrumente de cercetare. * Profiţi din plin de aceste instrumente? Îţi rezervi timp să citeşti Biblia cu regularitate şi să meditezi asupra celor citite? Dacă da, vei avea parte de binecuvântări, la fel ca Daniel. Vei dobândi o credinţă puternică şi te vei bucura de o relaţie strânsă cu Dumnezeu. Cuvântul său îţi va fi ghid de nădejde în viaţă, dovedind că Iehova îţi poartă de grijă cu multă iubire.

Perseverează în rugăciune

Rugăciunea a fost un aspect important al vieţii lui Daniel. El i-a adresat lui Dumnezeu cereri în armonie cu voinţa Sa. În tinereţe, lui Daniel i s-a spus că, dacă nu reuşea să interpreteze visul regelui babilonian Nebucadneţar, avea să fie executat. Fără să stea pe gânduri, Daniel l-a implorat pe Iehova să-l ajute şi să-l ocrotească (Daniel 2:17, 18). Ani mai târziu, recunoscând cu umilinţă starea lui de imperfecţiune, fidelul profet i-a mărturisit lui Iehova atât păcatele lui, cât şi ale poporului, implorându-l să le acorde iertare (Daniel 9:3–6, 20). Când nu a înţeles lucrurile primite prin inspiraţie divină, Daniel i-a cerut ajutor lui Dumnezeu. De exemplu, ca urmare a unei astfel de implorări, un înger a venit la el ca să-i dea mai multă perspicacitate şi i-a zis: „Cuvintele tale au fost auzite“ (Daniel 10:12).

Însă fidelul Daniel nu i-a adresat lui Dumnezeu doar implorări. Iată ce se spune în Daniel 6:10: „De trei ori pe zi . . . se ruga şi îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum avea obiceiul“. Daniel avea multe motive să-i mulţumească lui Iehova şi să-l laude. Şi a făcut lucrul acesta cu regularitate. Da, rugăciunea a constituit o parte integrantă din închinarea lui Daniel şi a preţuit-o cu riscul de a-şi pierde viaţa. Cu siguranţă,  Iehova l-a îndrăgit mult pe Daniel pentru loialitatea lui.

Ce dar minunat este rugăciunea! Nu lăsa să treacă nicio zi fără să-i vorbeşti Tatălui ceresc. Nu uita să-i mulţumeşti şi să-l lauzi pentru toată bunătatea pe care ţi-o arată. Vorbeşte-i fără ezitare despre temerile şi îngrijorările tale. Meditează asupra modului în care ţi-a răspuns la cereri sau la implorări şi exprimă-ţi recunoştinţa. Nu te ruga pe fugă. Când ne deschidem inima înaintea lui Iehova în rugăciune, simţim iubirea sa într-un mod cu totul personal. Iată un motiv extrem de important ‘să perseverezi în rugăciune’ (Romani 12:12).

Glorifică numele lui Dumnezeu

Nicio prietenie nu poate dura dacă una dintre părţi este egocentrică. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul prieteniei noastre cu Iehova. Daniel era conştient de aceasta. Pentru el, glorificarea numelui lui Dumnezeu era primordială.

Când Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune, dezvăluindu-i visul lui Nebucadneţar şi interpretarea lui, Daniel a spus: „Binecuvântat să fie numele lui Dumnezeu din veşnicie în veşnicie, căci ale lui sunt înţelepciunea şi tăria“. Mai târziu, când i-a făcut cunoscut regelui visul şi semnificaţia lui, Daniel a menţionat de repetate ori că tot meritul îi revenea lui Iehova, subliniind că numai El este „Dezvăluitorul secretelor“. De asemenea, când l-a implorat pe Iehova să-şi ierte şi să-şi elibereze poporul, Daniel a zis: „Dumnezeul meu, . . . numele tău a fost chemat peste oraşul tău şi peste poporul tău!“ (Daniel 2:20, 28; 9:19).

Avem multe ocazii să-l imităm pe Daniel. Când ne rugăm, ne putem exprima preocuparea pentru ‘sfinţirea numelui’ divin (Matei 6:9, 10). Nu am dori niciodată să dezonorăm numele sfânt al lui Dumnezeu prin conduita noastră. Dimpotrivă, să-l glorificăm întotdeauna pe Iehova împărtăşindu-le altora vestea bună despre Regatul său.

Este adevărat, în lumea în care trăim lipsesc iubirea şi interesul faţă de alţii. Însă faptul că Iehova se interesează cu adevărat de fiecare închinător al său ne aduce multă mângâiere. Aşa cum a afirmat psalmistul, „Iehova îşi găseşte plăcerea în poporul său. El îi împodobeşte cu salvare pe cei smeriţi“ (Psalmul 149:4).

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 21]

Dumnezeu şi-a exprimat afecţiunea faţă de Daniel trimiţându-l pe îngerul Gabriel să-l întărească

[Text generic pe pagina 23]

Studiul şi rugăciunea l-au ajutat pe Daniel să-şi modeleze personalitatea şi să devină un om plăcut lui Dumnezeu