Să predăm cu iubire asemenea lui Isus
Să predăm cu iubire asemenea lui Isus
„Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa.“ (IOAN 7:46)
1. Cum reacţionau oamenii la felul în care preda Isus?
CÂT DE plăcut trebuie să fi fost să-l asculţi pe Isus predând! Biblia vorbeşte despre efectul pe care îl avea asupra oamenilor. De pildă, evanghelistul Luca ne istoriseşte că oamenii din oraşul lui Isus, Nazaret, „se mirau de cuvintele pline de farmec ce îi ieşeau din gură“. În plus, Matei ne relatează că cei ce i-au auzit Predica de pe munte ‘au rămas uluiţi de modul său de a-i învăţa’. La rândul lui, Ioan ne dezvăluie că gărzile trimise să-l aresteze pe Isus s-au întors cu mâinile goale şi au spus: „Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa“ (Luca 4:22; Mat. 7:28; Ioan 7:46).
2. Ce metode de predare a folosit Isus?
2 Gărzile nu se înşelau. Isus a fost fără îndoială cel mai mare Învăţător care a trăit vreodată. El preda clar şi simplu, logica fiindu-i imbatabilă. Folosea cu multă măiestrie întrebări şi ilustrări. Se adapta la cei cărora le preda, fie ei de vază sau de condiţie umilă. Deşi foarte profunde, adevărurile pe care le exprima erau uşor de înţeles. Totuşi, nu doar din aceste motive a fost Isus cel mai mare Învăţător.
Calitatea fundamentală: iubirea
3. Cum se deosebea Isus, ca învăţător, de conducătorii religioşi din zilele sale?
3 Printre scribi şi farisei se găseau cu siguranţă oameni inteligenţi care aveau o cunoştinţă bogată şi ştiau cum să le-o predea altora. Prin ce se deosebea însă modul de predare al lui Isus de al lor? Conducătorii religioşi nu îi iubeau pe oamenii de rând. Dimpotrivă, îi dispreţuiau, considerându-i ‘blestemaţi’ (Ioan 7:49). Isus, în schimb, simţea milă faţă de ei, pentru că ‘erau jupuiţi şi aruncaţi încoace şi-ncolo ca nişte oi fără păstor’ (Mat. 9:36). Era plin de căldură, înţelegător şi bun cu ei. Pe de altă parte, conducătorii religioşi nu-l iubeau cu adevărat pe Dumnezeu (Ioan 5:42). Isus însă îl iubea pe Tatăl şi îşi găsea desfătarea în înfăptuirea voinţei Lui. Mai mult, aceşti conducători răstălmăceau cuvintele lui Dumnezeu spre propriul lor folos. Dar Isus iubea „cuvântul lui Dumnezeu“: îl preda, îl explica, îl apăra şi îşi trăia viaţa potrivit lui (Luca 11:28). Da, întreaga fiinţă a lui Cristos era pătrunsă de iubire. Ea era temelia învăţăturilor sale şi a felului în care îi trata şi îi instruia pe oameni.
4, 5. a) De ce este important să predăm cu iubire? b) De ce sunt importante măiestria şi cunoştinţa când predăm?
4 Noi cum privim lucrurile? Fiind discipoli ai lui Cristos, dorim să-l imităm atât în predicare, cât şi în modul nostru de viaţă (1 Pet. 2:21). De aceea, nu urmărim doar să împărtăşim cunoştinţe biblice, ci şi să reflectăm calităţile lui Iehova, în special iubirea. Indiferent câtă cunoştinţă avem şi cât de bine ştim să predăm, iubirea este cea care ne va ajuta să le sensibilizăm inima oamenilor cărora le predicăm. Ca să fim cu adevărat eficienţi în lucrarea de facere de discipoli, trebuie să predăm cu iubire asemenea lui Isus.
5 Desigur, un învăţător bun trebuie să cunoască subiectul pe care îl predă şi să ştie cum să-l predea. Isus şi-a ajutat discipolii în aceste privinţe, iar Iehova, prin organizaţia sa, ne ajută şi pe noi azi. (Citeşte Isaia 54:13; Luca 12:42.) Cu toate acestea, când predăm nu trebuie să ne folosim doar mintea, ci şi inima. Când iubirea se împleteşte cu măiestria şi cunoştinţa, rezultatele pot fi cu totul deosebite. Aşadar, cum putem arăta iubire în timp ce predăm? Cum au procedat Isus şi discipolii? Să vedem.
Trebuie să-l iubim pe Iehova
6. Cum vorbim despre cei pe care îi iubim?
6 Omului îi place să vorbească despre ceea ce iubeşte. De pildă, când discutăm despre ceva drag inimii noastre, devenim însufleţiţi şi avem o atitudine entuziastă, plină de căldură. Şi cât de adevărat este acest lucru când vorbim despre cineva pe care îl iubim! De obicei, ardem de nerăbdare să le spunem altora ce ştim despre el. Îl stimăm, îl lăudăm şi-l apărăm. Facem toate acestea deoarece dorim ca şi alţi oameni să-l preţuiască la fel de mult şi să-i aprecieze calităţile.
7. Ce a făcut Isus deoarece îl iubea pe Dumnezeu?
7 Înainte să ne ajutăm semenii să cultive iubire pentru Iehova, mai întâi noi trebuie să-l cunoaştem şi să-l iubim. De fapt, această iubire este temelia închinării adevărate (Mat. 22:36–38). Exemplul lui Isus a fost desăvârşit. El l-a iubit pe Iehova cu toată inima, mintea, sufletul şi puterea. A stat probabil miliarde de ani în cer alături de Tatăl său şi a ajuns să-l cunoască bine. Iată de ce a putut afirma: „Eu îl iubesc pe Tatăl“ (Ioan 14:31). Iubirea lui Isus s-a simţit în tot ce a spus şi a făcut. De exemplu, l-a îmboldit să facă întotdeauna ce-i era plăcut lui Dumnezeu (Ioan 8:29). Datorită ei, n-a putut să nu-i demaşte pe ipocriţii conducători religioşi care susţineau că-l reprezintă pe Dumnezeu. Tot ea l-a îndemnat să vorbească despre Iehova şi să-i ajute pe oameni să-L cunoască şi să-L iubească.
8. Ce au făcut discipolii lui Isus deoarece îl iubeau pe Dumnezeu?
8 La fel ca Isus, discipolii săi din secolul I îl iubeau pe Iehova. Iubirea le-a dat zel şi curajul de a predica vestea bună. Cu toată împotrivirea puternicilor conducători religioşi, discipolii au umplut Ierusalimul cu învăţătura lor. Pur şi simplu nu se puteau reţine să vorbească despre ceea ce auziseră şi văzuseră! (Fap. 4:20; 5:28) Ştiau că Iehova era cu ei şi că avea să-i binecuvânteze. Şi chiar asta a făcut! De fapt, la mai puţin de 30 de ani de la moartea lui Isus, apostolul Pavel a putut scrie că vestea bună fusese predicată „în toată creaţia de sub cer“ (Col. 1:23).
9. Cum ne putem întări iubirea pentru Dumnezeu?
9 Dacă dorim să fim învăţători cu adevărat eficienţi, trebuie să ne întărim în permanenţă iubirea pentru Dumnezeu. Cum putem face aceasta? Comunicând des cu el prin rugăciune. De asemenea, trebuie să studiem Cuvântul său, să citim publicaţiile biblice şi să asistăm la întrunirile creştine. Pe măsură Psalmul 104:33, 34.)
ce ne adâncim cunoştinţele despre Dumnezeu, inima ni se umple de iubire. Apoi, dacă ne dovedim iubirea prin cuvânt şi faptă, semenii o vor observa şi ar putea fi atraşi la Iehova. (CiteşteTrebuie să iubim ce predăm
10. Prin ce se remarcă un învăţător eficient?
10 Un învăţător eficient iubeşte ce predă. El trebuie să creadă că învăţătura este adevărată, că are însemnătate şi valoare. Dacă pune preţ pe ceea ce predă, învăţătorul va fi entuziast şi va avea o influenţă puternică asupra celor care îl ascultă. Pe de altă parte, dacă îi lipseşte aprecierea, se poate aştepta el ca elevii să considere valoros ceea ce aud? Să nu subestimăm niciodată efectul pe care exemplul nostru ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu îl poate avea asupra celor cărora le predăm. Isus a spus: „Cine este instruit în mod desăvârşit va fi ca învăţătorul lui“ (Luca 6:40).
11. De ce iubea Isus ce preda?
11 Isus iubea ce preda. Ştia că are un mesaj valoros de împărtăşit: adevărul despre Tatăl său ceresc, înseşi „cuvintele lui Dumnezeu“ şi „cuvintele vieţii veşnice“ (Ioan 3:34; 6:68). Adevărurile predate de Isus erau ca o lumină orbitoare, dădeau pe faţă răul şi făceau să strălucească binele. Le aduceau speranţă şi alinare oamenilor umili înşelaţi de falşii conducători religioşi şi asupriţi de Diavol (Fap. 10:38). Însă iubirea lui Isus pentru adevăr nu s-a văzut doar în ce a predat, ci şi în tot ce a făcut.
12. Ce simţea apostolul Pavel faţă de vestea bună?
12 Asemenea lui Isus, discipolii săi au iubit şi au preţuit atât de mult adevărul despre Iehova şi Cristos, încât opozanţii nu i-au putut împiedica să-l predice. Pavel le-a scris colaboratorilor creştini din Roma: „Am o dorinţă înflăcărată să vă anunţ vestea bună . . . Căci nu îmi este ruşine cu vestea bună; ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credinţă“ (Rom. 1:15, 16). Pentru Pavel era o onoare să predice adevărul. El a mai spus: „Mie . . . mi-a fost dată această bunătate nemeritată, ca să le anunţ naţiunilor vestea bună despre bogăţia de nepătruns a lui Cristos“ (Ef. 3:8). Nu este greu să ne imaginăm cu cât entuziasm vorbea el despre Iehova şi scopurile Sale.
13. De ce iubim vestea bună?
13 Vestea bună din Cuvântul lui Dumnezeu ne dă posibilitatea să-l cunoaştem pe Creatorul nostru şi să cultivăm o prietenie strânsă cu el. Tot ea ne ajută să găsim răspuns la întrebările fundamentale ce-l frământă pe om şi să ne schimbăm viaţa. Ne insuflă speranţă, ne întăreşte în vremuri de necaz şi ne arată calea spre o viaţă plină de sens şi fără de sfârşit. Nicio cunoştinţă nu este mai valoroasă sau mai importantă ca vestea bună. Este un cadou nepreţuit ce ne aduce mare bucurie. Iar bucuria devine mai mare când le oferim şi altora vestea bună în dar (Fap. 20:35).
14. Cum ne putem adânci iubirea pentru ceea ce predăm?
14 Dar cum putem să ne întărim chiar mai mult iubirea pentru vestea bună? În timp ce citim din Biblie, să ne oprim din când în când ca să reflectăm. Să ne gândim, de pildă, că-l însoţim pe Isus în serviciul său pământesc ori că ne aflăm alături de apostolul Pavel în călătoriile sale. Sau să ne imaginăm în lumea nouă şi să ne zugrăvim în minte o cu totul altă viaţă decât cea de acum. Să cugetăm şi la binecuvântările pe care le-am primit dând ascultare veştii bune. Elevii vor simţi iubirea noastră pentru vestea bună dacă ne străduim să ne-o păstrăm puternică. Avem deci motive întemeiate să medităm profund la cele învăţate şi să fim atenţi la ceea ce predăm. (Citeşte 1 Timotei 4:15, 16.)
Trebuie să-i iubim pe oameni
15. De ce trebuie un învăţător să-şi iubească elevii?
15 Un învăţător bun îşi ajută elevii să se simtă în largul lor, pentru ca aceştia să arate interes faţă de ce învaţă şi să se exprime liber. Fiind iubitor, el îi învaţă deoarece îi pasă sincer de ei. Se adaptează la necesităţile şi la nivelul lor de înţelegere. Ţine cont de capacităţile şi de situaţia în care se află ei. Elevii simt dacă învăţătorul are o asemenea iubire, iar astfel predarea şi învăţarea devin mai plăcute.
16. Cum a arătat Isus iubire pentru oameni?
16 Isus a manifestat acest fel de iubire. Dovada cea mai mare a iubirii lui a fost jertfirea vieţii sale umane perfecte aşa încât alţii să fie salvaţi (Ioan 15:13). În timpul serviciului său, le-a purtat de grijă neobosit oamenilor pe plan fizic, dar mai ales pe plan spiritual. În loc să aştepte ca aceştia să vină la el, Isus a mers sute de kilometri pe jos ca să le împărtăşească vestea bună (Mat. 4:23–25; Luca 8:1). Era răbdător şi înţelegător. Când trebuia, îşi corecta cu iubire discipolii (Mar. 9:33–37). Îi încuraja exprimându-şi convingerea că aveau să devină predicatori eficienţi ai veştii bune. Niciun om nu a avut iubire mai mare decât Isus. Iubirea pe care le-a arătat-o discipolilor i-a impulsionat să-l iubească la rândul lor şi să-i respecte poruncile. (Citeşte Ioan 14:15.)
17. Cum şi-au dovedit discipolii lui Isus iubirea faţă de semeni?
17 La fel ca Isus, discipolii au avut iubire şi afecţiune profundă faţă de cei cărora le-au predicat. Le-au slujit semenilor şi au reuşit să le predice vestea bună suportând persecuţii şi riscându-şi viaţa. Câtă afecţiune au avut pentru cei pe care îi ajutau spiritualiceşte! Într-adevăr, multă sensibilitate vădesc următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Am devenit blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care-şi alăptează şi îşi îngrijeşte cu drag copiii. Astfel, având o tandră afecţiune pentru voi, ne-a făcut multă plăcere să vă dăm nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, atât de dragi ne deveniserăţi“! (1 Tes. 2:7, 8)
18, 19. a) De ce suntem dispuşi să facem sacrificii ca să participăm la lucrarea de predicare? b) Daţi un exemplu care confirmă că iubirea pe care le-o arătăm semenilor este remarcată.
18 În mod asemănător, Martorii lui Iehova de azi îi caută în toate colţurile lumii pe cei dornici să-l cunoască pe Dumnezeu şi să-i slujească. De fapt, în fiecare din ultimii 17 ani, am petrecut peste un miliard de ore în lucrarea de predicare şi de facere de discipoli. Ioan 17:3; 1 Tim. 2:3, 4). Iubirea ne impulsionează să-i ajutăm pe cei cu inima sinceră să-l cunoască şi să-l iubească pe Iehova, aşa cum facem şi noi.
Şi suntem dispuşi să luăm în continuare parte la ea, chiar dacă trebuie să sacrificăm timp, energie şi resurse materiale. La fel ca Isus, înţelegem că iubitorul nostru Tată ceresc vrea ca oamenii să capete cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică (19 Iar oamenii remarcă iubirea noastră. De pildă, o pionieră din Statele Unite le trimite scrisori de mângâiere celor ce au pierdut o persoană dragă în moarte. Un domn i-a răspuns: „La început am fost surprins că cineva depune atâtea eforturi să-i scrie unui străin pentru a-l încuraja când trece prin asemenea clipe chinuitoare. Nu pot decât să trag concluzia că vă iubiţi semenii şi că-l iubiţi pe Dumnezeu, care ne călăuzeşte pe cărările vieţii“.
20. Cât de important este să predăm cu iubire?
20 S-a spus că iubirea îngemănată cu măiestria făureşte opere grandioase. Când predăm, îi ajutăm pe elevii noştri să înţeleagă cine este Iehova şi să-l iubească din adâncul inimii. Da, ca să fim învăţători cu adevărat eficienţi, avem nevoie de o iubire asemenea unei funii împletite în trei: iubire pentru Dumnezeu, pentru adevăr şi pentru oameni. Să o cultivăm şi să le-o arătăm semenilor când le predicăm! Astfel, vom simţi bucuria de a dărui, vom avea mulţumirea că-l imităm pe Isus şi că îi suntem plăcuţi lui Iehova.
Cum aţi răspunde?
• Când le împărtăşim semenilor vestea bună, de ce este important să avem
iubire pentru Dumnezeu?
iubire pentru ce predăm?
iubire pentru cei pe care îi învăţăm?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]
Ce deosebire era între modul lui Isus de a preda şi cel al scribilor şi fariseilor?
[Legenda fotografiei de la pagina 18]
Un învăţător bun are cunoştinţă, măiestrie şi, mai presus de toate, iubire