V-aţi întrebat vreodată?

De ce au vrut soldaţii romani cămaşa lui Isus?

Cei patru soldaţi care l-au ţintuit pe Isus pe stâlp i-au luat veşmintele şi le-au împărţit între ei. Însă „cămaşa [lui] era fără cusătură, fiind ţesută de sus pe toată lungimea ei“ (Ioan 19:23). Soldaţii au căzut la învoială să n-o rupă, ci să arunce sorţii pentru ea. Cum era făcut un asemenea veşmânt?

După cât se pare, cămăşile de atunci erau nişte tunici din lână sau in, lungi până la genunchi ori până la glezne. De obicei, se coseau două bucăţi de material pătrate sau dreptunghiulare, aşezate una peste alta şi prinse în cusătură pe trei laturi. Se lăsau găuri pentru cap şi braţe.

Existau şi tunici mai scumpe, ce se făceau cam la fel. În cartea Jesus and His World (Isus şi lumea sa), de John Rousseau şi Rami Arav, se arată însă că se folosea „o singură bucată de material, lungă, pliată, tivită şi cu o gaură în mijloc pentru cap“. Acest tip de tunică se cosea pe margini.

Cămăşi fără cusătură, precum cea a lui Isus, erau caracteristice doar Palestinei. Se ţeseau la războaie verticale, la care se montau, tot vertical, două suluri de fire de urzeală, unul în faţa iar celălalt în spatele unei traverse. Cu firul ei orizontal de bătătură, suveica se trecea mai întâi prin partea din faţă a urzelii şi apoi prin partea din spate. O lucrare de referinţă menţionează că „astfel se realiza o ţesătură circulară“. Întrucât o cămaşă fără cusătură trebuie să fi fost un bun de preţ, fiecare dintre soldaţi a vrut-o pe cea a lui Isus.

Practicau vechii israeliţi apicultura?

Potrivit Scripturilor ebraice, Dumnezeu le-a promis israeliţilor din vechime că îi va duce „într-o ţară în care curge lapte şi miere“ (Exodul 3:8). Se pare că de cele mai multe ori când menţionează mierea, Biblia se referă la substanţa produsă de albinele sălbatice. Însă nu vorbeşte despre apicultura Israelului antic. Cu toate acestea, o descoperire recentă din valea Bet-Şean (Israel) dezvăluie că vechii locuitori ai Israelului practicau „apicultura la nivel industrial“.

La Tel Rehov, cercetătorii de la Universitatea Evreiască a Institutului de Arheologie din Ierusalim au scos la lumină o stupină datând din perioada de început a monarhiei în Israel (secolul al X-lea — începutul secolului al IX-lea î.e.n.). A fost pentru prima dată când s-au descoperit în Orientul Mijlociu stupi datând din antichitate. Se crede că stupina a adăpostit iniţial circa o sută de stupi aşezaţi pe rânduri şi stivuiţi pe cel puţin trei nivele.

Comunicatul universităţii preciza că fiecare stup era „un cilindru din lut crud, . . . lung de aproximativ 80 de centimetri şi cu un diametru de 40 de centimetri . . . Apicultorii cu experienţă şi specialiştii care au vizitat situl au estimat că aici putea fi culeasă anual o jumătate de tonă de miere“.

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Situl de la Tel Rehov

[Provenienţa fotografiei]

Institutul de Arheologie, Universitatea Evreiască © Săpăturile arheologice de la Tel Rehov