ÎN URMĂ cu câţiva ani, Cesar şi soţia sa, Rocio, duceau o viaţă confortabilă în California. Cesar lucra cu normă întreagă în domeniul sistemelor de încălzire, ventilaţie şi aer condiţionat, iar Rocio lucra cu jumătate de normă la un cabinet medical. Ei locuiau în propria casă şi nu aveau copii. Însă ceva le-a schimbat viaţa. Ce anume?

În octombrie 2009, Filiala din Statele Unite a trimis tuturor congregaţiilor din ţară o scrisoare prin care îndemna voluntari calificaţi să depună cerere pentru a sluji temporar la Betel în vederea extinderii clădirilor de la Wallkill, New York. Au fost invitaţi să depună cerere chiar şi cei care depăşeau limita de vârstă pentru serviciul la Betel. „Ştiam că, din cauza vârstei, aceasta putea fi singura noastră şansă de a sluji la Betel”, spun Cesar şi Rocio. „N-aveam de gând să ratăm această ocazie pentru nimic în lume!” Cei doi soţi şi-au depus cererile fără întârziere.

A trecut mai bine de un an, însă Cesar şi Rocio n-au fost invitaţi la Betel. Cu toate acestea, ei au luat şi alte măsuri pentru a-şi atinge obiectivul simplificându-şi viaţa. Cesar spune: „Ne-am transformat garajul într-o garsonieră, astfel încât să ne putem da casa în chirie. Apoi ne-am mutat din casa visurilor noastre, care avea 200 de metri pătraţi şi pe care o construiserăm cu doar câţiva ani în urmă, într-o garsonieră de 25 de metri pătraţi. Aceste schimbări ne-au ajutat să fim mai pregătiţi pentru a sluji la Betel, în cazul în care am fi fost invitaţi”. Ce s-a întâmplat în continuare? Rocio spune: „La o lună după ce ne-am mutat în garsonieră, am primit invitaţia de a sluji temporar ca voluntari la Wallkill. Pentru noi a fost clar că, simplificându-ne viaţa, i-am dat lui Iehova ocazia să ne binecuvânteze”.

La fel ca Cesar şi Rocio, sute de fraţi şi surori au făcut sacrificii pentru a lua parte la lucrarea de  construire care se desfăşoară în statul New York. Unii dintre ei susţin lucrările de extindere de la Wallkill, în timp ce mulţi alţii au privilegiul de a ajuta la construirea sediului mondial la Warwick. * Multe cupluri au renunţat la case frumoase, la locuri de muncă bune şi chiar la animalele lor de companie pentru a-i sluji lui Iehova într-o măsură mai mare. I-a binecuvântat Iehova pentru spiritul lor de sacrificiu? Cu siguranţă!

De exemplu, Way, un electrician, şi Debra, amândoi trecuţi de 55 de ani, şi-au vândut casa şi majoritatea bunurilor pe care le aveau în Kansas şi s-au mutat la Wallkill pentru a sluji ca betelişti navetişti. * Deşi pentru a sluji în acest fel au fost nevoiţi să facă schimbări în stilul de viaţă, ei simt că a meritat să facă sacrificii. Iată ce spune Debra despre serviciul la Betel: „Uneori mă simt ca şi cum aş fi într-o imagine din publicaţiile noastre care prezintă fraţi lucrând pe un şantier în Paradis!”.

Melvin şi Sharon şi-au vândut casa şi bunurile pe care le aveau în Carolina de Sud pentru a putea oferi ajutor la Warwick. Deşi nu le-a fost uşor să facă aceste sacrificii, ei s-au simţit privilegiaţi să poată participa la un proiect atât de important. Ei spun: „Simţim o bucurie extraordinară când ne gândim că munca pe care o facem va aduce foloase întregii organizaţii!”.

Kenneth, un constructor care s-a retras din activitate, şi Maureen, amândoi având în jur de 55 de ani, s-au mutat din California ca să slujească la Warwick. Pentru a se putea muta, ei au luat măsuri ca o soră din congregaţie să aibă grijă de casa lor. De asemenea, i-au rugat pe membrii familiei să se îngrijească de tatăl lui Ken, care este în vârstă. Regretă ei sacrificiile făcute pentru a sluji la Betel? Nicidecum! Ken spune: „Ne bucurăm de multe foloase! Evident, ne-am confruntat şi cu unele dificultăţi, dar avem o viaţă plină de satisfacţii! Le recomandăm din toată inima şi altora acest serviciu!”.

Majoritatea celor care s-au pus la dispoziţie au trebuit să depăşească anumite obstacole. De exemplu, William şi Sandra, care au puţin peste 60 de ani, locuiau în Pennsylvania şi duceau o viaţă liniştită. Ei aveau o firmă prosperă cu 17 angajaţi, care producea piese de înaltă precizie. Slujeau în aceeaşi congregaţie de când erau copii, iar majoritatea rudelor lor locuiau în aceeaşi zonă. Astfel, când s-a ivit ocazia de a sluji ca navetişti la  Wallkill, au înţeles că această schimbare presupunea să lase în urmă aproape toate persoanele şi toate lucrurile pe care le cunoşteau. William spune: „Fără îndoială, cel mai greu ne-a fost să ieşim din zona noastră de confort”. Totuşi, după ce s-au rugat mult, ei au decis să se mute şi nu regretă această alegere. El adaugă: „Bucuria de a participa la acest proiect şi de a sluji alături de familia Betel nu se poate compara cu nimic! Eu şi Sandra suntem mai fericiţi ca oricând!”.

Ricky, un manager de proiect în construcţii din Hawaii, a fost invitat să slujească în calitate de betelist navetist la Warwick. Soţia sa, Kendra, a dorit ca el să accepte invitaţia. Totuşi, ei îşi făceau griji pentru fiul lor de 11 ani, Jacob, şi aceasta pe bună dreptate. Se întrebau dacă era înţelept să se mute în statul New York şi dacă fiul lor va putea să se adapteze unui mediu complet diferit.

Ricky spune: „Una dintre priorităţile noastre a fost să găsim o congregaţie cu tineri care au o bună spiritualitate. Ne doream ca Jacob să aibă un anturaj bun”. Congregaţia în care au ajuns în cele din urmă are foarte puţini copii, dar mai mulţi betelişti. Ricky adaugă: „După prima întrunire, l-am întrebat pe Jacob cum i se pare noua congregaţie, având în vedere că în ea nu erau tineri de vârsta lui. El mi-a spus: «Nu-ţi face griji, tati! Prietenii mei vor fi tinerii de la Betel»”.

Şi aşa a fost. Tinerii care slujeau la Betel s-au împrietenit cu Jacob. Ce efect a avut acest lucru asupra lui? Ricky spune: „Într-o seară, în timp ce treceam pe lângă camera fiului nostru, am observat că lumina era încă aprinsă. Mă aşteptam să-l găsesc jucând un joc electronic, însă el citea din Biblie! Când l-am întrebat ce face, Jacob mi-a zis: «Sunt şi eu un tânăr betelist şi vreau să citesc Biblia într-un an»”. Ricky şi Kendra sunt foarte încântaţi, nu doar pentru că Ricky poate participa la lucrarea de construire de la Warwick, ci şi pentru că mutarea lor contribuie la progresul spiritual al lui Jacob (Prov. 22:6).

Lucrările de construcţie de la Wallkill şi de la Warwick se vor încheia în cele din urmă. Cei care au fost invitaţi să slujească acolo înţeleg că serviciul lor la Betel este temporar. Sunt aceşti fraţi şi surori peste măsură de îngrijoraţi, gândindu-se unde vor merge sau ce vor face? Nicidecum! Mulţi împărtăşesc sentimentele a două cupluri de vârstă mijlocie din Florida. John, un diriginte de şantier, şi soţia sa, Carmen, care slujesc  ca voluntari temporari la Warwick, spun: „Până acum, am văzut cum Iehova ne-a purtat de grijă în toate privinţele. Suntem siguri că Iehova nu ne-a adus aici pentru ca mai târziu să ne abandoneze” (Ps. 119:116). Luis, care proiectează sisteme de stingere a incendiilor, şi soţia sa, Quenia, slujesc la Wallkill. Ei spun: „Am văzut deja cum Iehova ne-a oferit cu generozitate lucrurile materiale de care aveam nevoie. Deşi nu ştim cum, când sau unde, suntem convinşi că El va continua să se îngrijească de noi” (Ps. 34:10; 37:25).

Majoritatea celor care participă la lucrările de construcţie din New York ar fi putut găsi motive să nu se ofere voluntari. Totuşi, ei l-au pus pe Iehova la încercare, aşa cum, de fapt, suntem cu toţii invitaţi: „Puneţi-mă . . . la încercare, vă rog, . . . şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi revărsa binecuvântări peste voi. Nimeni nu va duce lipsă de nimic” (Mal. 3:10).

Îl vei pune şi tu la încercare pe Iehova, dându-i astfel ocazia să te binecuvânteze? Analizează sub rugăciune ce poţi face pentru a lua parte la această activitate captivantă, fie în New York, fie pe alte şantiere teocratice, şi vei simţi personal cum te răsplăteşte Iehova (Mar. 10:29, 30).

Dale, un inginer în construcţii civile, şi Cathy, din Alabama, slujesc ca voluntari la Wallkill şi recomandă din toată inima această formă a serviciului. Ei spun: „Dacă ai curajul să ieşi din zona ta de confort, vei avea ocazia să vezi spiritul lui Iehova în acţiune”. Ce trebuie să faci pentru a te pune la dispoziţie? Dale spune: „Simplifică, simplifică şi iar simplifică. Nu vei regreta niciodată!”. Gary, din Carolina de Nord, are 30 de ani de experienţă ca şef de şantier. El şi soţia sa, Maureen, spun că una dintre binecuvântările de care au parte la Warwick este „faptul de a lucra şi de a fi împreună cu mulţi fraţi şi surori deosebiţi, care şi-au petrecut viaţa slujindu-i lui Iehova la Betel”. Gary continuă: „Pentru a sluji la Betel, trebuie să duci o viaţă simplă. Însă acesta este cel mai bun mod de a trăi în actualul sistem”. Jason, care a lucrat în domeniul instalaţiilor electrice, şi Jennifer, din Illinois, spun că munca la Wallkill pentru un proiect al Betelului este „o experienţă care seamănă foarte mult cu ceea ce vom trăi în lumea nouă”. Jennifer adaugă: „E minunat să ştii că tot ce faci este apreciat de Iehova şi că, astfel, investeşti în viitorul pe care el îl pregăteşte pentru noi. În mod sigur, Iehova te va binecuvânta mai mult decât îţi poţi imagina!”.