M-am născut în 1956 cu o malformaţie congenitală a coloanei vertebrale, numită spina bifida. Deoarece tubul neural nu s-a închis complet, nervii au suferit leziuni, afectându-mi mersul şi cauzându-mi şi alte probleme grave de sănătate.

Cu ceva timp înainte de naşterea mea, un cuplu de misionari Martori ai lui Iehova au început să studieze Biblia cu părinţii mei. Când eram mică, în oraşul meu natal, Usakos (Namibia), erau doar câţiva vestitori, care locuiau departe unii de alţii. Prin urmare, analizam materialul pentru întrunirile congregaţiei împreună cu familia. La şapte ani, am suferit o intervenţie chirurgicală, numită urostomie, care presupune deschiderea artificială a unui conduct urinar la nivelul pielii. La 14 ani, m-am îmbolnăvit de epilepsie. Întrucât cel mai apropiat liceu se afla departe de locuinţa mea, iar eu aveam nevoie de îngrijire specială din partea părinţilor, nu am reuşit să termin liceul.

Cu toate acestea, eram hotărâtă să-mi întăresc prietenia cu Iehova. Multe dintre publicaţiile organizaţiei nu erau disponibile în afrikaans, limba mea maternă. De aceea, am învăţat limba engleză pentru a studia unele dintre cărţile noastre. Am devenit vestitoare şi m-am botezat la vârsta de 19 ani. În următorii patru ani, am avut numeroase probleme de sănătate şi am suferit mult pe plan emoţional. În plus, trăiam într-o comunitate mică, iar teama de oameni m-a împiedicat să particip cu zel la lucrarea de predicare.

Când aveam puţin peste 20 de ani, ne-am mutat din Namibia în Africa de Sud. În sfârşit, făceam şi eu parte dintr-o congregaţie! Din nefericire însă, am suferit o nouă intervenţie chirurgicală, o colostomie.

Cu o anumită ocazie, l-am auzit pe un supraveghetor de circumscripţie vorbind despre pionierat. Cuvintele lui mi-au atins inima. Ştiam că starea mea de sănătate nu era deloc bună, însă ştiam şi că Iehova mă ajutase să depăşesc situaţiile grele din viaţă. Aşadar, am completat o cerere pentru serviciul de pionier regular. Dar, cunoscându-mi problemele de sănătate, bătrânii nu mi-au aprobat-o.

Totuşi, am hotărât să dau tot ce pot în lucrarea de predicare. Cu ajutorul mamei mele şi al altora, am reuşit mai bine de şase luni să realizez numărul de ore pe care îl face un pionier regular. Am arătat astfel că eram hotărâtă să slujesc ca pionieră şi că puteam să mă achit de această responsabilitate, în pofida problemelor de sănătate. Am completat o nouă cerere, iar de data aceasta mi-a fost aprobată. Am devenit pionieră regulară la 1 septembrie 1988.

De când am început pionieratul, am simţit mereu sprijinul lui Iehova. Faptul de a-i învăţa pe alţii adevărul şi de a nu mă concentra la propria situaţie m-a ocrotit, m-a ajutat să-mi întăresc prietenia cu Iehova şi să progresez pe plan spiritual. Am simţit o bucurie extraordinară când unele persoane cu care am studiat Biblia s-au dedicat lui Iehova şi s-au botezat.

Starea sănătăţii mele este în continuare şubredă. Dar Iehova ‘îmi poartă sarcina în fiecare zi’ (Ps. 68:19). El mă ajută nu doar să fac faţă problemelor, ci şi să mă bucur de viaţă!