1, 2. Ce sfat le-a dat Isus apostolilor, şi de ce a fost el necesar?

ERA anul 32 e.n. Isus şi apostolii se aflau în ţinutul Galileii. Apostolii au început să se certe cu privire la cine era cel mai mare dintre ei. Evanghelistul Luca spune: „S-a iscat o discuţie între ei: care avea să fie cel mai mare dintre ei. Cunoscându-le gândurile inimii, Isus a luat un copilaş, l-a pus lângă el şi le-a zis: «Cine îl primeşte pe acest copilaş în numele meu mă primeşte şi pe mine şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte şi pe cel care m-a trimis pe mine. Fiindcă cel ce se poartă ca unul mic printre voi toţi, acela este mare»“ (Luca 9:46–48). Cu răbdare, dar şi cu fermitate, Isus şi-a ajutat apostolii să înţeleagă cât de important era ca ei să cultive umilinţă.

² Însă ce valori promova societatea iudaică din secolul I e.n.? Era sfatul lui Isus de-a manifesta umilinţă în armonie cu modul de gândire al evreilor de atunci? Într-o lucrare de specialitate se făcea următorul comentariu referitor la contextul social din acea vreme: „În orice situaţie, apărea întrebarea cine era mai mare, iar a-i acorda fiecăruia onoarea cuvenită era o chestiune importantă de care trebuia să se ţină cont mereu“ (Theological Dictionary of the New Testament). Isus şi-a sfătuit apostolii să fie diferiţi de ceilalţi oameni.

3. a) Ce înseamnă a ne purta ca unii mici şi de ce ne-ar putea fi greu să respectăm îndemnul lui Isus? b) Ce întrebări se ridică referitor la cultivarea umilinţei?

³ Cuvântul grecesc tradus prin „unul mic“ se referă la o persoană modestă, umilă, neînsemnată sau care nu se bucură de mult respect din partea celorlalţi şi are puţină influenţă asupra lor.  Îndreptându-le atenţia asupra unui copilaş, Isus i-a învăţat pe apostoli să fie umili şi modeşti. Sfatul lui este la fel de util şi pentru creştinii adevăraţi din prezent. În unele situaţii, ne-ar putea fi greu să ne purtăm ca unii mici. Din cauza imperfecţiunii, oamenii tind să fie mândri şi să-şi dorească poziţii înalte. Mediul competitiv în care trăim şi spiritul lumii ne-ar putea determina să devenim egoişti şi certăreţi sau să încercăm să-i manipulăm pe alţii. Cum putem cultiva umilinţă? În ce sens ‘este mare cel ce se poartă ca unul mic printre noi’? În ce domenii ale vieţii ar trebui să ne străduim să fim umili?

4, 5. Ce ne poate ajuta să cultivăm umilinţă? Daţi un exemplu.

⁴ O modalitate prin care putem să cultivăm umilinţă este aceea de a medita la măreţia lui Iehova. De fapt, „priceperea lui nu poate fi pătrunsă“ (Is. 40:28). Vorbind despre grandoarea lui Iehova, apostolul Pavel a scris: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile sale şi cât de necuprinse căile sale!“ (Rom. 11:33). Deşi oamenii au cunoştinţe mult mai vaste în prezent decât pe timpul lui Pavel, cuvintele sale, scrise în urmă cu aproximativ 2 000 de ani, sunt la fel de adevărate şi acum. Indiferent câte lucruri am cunoaşte, avem toate motivele să rămânem umili când ne gândim că putem învăţa la nesfârşit despre Iehova, lucrările şi căile sale.

⁵ După ce a înţeles că omul nu poate pătrunde căile lui Dumnezeu, Leo * a reuşit să cultive o atitudine umilă. În tinereţe, el era pasionat de ştiinţă. A studiat astrofizica, întrucât dorea să înţeleagă cât mai multe despre univers. Însă iată ce spune el: „În urma studiilor mele, am ajuns la concluzia că e puţin probabil ca teoriile ştiinţifice să-i ajute pe oameni să înţeleagă în mod deplin universul. De aceea, am hotărât să studiez dreptul“. Cu timpul, Leo a devenit procuror, iar mai târziu, judecător. La un moment dat, el şi soţia lui au început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, au acceptat adevărul şi s-au dedicat lui Dumnezeu. Ce l-a ajutat pe Leo să se poarte ca unul mic, deşi era o persoană instruită? Fără să stea pe gânduri, el a zis: „Mi-am dat seama că, oricât am învăţa despre Iehova şi despre univers, mai avem multe lucruri de descoperit“.

6, 7. a) Ce exemplu remarcabil de umilinţă ne oferă Iehova? b) În ce sens ne poate face ‘mari’ umilinţa lui Dumnezeu?

 ⁶ Un alt motiv pentru a fi umili este acela că Iehova însuşi manifestă umilinţă. În 1 Corinteni 3:9 se spune: „Noi suntem colaboratori ai lui Dumnezeu“. Imaginează-ţi: Iehova, a cărui măreţie nu are egal, ne onorează dându-ne posibilitatea de-a folosi Cuvântul său, Biblia, ca să predicăm vestea bună. Deşi Iehova este cel care face să crească seminţele plantate şi udate de noi, el ne acordă privilegiul de-a fi colaboratorii săi (1 Cor. 3:6, 7). Nu este aceasta o dovadă remarcabilă de umilinţă din partea lui Dumnezeu? Cu siguranţă, exemplul său ne încurajează să ne purtăm ca unii mici.

⁷ Umilinţa lui Iehova a avut un impact puternic asupra psalmistului David. El i-a spus lui Dumnezeu: „Tu îmi vei da scutul tău de salvare şi umilinţa ta mă face mare“ (2 Sam. 22:36). David a recunoscut că privilegiile mari de care se bucura în Israel se datorau umilinţei lui Iehova, adică dispoziţiei lui de a se coborî la nivelul slujitorului său pentru a-i acorda atenţie (Ps. 113:5–7). La fel stau lucrurile şi în cazul nostru. Ce calităţi, talente sau privilegii avem ‘pe care să nu le fi primit’ de la Iehova? (1 Cor. 4:7) Cel ce se poartă ca unul mic este „mare“ în sensul că devine un slujitor mai valoros al lui Dumnezeu (Luca 9:48). Cum anume?

8. Cum ne influenţează umilinţa atitudinea faţă de organizaţia lui Iehova?

⁸ Umilinţa este vitală pentru a fi mulţumiţi în organizaţia lui Iehova şi pentru a susţine măsurile organizatorice din congregaţia creştină. Să ne gândim la Petra, o tânără care a crescut într-o familie de Martori. Petra s-a îndepărtat de congregaţie pentru că-şi dorea să facă totul aşa cum considera ea de cuviinţă. Din fericire, după câţiva ani a început să se asocieze din nou cu congregaţia. Ea se bucură acum să fie în organizaţia lui Iehova şi îşi doreşte să susţină măsurile teocratice. Ce anume a ajutat-o să-şi schimbe atitudinea? Petra mărturiseşte: „Ca să mă simt bine în organizaţia lui Iehova, a fost nevoie să înţeleg ce înseamnă modestia şi umilinţa şi să cultiv aceste calităţi importante“.

9. Ce atitudine are o persoană umilă faţă de hrana spirituală, şi de ce devine ea mai valoroasă dacă are această atitudine?

⁹ O persoană umilă este recunoscătoare pentru măsurile luate de Iehova în folosul nostru, inclusiv pentru hrana spirituală. Ea studiază cu sârguinţă Biblia şi citeşte cu viu interes revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă!. La fel ca mulţi alţi slujitori fideli ai lui Iehova, ea obişnuieşte să citească fiecare publicaţie nouă imediat ce o primeşte; nu o pune în bibliotecă şi uită de ea. Dacă manifestăm umilinţă citind şi studiind cu apreciere publicaţiile bazate pe Biblie, vom face progrese spirituale, iar Iehova ne va folosi şi mai mult în serviciul său (Evr. 5:13, 14).

10. Cum putem avea o atitudine umilă în congregaţie?

¹⁰ Cel ce se poartă ca unul mic devine „mare“, adică valoros în ochii lui Iehova, şi într-un alt mod. În fiecare congregaţie există bărbaţi calificaţi numiţi de spiritul sfânt pentru a sluji ca bătrâni. Ei organizează activităţi spirituale, precum întrunirile congregaţiei,  serviciul de teren şi păstorirea. Când manifestăm umilinţă susţinând măsurile luate de bătrâni, contribuim la bucuria, pacea şi unitatea congregaţiei. (Citeşte Evrei 13:7, 17.) Iar, dacă eşti bătrân de congregaţie sau slujitor auxiliar, cu siguranţă că dai dovadă de umilinţă fiind recunoscător pentru privilegiul încredinţat de Iehova.

11, 12. Ce atitudine trebuie să avem pentru a fi valoroşi în organizaţia lui Iehova? Explicaţi.

¹¹ De asemenea, cel ce se poartă ca unul mic este „mare“, adică mai valoros în organizaţia lui Iehova, deoarece se dovedeşte un bun colaborator. Isus a trebuit să-i îndemne pe discipoli să fie umili pentru că unii dintre ei se lăsaseră influenţaţi de atitudinea dominantă a vremii. Aşa cum am văzut, „s-a iscat o discuţie între ei: care avea să fie cel mai mare dintre ei“ (Luca 9:46). Şi în mintea noastră ar putea încolţi ideea că suntem mai buni decât fraţii noştri sau că le suntem superiori oamenilor în general. În lumea de astăzi, tot mai mulţi oameni sunt mândri şi egoişti. Să nu fim ca ei! Dacă ne dovedim umili şi dacă punem voinţa lui Dumnezeu pe primul loc, vom fi o sursă de înviorare pentru fraţii noştri.

¹² Într-adevăr, sfatul lui Isus de a ne purta ca unii mici ne îndeamnă să manifestăm umilinţă în orice aspect al vieţii. Să examinăm în continuare trei domenii în care este necesar să fim umili.

13, 14. Cum poate fiecare partener conjugal să se poarte ca unul mic, şi cum se răsfrânge aceasta asupra căsniciei lor?

¹³ În căsnicie. Mulţi oameni sunt atât de preocupaţi de drepturile lor, încât şi le revendică, deşi, acţionând în acest fel, le încalcă pe ale altora. Însă o persoană umilă ţine cont de următorul sfat al lui Pavel: „Să urmărim deci lucrurile care duc la pace şi lucrurile care duc la zidire reciprocă“ (Rom. 14:19). Cel ce se poartă ca unul mic doreşte să fie în pace cu toţi, dar mai ales cu partenerul de căsătorie.

¹⁴ De exemplu, în privinţa destinderii, soţul şi soţia pot avea preferinţe foarte diferite. Probabil, soţului îi place să-şi petreacă timpul liber acasă citind în linişte o carte. Soţia, în schimb, preferă să ia masa în oraş sau să meargă în vizită la prieteni. Fără îndoială, unei soţii îi este mult mai uşor să-şi respecte soţul când vede că acesta manifestă umilinţă şi este preocupat nu doar de preferinţele lui, ci şi de ale ei. Iar soţul îşi iubeşte şi îşi apreciază mai mult soţia când observă că nu insistă ca lucrurile să se facă doar aşa cum vrea ea, ci ţine cont şi de dorinţele lui. Legătura conjugală se întăreşte dacă ambii parteneri dau dovadă de umilinţă. (Citeşte Filipeni 2:1–4.)

15, 16. a) Potrivit cu Psalmul 131, ce i-a îndemnat David pe israeliţi? b) Cum putem urma în congregaţie îndemnul lui David?

¹⁵ În congregaţie. Mulţi oameni din lumea de azi vor să-şi satisfacă dorinţele imediat. Pentru ei, aşteptarea este un calvar. Noi însă cultivăm o atitudine umilă, care ne ajută să-l aşteptăm pe Iehova. (Citeşte Psalmul 131:1–3.) Astfel, vom avea un sentiment de siguranţă, ne vom simţi încurajaţi şi vom avea parte de mari binecuvântări. Iată de ce David i-a îndemnat pe israeliţi să-l aştepte cu răbdare pe Iehova.

¹⁶ La fel ca David, şi tu poţi avea linişte sufletească dacă-l aştepţi cu umilinţă  pe Iehova (Ps. 42:5). De pildă, poate că ‘aspiri la sarcina de supraveghetor’. În acest caz, îţi doreşti ‘o lucrare bună’ (1 Tim. 3:1–7). Bineînţeles, trebuie să faci tot ce poţi pentru a-i permite spiritului sfânt să te ajute să dezvolţi calităţile necesare unui supraveghetor. Dar probabil că, spre deosebire de alţii, tu ai nevoie de mai mult timp ca să cultivi aceste calităţi. O persoană umilă aşteaptă cu răbdare să primească un privilegiu de serviciu şi continuă să-i slujească lui Iehova, bucurându-se de orice sarcină încredinţată.

17, 18. a) Ce foloase avem când ne cerem iertare şi când suntem dispuşi să-i iertăm pe alţii? b) Ce îndemn primim în Proverbele 6:1–5?

¹⁷ În relaţiile cu alţii. Multora le este greu să-şi ceară scuze. Slujitorii lui Dumnezeu însă manifestă umilinţă recunoscându-şi greşelile şi cerându-şi iertare. De asemenea, ei sunt gata să ierte când alţii le greşesc. În timp ce mândria favorizează dezbinările şi disputele, iertarea promovează pacea între fraţii de credinţă.

¹⁸ Trebuie ‘să ne umilim’ cerându-ne scuze cu sinceritate şi când nu reuşim să respectăm un angajament din cauza unor împrejurări independente de voinţa noastră. Chiar dacă nu este, probabil, în totalitate răspunzător pentru situaţia creată, un creştin umil se concentrează asupra propriilor greşeli şi este dispus să le recunoască. (Citeşte Proverbele 6:1–5.)

19. De ce ar trebui să fim recunoscători pentru sfatul biblic de a ne purta ca unii mici?

¹⁹ Cât de recunoscători suntem pentru că Biblia ne îndeamnă să cultivăm umilinţă! Poate că uneori ne este greu să fim umili. Dar, dacă ne gândim cât de neînsemnaţi suntem în raport cu Creatorul nostru şi dacă medităm la umilinţa sa, vom fi motivaţi să manifestăm această calitate. Astfel, vom deveni slujitori ai lui Iehova mai valoroşi. Să fim deci hotărâţi să ne purtăm ca unii mici!