ESTE important ca numele lui Dumnezeu să apară în Biblie? Dumnezeu consideră acest lucru foarte important, întrucât numele său, sub forma a patru caractere ebraice cunoscute ca Tetragrama, apare de aproape 7 000 de ori în textul original al Scripturilor ebraice, sau Vechiul Testament. *

Bibliştii recunosc faptul că numele lui Dumnezeu apare în Vechiul Testament. Însă mulţi consideră că acest nume nu apărea în manuscrisele originale greceşti ale Noului Testament.

În acest caz, se ridică următoarea întrebare: Ce au făcut scriitorii Noului Testament când au citat pasaje din Vechiul Testament în care apare Tetragrama? Majoritatea traducătorilor au ales să nu folosească numele lui Dumnezeu, ci cuvântul „Domnul“. Însă în Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi nu s-a procedat astfel. Aici, numele Iehova este folosit în Scripturile greceşti, sau Noul Testament, de 237 de ori.

Aşadar, cu ce dificultăţi se confruntă traducătorii Bibliei când trebuie să decidă dacă vor folosi sau nu numele divin în Noul Testament? Ce bază există pentru a folosi numele lui Dumnezeu în această parte a Sfintelor Scripturi? Şi de ce este importantă pentru noi folosirea numelui divin în Biblie?

Manuscrisele Noului Testament de care dispunem astăzi nu sunt cele originale. Cărţile originale scrise de Matei, Ioan, Pavel şi alţi scriitori ai Bibliei au fost folosite foarte mult şi, fără îndoială, s-au uzat repede. De aceea, ele au fost copiate, iar când s-au uzat şi copiile, au fost realizate alte şi alte copii. Dintre miile de copii ale Noului Testament existente în prezent, majoritatea au fost realizate la cel puţin două secole de la scrierea originalului. După câte se pare, cei care au copiat manuscrisele în acea perioadă fie au înlocuit Tetragrama cu termenul Kúrios (Kýrios), cuvântul grecesc pentru „Domnul“, fie au copiat după manuscrise în care Tetragrama fusese deja înlocuită. *

Având în vedere acest lucru, un traducător trebuie să se asigure că există dovezi concludente ale folosirii Tetragramei în manuscrisele originale greceşti. Există astfel de dovezi? Să analizăm următoarele argumente:

• Când a citit sau a citat din Vechiul Testament, Isus a folosit numele divin. (Deuteronomul 6:13, 16; 8:3; Psalmul 110:1; Isaia 61:1, 2; Matei 4:4, 7, 10; 22:44; Luca 4:16–21) În vremea în care au trăit Isus şi discipolii săi, Tetragrama apărea în copiile textului ebraic al Vechiului Testament, cum apare de altfel şi în copiile disponibile în zilele noastre. Totuşi, secole la rând, bibliştii au crezut că Tetragrama nu apărea în manuscrisele Septuagintei, traducerea în greacă a Vechiului Testament, şi nici în manuscrisele Noului Testament. Însă, pe la mijlocul secolului al XX-lea, s-au descoperit câteva fragmente foarte vechi ale Septuagintei, datând din zilele lui Isus. Aceste fragmente conţin numele lui Dumnezeu, scris cu caractere ebraice.

• Isus a folosit numele lui Dumnezeu şi l-a făcut cunoscut altora. (Ioan 17:6, 11, 12, 26) Isus a declarat clar: „Eu am venit în numele Tatălui meu“. De asemenea, el a  subliniat că lucrările lui au fost făcute „în numele Tatălui [său]“. De fapt, chiar numele Isus înseamnă „Iehova este salvare“ (Ioan 5:43; 10:25).

• Numele divin apare în formă prescurtată în Scripturile greceşti. În Revelaţia 19:1, 3, 4, 6, numele divin este inclus în expresia „Aleluia“, sau „Haleluiah“, care literalmente înseamnă „Lăudaţi-l pe Iah!“. Iah este forma prescurtată a numelui Iehova.

• Vechi scrieri evreieşti atestă că creştinii evrei foloseau numele divin în scrierile lor. Tosefta, o antologie a legilor orale încheiată în jurul anului 300 e.n., spune despre scrierile creştine care erau arse în Sabat: „Cărţile evangheliştilor şi cărţile minimilor [consideraţi a fi creştinii evrei] nu trebuie salvate din foc, ci trebuie lăsate să ardă, . . . cărţile cu tot cu pasajele în care apare Numele Divin“. Aceeaşi antologie îl citează pe rabinul Yosé Galileeanul, de la începutul secolului al II-lea e.n., care a spus: „În celelalte zile ale săptămânii, cineva trebuie să decupeze Numele Divin pe care îl conţin [manuscrisele creştine], să pună părţile decupate deoparte şi să ardă restul“. Aşadar, există dovezi temeinice că evreii din secolul al II-lea e.n. erau convinşi că numele lui Iehova apărea în scrierile creştinilor.

Este Traducerea lumii noi singura traducere a Bibliei care restabileşte numele lui Dumnezeu în Scripturile greceşti? Nicidecum. În lumina argumentelor de mai sus, mulţi traducători ai Bibliei au înţeles că trebuie să folosească numele divin când traduc Noul Testament.

De exemplu, numeroase traduceri ale Noului Testament în limbi vorbite în Africa, America, Asia şi insulele din Pacific folosesc de multe ori numele divin. (Vezi lista de la pagina 21.) Unele dintre aceste traduceri au apărut recent, precum traducerea în limba rotumană (1999), în care numele Jihova apare de 51 de ori în 48 de versete din Noul Testament, şi traducerea în limba batak (1989) din Indonezia, în care numele Jahowa apare în Noul Testament de 110 ori. Numele divin apare şi în traduceri ale Bibliei în franceză, germană şi spaniolă. De pildă, la începutul secolului al XX-lea, Pablo Besson a tradus Noul Testament în spaniolă. El a folosit  numele Jehová în Iuda 14 şi l-a menţionat în aproape 100 de note de subsol ca redare probabilă.

În continuare sunt prezentate câteva traduceri în diferite limbi, care folosesc numele lui Dumnezeu în Noul Testament:

• A Literal Translation of the New Testament . . . From the Text of the Vatican Manuscript, de Herman Heinfetter (engleză, 1863)

• Die heilige Schrift des neuen Testaments, de D. von Brentano (germană, 1791)

• The Emphatic Diaglott, de Benjamin Wilson (engleză, 1864)

• O Evangelho Segundo S. Mattheus, de Padre Santanna (portugheză, 1909)

• The New Testament Letters, de J.W.C. Wand, episcop al Londrei (engleză, 1946)

• Les Evangiles, de Claude Tresmontant (franceză, 1991)

  La Biblia de Estudio. Escrituras de Restauración. Edición del nombre verdadero, Editorial Sus Brazos A Ysrael (spaniolă, 2006)

  La Escritura de Yahweh para Salvación (spaniolă, 2007)

În prefaţa ediţiei din 2004 a New Living Translation, o traducere foarte răspândită, se făcea următorul comentariu la subtitlul „Redarea numelor divine“: „În general am redat cu consecvenţă Tetragrama (YHWH) prin «DOMNUL», scris cu majuscule, aşa cum o redau de regulă traducerile în engleză. În acest mod se poate deosebi de numele adonai, pe care l-am redat prin «Domnul»“. Iar cu referire la Noul Testament, în prefaţă  se spune: „Cuvântul grecesc kurios este redat cu consecvenţă prin «Domnul», excepţie făcând cazurile în care textul din Noul Testament citează clar din Vechiul Testament, unde este redat prin «DOMNUL», scris cu majuscule“. (Sublinierea ne aparţine.) Prin urmare, traducătorii a New Living Translation recunosc că Tetragrama (YHWH) trebuie redată în aceste citate ce apar în Noul Testament.

Este interesant că, la subtitlul „Tetragrama în Noul Testament“, The Anchor Bible Dictionary spune: „Există dovezi că, în manuscrisele originale, Tetragrama, Numele Divin, Iahveh, apărea în toate sau în cel puţin unele pasaje citate din V[echiul] T[estament] în N[oul] T[estament]“. Iar eruditul George Howard afirmă: „Dat fiind că Tetragrama încă apărea în copiile Bibliei în greacă [Septuaginta] care alcătuiau Scripturile bisericii timpurii, este logic să credem că scriitorii N[oului] T[estament] foloseau, când citau din Scriptură, Tetragrama în textul biblic“.

Este evident, aşadar, că Traducerea lumii noi nu este prima versiune a Bibliei care conţine numele divin în Noul Testament. Asemenea unui judecător care trebuie să decidă într-o cauză în care nu există martori oculari în viaţă, comitetul de traducere a Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi a cântărit cu atenţie toate dovezile pertinente. Astfel, s-a decis să se introducă numele lui Iehova în traducerea Scripturilor greceşti creştine. Iată două argumente convingătoare:

1) Traducătorii au considerat că, întrucât Scripturile greceşti creştine au fost scrise sub inspiraţie divină şi adăugate la Scripturile ebraice sacre, dispariţia bruscă a numelui lui Iehova din text vădeşte inconsecvenţă.

De ce este logică această concluzie? Pe la mijlocul secolului I e.n., discipolul Iacov le-a spus bătrânilor din Ierusalim: „Simeon a istorisit amănunţit cum, pentru prima oară, Dumnezeu şi-a îndreptat atenţia spre naţiuni ca să scoată din ele un popor pentru numele său“ (Faptele 15:14). Vi se pare logic ca Iacov să facă această afirmaţie dacă numele lui Dumnezeu nu era cunoscut sau folosit în secolul I?

2) Când s-au descoperit copii ale Septuagintei în care apărea numele divin, nu Kýrios (Domnul), a fost clar pentru traducători că, în zilele lui Isus, existau copii ale Scripturilor traduse în greacă, şi bineînţeles ale celor în ebraică, ce conţineau în mod sigur numele divin.

Se pare că practica de a scoate numele divin din manuscrisele greceşti, fapt ce-l dezonorează pe Dumnezeu, a apărut mai târziu. Credeţi că Isus şi apostolii săi ar fi încurajat o asemenea practică? (Matei 15:6–9)

Scripturile sunt ele însele o mărturie clară că primii creştini foloseau numele lui Iehova în scrierile lor, mai ales când citau pasaje din Vechiul Testament care conţineau acest nume. Prin urmare, Traducerea lumii noi a avut în mod incontestabil o bază solidă pentru a restabili numele divin, Iehova, în Scripturile greceşti creştine.

De ce este important să cunoaştem toate aceste lucruri? Citând din Scripturile ebraice, apostolul Pavel le-a spus creştinilor din Roma: „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“. Apoi a întrebat: „Cum îl vor chema pe acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în cel despre care n-au auzit?“ (Romani 10:13, 14; Ioel 2:32). Traducerile Bibliei care folosesc numele divin ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu (Iacov 4:8). Este într-adevăr o mare onoare pentru noi să ni se permită să cunoaştem şi să chemăm numele lui Dumnezeu, Iehova!