1, 2. Ce lecţie importantă le-a dat Isus apostolilor în ultima noapte din viaţa sa pământească?

ESTE ultima noapte din viaţa lui Isus ca om. El se află cu apostolii în camera de sus a unei case din Ierusalim. În timpul cinei, se ridică, îşi scoate mantia şi se încinge cu un prosop. Pune apă într-un lighean şi începe să spele picioarele apostolilor, după care le şterge cu prosopul. Apoi îşi ia din nou mantia. De ce a îndeplinit Isus o sarcină atât de umilă? (Ioan 13:3–5)

² El însuşi explică: „Dacă eu, deşi Domn şi Învăţător, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora. Fiindcă v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut eu, aşa să faceţi şi voi“ (Ioan 13:12–15). Prin acest gest, Isus i-a învăţat pe apostoli o lecţie importantă, care avea să le rămână adânc întipărită în minte şi să-i ajute să cultive umilinţă.

3. a) Cum a subliniat Isus în două ocazii importanţa umilinţei? b) Ce vom discuta în acest articol?

³ Isus a subliniat importanţa umilinţei şi în alte ocazii. Cu ceva timp în urmă, când între apostoli a apărut un spirit de competiţie, Isus a luat un copilaş, l-a pus lângă el şi le-a zis: „Cine îl primeşte pe acest copilaş în numele meu mă primeşte şi pe mine şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte şi pe cel care m-a trimis pe mine. Fiindcă cel ce se poartă ca unul mic printre voi toţi, acela este mare“ (Luca 9:46–48). La un moment dat, ştiind că fariseii căutau poziţii înalte, Isus a spus: „Cine se înalţă va fi umilit şi cine se umileşte va fi înălţat“ (Luca 14:11). Evident, el doreşte ca toţi continuatorii lui să fie umili, nu mândri şi aroganţi. În continuare, vom analiza exemplul său de umilinţă pentru a vedea  cum putem să-l imităm. De asemenea, vom înţelege că, manifestând umilinţă, vom avea foloase atât noi, cât şi alţii.

4. Cum a dat dovadă de umilinţă Fiul unic-născut al lui Dumnezeu în existenţa sa preumană?

⁴ Fiul unic-născut al lui Dumnezeu a manifestat umilinţă şi înainte de a veni pe pământ. În existenţa sa preumană, Isus a fost alături de Tatăl său ceresc miliarde şi miliarde de ani. Referitor la relaţia apropiată dintre Isus şi Iehova, în cartea biblică Isaia se spune: „Domnul Suveran Iehova mi-a dat limba celor ce primesc învăţătură, ca să ştiu să-i răspund printr-un cuvânt celui obosit. El mă trezeşte în fiecare dimineaţă, îmi trezeşte urechea ca să ascult ca aceia care primesc învăţătură. Domnul Suveran Iehova mi-a deschis urechea şi eu nu m-am răzvrătit. Nu m-am întors în direcţia opusă“ (Is. 50:4, 5). Fiul lui Dumnezeu a avut o atitudine umilă şi a preţuit ceea ce îl învăţa Tatăl său. El a fost dispus să înveţe de la Dumnezeu. Isus a observat îndeaproape umilinţa de care a dat dovadă Iehova arătând îndurare faţă de omenirea păcătoasă.

5. În calitate de arhanghel, cum a dovedit Isus umilinţă şi modestie când s-a împotrivit Diavolului?

⁵ Dar nu toate creaturile din cer au avut aceeaşi atitudine ca Fiul unic-născut al lui Dumnezeu. În loc să-şi dorească să înveţe de la Iehova, îngerul care a devenit Satan Diavolul şi-a permis să dezvolte trăsături opuse umilinţei, precum trufia şi mândria, şi s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Spre deosebire de Satan, Isus a fost mulţumit cu poziţia pe care o avea în cer şi n-a dorit să-şi folosească în mod greşit autoritatea. În calitate de arhanghel, Isus nu şi-a depăşit atribuţiile când ‘s-a împotrivit Diavolului şi l-a contrazis cu privire la corpul lui Moise’, ci a dovedit umilinţă şi modestie. Fiul lui Dumnezeu a lăsat problema în mâinile lui Iehova, Judecătorul Suprem al universului, pentru ca El s-o rezolve când şi cum considera de cuviinţă. (Citeşte Iuda 9.)

6. De ce se poate spune că Isus a arătat umilinţă acceptând să fie Mesia?

⁶ Printre lucrurile pe care Isus le-a aflat în cer se numărau, fără îndoială, şi profeţiile despre viaţa sa pe pământ în calitate de Mesia. Prin urmare, el trebuie să fi ştiut dinainte că avea să treacă prin situaţii neplăcute. Cu toate acestea, a acceptat să trăiască pe pământ, să devină promisul Mesia şi să-şi dea viaţa în folosul oamenilor. De ce? Scoţând în evidenţă umilinţa Fiului unic-născut al lui Dumnezeu, apostolul Pavel a scris: „Deşi avea chip de Dumnezeu, nu s-a gândit la uzurpare, adică să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci s-a golit pe sine, a luat chip de sclav, ajungând la fel ca oamenii“ (Filip. 2:6, 7).

7, 8. Cum a dat Isus dovadă de umilinţă în copilărie şi pe parcursul serviciului său pământesc?

⁷ Pavel a scris: „Când la înfăţişare s-a găsit ca om, [Isus] s-a umilit şi a fost ascultător până la moarte, da, moarte pe un stâlp de tortură“ (Filip. 2:8). Încă din copilărie, Isus a fost un exemplu de umilinţă. Deşi părinţii săi, Iosif şi Maria, erau imperfecţi, Isus „le era supus“ (Luca 2:51). El este un model perfect  pentru copii. Fără îndoială, Iehova îi va binecuvânta pe copiii care îl imită pe Isus şi ascultă de părinţii lor.

⁸ Ca adult, Isus a manifestat umilinţă punând înfăptuirea voinţei lui Iehova mai presus de orice (Ioan 4:34). În timpul serviciului său pământesc, el a folosit numele lui Dumnezeu şi i-a ajutat pe cei sinceri să cunoască scopul lui Iehova cu privire la omenire, precum şi calităţile sale. De asemenea, Isus a trăit în armonie cu ceea ce îi învăţa pe alţii despre Iehova. În rugăciunea-model, de pildă, primul lucru pe care l-a menţionat a fost: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău“ (Mat. 6:9). Astfel, Isus şi-a învăţat continuatorii să fie preocupaţi în primul rând de sfinţirea numelui divin. El însuşi a fost exemplul suprem în acest sens. Spre sfârşitul serviciului său pământesc, Isus i-a putut spune lui Iehova în rugăciune: „Eu le-am făcut cunoscut [apostolilor] numele tău şi-l voi mai face cunoscut“ (Ioan 17:26). În plus, Isus i-a atribuit lui Iehova meritul pentru tot ce a realizat în timp ce era pe pământ (Ioan 5:19).

9. Ce a profeţit Zaharia cu privire la Mesia, şi cum a împlinit Isus această profeţie?

⁹ Referitor la Mesia, profetul Zaharia a spus: „Bucură-te foarte mult, fiica Sionului! Strigă triumfător, fiica Ierusalimului! Iată că regele tău vine la tine! El este drept, da, este salvat; umil şi călare pe un măgar, pe mânzul unei măgăriţe“ (Zah. 9:9). Profeţia s-a împlinit înainte de Paştele din anul 33 e.n., când Isus a intrat în Ierusalim. Mulţimile şi-au aşternut pe drum mantiile şi au tăiat ramuri pe care le-au pus în calea lui. Tot oraşul s-a pus în mişcare. Chiar şi când a fost primit ca un rege, Isus a rămas umil (Mat. 21:4–11).

10. Ce a dovedit Isus fiind ascultător până la moarte?

¹⁰ Dovada supremă a umilinţei şi a ascultării lui Isus Cristos a fost moartea sa pe un stâlp de  tortură. Prin aceasta, el a arătat în mod perfect că oamenii îi pot rămâne loiali lui Iehova chiar şi în cele mai cumplite încercări. De asemenea, Isus a demonstrat că Satan n-a avut dreptate când a afirmat că oamenii îi slujesc lui Iehova din motive egoiste (Iov 1:9–11; 2:4). Rămânând integru, el a susţinut legitimitatea suveranităţii universale a lui Iehova şi caracterul drept al guvernării Sale. Cu siguranţă, Iehova s-a bucurat văzând că Fiul său şi-a păstrat loialitatea până la capăt. (Citeşte Proverbele 27:11.)

11. Ce perspective au oamenii ascultători datorită jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos?

¹¹ În plus, prin moartea sa pe un stâlp de tortură, Isus a plătit preţul de răscumpărare pentru omenirea păcătoasă (Mat. 20:28). Astfel, oamenii au primit perspectiva de-a trăi veşnic, iar normele de dreptate ale lui Iehova au fost respectate. „Un singur act de justificare a făcut să fie declaraţi drepţi pentru viaţă oameni de orice fel“, a scris Pavel (Rom. 5:18). Datorită morţii lui Isus, creştinii unşi cu spirit au posibilitatea de-a primi viaţă nemuritoare în cer, iar „alte oi“, viaţă veşnică pe pământ (Ioan 10:16; Rom. 8:16, 17).

12. Cum a arătat Isus blândeţe şi umilinţă prin modul în care s-a purtat cu oamenii imperfecţi?

¹² Isus i-a invitat ‘să vină la el pe toţi cei care trudesc şi sunt împovăraţi’. El a spus: „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu sunt blând şi am o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“ (Mat. 11:28, 29). Umilinţa şi blândeţea l-au impulsionat pe Isus să fie bun şi imparţial cu oamenii imperfecţi. El a avut aşteptări rezonabile de la discipolii săi. I-a lăudat, i-a încurajat şi nu i-a făcut să se simtă incompetenţi sau fără valoare. Isus nu a fost aspru sau opresiv. Dimpotrivă, şi-a asigurat continuatorii că, apropiindu-se mai mult de el şi aplicând ceea ce-i învăţa, aveau să se simtă învioraţi, întrucât jugul său era bun şi sarcina sa, uşoară. Femei şi bărbaţi, tineri şi vârstnici, toţi s-au simţit bine în compania lui (Mat. 11:30).

13. Cum a manifestat Isus compasiune faţă de cei defavorizaţi?

¹³ Isus a manifestat compasiune faţă de oamenii de rând din Israel deoarece erau defavorizaţi. El a fost atent la necesităţile lor. De pildă, în apropiere de Ierihon, Isus a întâlnit doi orbi: un cerşetor pe nume Bartimeu şi tovarăşul său. Ei i-au cerut stăruitor lui Isus să-i vindece, dar oamenii din jur le-au spus  pe un ton aspru să tacă. Isus ar fi putut să ignore cererile acestor bărbaţi, însă i-a chemat la el şi, plin de milă, le-a redat vederea. Într-adevăr, Isus l-a imitat pe Tatăl său, Iehova, manifestând umilinţă şi arătându-le îndurare unor oameni păcătoşi de condiţie umilă (Mat. 20:29–34; Mar. 10:46–52).

14. Ce s-a realizat prin umilinţa lui Isus?

¹⁴ Umilinţa de care a dat dovadă Isus l-a bucurat mult pe Iehova şi le-a adus mari binecuvântări oamenilor. Apostolii şi discipolii s-au simţit învioraţi văzând blândeţea şi umilinţa lui Isus. Exemplul, învăţăturile şi laudele sale sincere i-au încurajat să progreseze din punct de vedere spiritual. Şi alţi oameni s-au bucurat de ajutorul lui Isus, de învăţăturile şi de încurajările sale. De fapt, toţi oamenii ascultători vor avea parte de binecuvântări veşnice datorită jertfei de răscumpărare a lui Cristos.

15. Ce foloase a avut Isus pentru că a fost umil?

¹⁵ Dar ce foloase a avut Isus pentru că a fost umil? El le-a explicat discipolilor săi: „Cine se umileşte va fi înălţat“ (Mat. 23:12). Aceste cuvinte s-au dovedit adevărate şi în cazul lui Isus. Iată ce a scris Pavel: „Dumnezeu l-a ridicat [pe Isus] într-o poziţie înălţată şi i-a dat cu bunăvoinţă numele care este mai presus de orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi: al celor din cer, al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, şi orice limbă să recunoască deschis că Isus Cristos este Domn spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl“. Deoarece Isus a fost umil şi fidel în timpul vieţii sale pământeşti, Iehova l-a înălţat, dându-i autoritate peste toate creaturile din cer şi de pe pământ (Filip. 2:9–11).

16. De unde ştim că Fiul lui Dumnezeu va continua să manifeste umilinţă?

¹⁶ Fiul lui Dumnezeu va continua să fie umil. Psalmistul a prezis cum va acţiona Isus din poziţia lui cerească împotriva duşmanilor lui Dumnezeu: „În splendoarea ta mergi spre victorie, înaintează călare pentru adevăr, umilinţă şi dreptate“ (Ps. 45:4). La Armaghedon, Isus Cristos ‘va înainta’ nu doar pentru adevăr şi dreptate, ci şi pentru umilinţă. Dar ce va face el la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani, după ce „va reduce la nimic orice guvernare şi orice autoritate şi putere“? Va rămâne umil? Cu siguranţă! Regele mesianic „îi va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul“. (Citeşte 1 Corinteni 15:24–28.)

17, 18. a) De ce este vital ca slujitorii lui Iehova să urmeze exemplul de umilinţă lăsat de Isus? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁷ Îl vom imita pe Isus, Modelul nostru, manifestând umilinţă? Ce se va întâmpla cu noi când Regele Isus Cristos va veni să execute judecata la Armaghedon? În armonie cu Psalmul 45:4, el îi va salva doar pe cei umili şi drepţi. Aşadar, ca să supravieţuim, este esenţial să cultivăm umilinţă. Aşa cum am văzut, umilinţa lui Isus Cristos, evidentă în întregul său mod de viaţă, le-a adus foloase lui şi altora. În mod asemănător, dacă vom fi umili, vom avea parte de binecuvântări, atât noi, cât şi ceilalţi.

¹⁸ Ce ne va ajuta să urmăm exemplul de umilinţă al lui Isus? Cum putem fi umili chiar dacă nu ne este întotdeauna uşor? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.