Să alergăm cu perseverenţă în cursa creştină

„Să alergăm cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte.“ (EVR. 12:1)

1, 2. Cu ce a comparat apostolul Pavel viaţa unui creştin?

ANUAL se organizează în toată lumea curse de maraton. Alergătorii foarte buni participă la aceste curse având un singur obiectiv: să câştige. Însă ceilalţi concurenţi se mulţumesc cu mai puţin. Faptul că reuşesc să treacă linia de sosire este pentru ei o realizare extraordinară.

² Biblia compară viaţa unui creştin cu o cursă de atletism. Apostolul Pavel a vorbit despre o astfel de cursă în prima sa scrisoare adresată creştinilor din Corint. El a spus: „Nu ştiţi că alergătorii într-o cursă aleargă toţi, dar numai unul primeşte premiul? Alergaţi în aşa fel încât să-l obţineţi“ (1 Cor. 9:24).

3. La ce s-a referit Pavel când a spus că numai un alergător primeşte premiul?

³ A vrut Pavel să spună că numai un creştin câştiga premiul vieţii şi că toţi ceilalţi alergau în zadar? Nicidecum! Participanţii la cursele de atletism se antrenau intens şi se străduiau din răsputeri să câştige. Pavel dorea ca şi colaboratorii săi creştini să depună eforturi asemănătoare în cursa creştină şi să primească premiul vieţii. Da, toţi cei care reuşesc să încheie cursa câştigă premiul.

4. Ce trebuie să ştim despre cursa pentru viaţă?

⁴ Pentru noi, cei care alergăm în cursa creştină, cuvintele lui Pavel sunt încurajatoare şi ne îndeamnă la autoanaliză. De ce? Deoarece premiul — viaţa în ceruri sau pe un pământ transformat în paradis — are o valoare inestimabilă. E adevărat, cursa este lungă şi extenuantă, iar pe traseu întâlnim multe obstacole, multe lucruri care ar putea să ne distragă sau să ne pună în pericol (Mat. 7:13, 14). Din nefericire, unii au încetinit ritmul, s-au oprit sau chiar au căzut. Dar care sunt capcanele şi pericolele cu care ne-am putea confrunta? Cum trebuie să ne ferim de ele? Cum putem să ajungem la linia de sosire şi să câştigăm premiul vieţii?

Avem nevoie de perseverenţă

5. Ce a spus Pavel despre cursa vieţii în Evrei 12:1?

⁵ Când le-a scris creştinilor evrei din Ierusalim şi din Iudeea, Pavel a făcut din nou referire la cursele de atletism. (Citeşte Evrei 12:1.) El a explicat de ce aleargă creştinii în cursa vieţii şi ce trebuie să facă pentru a câştiga premiul. Înainte de a analiza sfaturile sale inspirate şi valoarea lor practică, să vedem de ce a scris Pavel această scrisoare şi ce îndemn le-a dat el creştinilor evrei.

6. Ce presiuni făceau liderii religioşi asupra creştinilor?

⁶ Creştinii din secolul întâi, îndeosebi cei din Ierusalim şi din Iudeea, se confruntau cu multe încercări şi necazuri. Conducătorii religioşi îi supuneau la mari presiuni ca să nu mai predice. De fapt, din cauza uneltirilor lor, Isus fusese acuzat de sediţiune, condamnat şi executat ca un criminal. Dar ei nu s-au oprit aici. După evenimentele miraculoase de la Penticosta din 33 e.n., i-au ameninţat  şi i-au atacat de multe ori pe creştini. Fără îndoială, viaţa slujitorilor fideli din secolul întâi nu a fost uşoară (Fap. 4:1–3; 5:17, 18; 6:8–12; 7:59; 8:1, 3).

7. În ce timpuri trăiau creştinii cărora le-a scris Pavel?

⁷ În plus, creştinii trăiau într-o perioadă în care sfârşitul sistemului iudaic era iminent. Isus îi avertizase că Ierusalimul avea să fie distrus din cauza infidelităţii evreilor. El le spusese şi ce evenimente aveau să preceadă acel sfârşit, explicându-le cum puteau supravieţui. (Citeşte Luca 21:20–22.) Isus îi îndemnase: „Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii, iar ziua aceea să vină pe neaşteptate peste voi“ (Luca 21:34).

8. De ce unii creştini încetiniseră ritmul sau abandonaseră cursa?

⁸ Pavel le-a scris creştinilor evrei la aproape 30 de ani după ce Isus dăduse acest avertisment. Cum i-a afectat trecerea timpului pe aceşti creştini? Unii erau distraşi de problemele şi de grijile vieţii şi nu mai făceau progrese spirituale, care le-ar fi întărit credinţa (Evr. 5:11–14). Alţii credeau, probabil, că viaţa lor ar fi fost mult mai uşoară dacă ar fi trăit asemenea majorităţii evreilor, considerând că aceştia, în fond, aveau credinţă în Dumnezeu şi respectau în mare parte Legea mozaică. Iar alţi creştini, influenţaţi sau chiar intimidaţi de unele persoane din congregaţie, respectau din nou Legea mozaică şi tradiţiile evreieşti. Cum îi putea încuraja Pavel pe toţi aceşti fraţi să-şi păstreze vigilenţa spirituală şi să persevereze în cursa creştină?

9, 10. a) Ce le-a spus Pavel creştinilor evrei la sfârşitul capitolului 10? b) De ce a menţionat Pavel exemplul de credinţă al „martorilor“ din vechime?

⁹ În capitolul 10 al scrisorii sale, el a arătat că Legea era doar „o umbră a lucrurilor bune viitoare“, subliniind valoarea jertfei de răscumpărare a lui Cristos. La sfârşitul capitolului, el le-a spus: „Aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca, după ce aţi făcut voinţa lui Dumnezeu, să primiţi împlinirea promisiunii. Căci încă «foarte puţin timp» şi «cel care vine va sosi şi nu va întârzia»“ (Evr. 10:1, 36, 37).

¹⁰ În capitolul 11, Pavel le-a explicat cu măiestrie creştinilor evrei ce înseamnă să ai credinţă în Dumnezeu, menţionând exemplul unor bărbaţi şi femei din vechime. Dar de ce a vorbit apostolul Pavel despre credinţă în contextul perseverenţei? Deoarece dorea ca fraţii lui să înţeleagă faptul că adevărata credinţă pretinde curaj şi perseverenţă. Meditând la exemplul acestor slujitori fideli, ei găseau tăria de a înfrunta necazurile şi încercările. În continuare, Pavel a spus: „Pentru că suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm şi noi la o parte orice greutate şi păcatul care ne înfăşoară atât de uşor şi să alergăm cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte“ (Evr. 12:1).

‘Un nor de martori’

11. Ce efect are asupra noastră exemplul ‘martorilor’ precreştini?

¹¹ Slujitorii precreştini — care formau ‘un nor mare de martori’ — nu erau spectatori veniţi să vadă cursa sau să-şi încurajeze atletul preferat ori echipa favorită, ci erau, figurativ vorbind, alergători care îşi încheiaseră cu succes cursa. Deşi nu mai erau în viaţă, ei puteau fi consideraţi alergători „de performanţă“, al căror exemplu îi încuraja pe cei noi să nu abandoneze cursa. Acum imaginează-ţi că participi la o cursă de alergare. Cum te-ai simţi dacă ai şti că printre spectatori sunt şi atleţi celebri? Te-ai strădui din răsputeri, ba chiar te-ai întrece pe tine însuţi  ca să ajungi la linia de sosire. Exemplul acelor martori din vechime demonstra că, oricât de obositoare şi de grea era această cursă, ea putea fi câştigată. Aşadar, creştinii evrei trebuiau să păstreze viu în minte exemplul ‘norului de martori’. Ei primeau astfel curajul de a ‘alerga cu perseverenţă’. Şi noi putem încheia cu succes cursa!

12. Ce putem învăţa din exemplele menţionate de Pavel?

¹² Creştinii de azi trec prin situaţii care se aseamănă cu cele ale închinătorilor fideli menţionaţi de Pavel. De pildă, Noe a trăit într-o perioadă care a culminat cu distrugerea acelei lumi printr-un potop. Şi noi trăim într-o perioadă care se va încheia cu distrugerea acestui sistem. Iehova le-a cerut lui Avraam şi Sarei să-şi părăsească ţara ca să promoveze închinarea adevărată şi să aştepte împlinirea promisiunii Sale. Iehova ne îndeamnă şi pe noi, cei de azi, să ne renegăm ca să primim aprobarea şi binecuvântările sale. Pentru a ajunge în Ţara Promisă, Moise a trebuit să călătorească printr-un pustiu înfricoşător. Şi noi, în călătoria spre lumea nouă promisă de Dumnezeu, trebuie să traversăm acest sistem muribund. Fără îndoială, din exemplul martorilor precreştini desprindem multe învăţăminte. Putem învăţa din reuşitele şi din greşelile lor, din punctele lor forte şi din punctele lor slabe (Rom. 15:4; 1 Cor. 10:11).

Ei au reuşit să termine cursa

13. a) Cu ce dificultăţi s-a confruntat Noe? b) Ce l-a ajutat să persevereze?

¹³ Ce i-a ajutat pe aceşti slujitori ai lui Iehova să persevereze şi să termine cu succes cursa? Să observăm ce spune Pavel despre Noe în Evrei 11:7. (Citeşte.) Noe nu mai ‘văzuse’ un ‘potop de ape care să nimicească orice carne de pe pământ’ (Gen. 6:17). Pământul nu fusese niciodată măturat de ape! Dar pentru Noe acest lucru nu era imposibil. De ce? Deoarece el era ferm convins că Iehova împlineşte întotdeauna ceea ce spune. Prin urmare, Noe nu a considerat sarcina primită prea dificilă. El a ascultat de Iehova şi „a făcut întocmai“: a construit arca, a adus în ea animalele, a făcut provizii, i-a avertizat pe oameni şi a avut grijă de spiritualitatea familiei sale (Gen. 6:22). Într-adevăr, nu i-a fost uşor, dar a avut credinţă în Iehova şi a perseverat. De aceea, Iehova i-a salvat pe Noe şi pe familia sa şi i-a binecuvântat din belşug.

14. a) Ce încercări au înfruntat Avraam şi Sara? b) Ce învăţăm din exemplul lor?

¹⁴ Pavel vorbeşte apoi despre Avraam şi Sara. Viaţa lor s-a schimbat radical când Dumnezeu le-a spus să părăsească oraşul Ur. Cu toate că nu ştiau ce le rezerva viitorul, ei au dovedit o credinţă de neclintit în Iehova şi au ascultat de el chiar şi în situaţii extrem de dificile. Avraam a fost dispus să facă multe sacrificii pentru închinarea adevărată. El este numit, pe bună dreptate, în Biblie „tatăl tuturor celor ce au credinţă“ (Rom. 4:11). Întrucât creştinii evrei cunoşteau multe despre viaţa lui Avraam, Pavel a menţionat doar câteva dintre faptele lui de credinţă. Ce învăţăm din exemplul lui Avraam? Pavel a scris: „În credinţă au murit toţi aceştia [inclusiv Avraam şi familia sa], deşi n-au primit împlinirea promisiunilor, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au declarat public că erau străini şi locuitori temporari în ţară“ (Evr. 11:13). Da, credinţa şi prietenia cu Iehova i-au ajutat să persevereze în cursa vieţii.

15. Ce l-a motivat pe Moise să ducă o viaţă de sacrificiu?

¹⁵ Moise este un alt slujitor al lui Iehova care face parte din ‘norul de martori’. El a renunţat la bogăţii şi la poziţia sa privilegiată, „alegând mai degrabă să fie maltratat cu  poporul lui Dumnezeu“. Ce l-a motivat pe Moise să ia această decizie? ‘El a privit ţintă la răsplată. A rămas neclintit, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel nevăzut.’ (Citeşte Evrei 11:24–27.) Moise nu s-a lăsat distras de „plăcerea trecătoare a păcatului“. El a fost un exemplu de curaj şi de perseverenţă, deoarece Dumnezeu era o persoană reală pentru el, iar promisiunile Sale erau sigure. Astfel, Moise a făcut tot ce a putut ca să-i scoată pe israeliţi din Egipt şi să-i conducă în Ţara Promisă.

16. De ce nu s-a descurajat Moise că nu a intrat în Ţara Promisă?

¹⁶ La fel ca Avraam, Moise nu a văzut împlinirea promisiunii divine în timpul vieţii sale. Chiar înainte ca poporul Israel să intre în Ţara Promisă, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Vei vedea de la distanţă ţara, dar nu vei intra acolo, în ţara pe care le-o dau fiilor lui Israel“. Iehova a luat această hotărâre întrucât Moise şi Aaron se înfuriaseră din cauza atitudinii rebele a poporului şi ‘nu-şi făcuseră datoria faţă de Dumnezeu în mijlocul fiilor lui Israel, la apele de la Meriba’ (Deut. 32:51, 52). Cu toate acestea, Moise nu s-a descurajat şi nu s-a umplut de amărăciune, ci i-a binecuvântat pe israeliţi, iar la sfârşit le-a spus: „Fericit eşti tu, o, Israele! Cine este ca tine, un popor care se bucură de salvare în Iehova, scutul care-ţi este ajutor şi sabia ta măreaţă?“ (Deut. 33:29).

Învăţăminte pentru noi

17, 18. a) Ce învăţăm de la martorii precreştini? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁷ Din exemplul acestor martori precreştini învăţăm o lecţie foarte importantă: pentru a ne încheia cu succes cursa, trebuie să avem încredere absolută în Dumnezeu şi în  promisiunile sale (Evr. 11:6). Da, credinţa trebuie să fie o constantă a vieţii noastre! Spre deosebire de oamenii care nu au credinţă, slujitorii lui Iehova pot privi dincolo de prezent. Ei îl văd pe „Cel nevăzut“ şi aleargă cu perseverenţă în cursa pentru viaţă (2 Cor. 5:7).

¹⁸ E adevărat, nu ne este uşor, dar putem trece linia de sosire! În articolul următor, vom analiza ce mai trebuie să facem pentru a alerga până la capăt.

Puteţi explica?

• De ce a scris Pavel despre ‘martorii’ fideli din vechime în contextul perseverenţei?

• Cum ne ajută exemplul acestor ‘martori’ să perseverăm în cursa vieţii?

• Ce ai învăţat din exemplul dat de Noe, Avraam, Sara şi Moise?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Avraam şi Sara au fost dispuşi să renunţe la confortul din Ur