„Vino şi urmează-mă!“

„Dacă vrea cineva să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură zi de zi şi să mă urmeze.“ (LUCA 9:23)

1, 2. a) Ce invitaţie a făcut Isus? b) Cum aţi reacţionat voi la invitaţia lui Isus?

SPRE sfârşitul serviciului său pământesc, Isus predica în Pereea, o regiune aflată la nord-est de Iordan şi la nord de Iudeea. Un tânăr s-a apropiat de el şi l-a întrebat ce trebuie să facă pentru a obţine viaţa veşnică. După ce a înţeles că tânărul respecta întru totul Legea mozaică, Isus i-a făcut o invitaţie deosebită: „Du-te, vinde ce ai şi dă-le săracilor şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-mă!“ (Mar. 10:21). Gândiţi-vă ce invitaţie primise: să-l urmeze pe Isus, Fiul unic-născut al Dumnezeului Preaînalt!

² Acel tânăr a respins invitaţia, alţii însă au acceptat-o. Cu ceva timp înainte, Isus îi spusese lui Filip: „Urmează-mă“ (Ioan 1:43). Filip a acceptat invitaţia, devenind mai târziu apostol. Isus i-a făcut aceeaşi invitaţie şi lui Matei, care i-a dat curs (Mat. 9:9; 10:2–4). De fapt, Isus le-a adresat această invitaţie tuturor celor care iubesc dreptatea, spunând: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură zi de zi şi să mă urmeze neîncetat“ (Luca 9:23). Aşadar, oricine poate să-l urmeze pe Cristos dacă vrea cu adevărat. Voi vreţi? Majoritatea deja am acceptat invitaţia plină de căldură a lui Isus, iar, când predicăm, le-o transmitem şi altora.

3. Ce putem face pentru a nu cădea în capcana de a nu-l mai urma pe Isus?

³ Unii au manifestat o vreme interes faţă de adevărul biblic, dar, din nefericire, nu au continuat să studieze Biblia. Ei au încetinit ritmul, ‘au mers în derivă’ şi nu l-au mai urmat pe Isus (Evr. 2:1). Ce putem face pentru a nu cădea în această capcană? Ar fi util să ne întrebăm: „De ce am ales să-l urmez pe Isus? Ce înseamnă a-l urma pe Isus?“. Păstrând viu în minte răspunsul la aceste întrebări, vom fi şi mai hotărâţi să rămânem pe calea cea dreaptă şi să-i îndemnăm şi pe alţii să-l urmeze pe Isus.

De ce îl urmăm pe Isus

4, 5. De ce este Isus cel mai în măsură să ne conducă?

⁴ Profetul Ieremia a spus: „Ştiu bine, o, Iehova, că nu-i aparţine omului pământean calea sa. Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi conducă paşii“ (Ier. 10:23). Istoria confirmă cu prisosinţă adevărul cuvintelor lui Ieremia. Oamenii nu se pot guverna singuri, lucru tot mai evident în epoca noastră. Noi am acceptat invitaţia de a-l urma pe Isus deoarece am înţeles că el este mai în măsură decât orice om să ne fie Conducător. De ce putem afirma acest lucru?

⁵ În primul rând, Isus a fost ales de Iehova însuşi ca Mesia, Conducătorul. Cine ştie mai bine decât Creatorul nostru pe cine să desemneze drept Conducător peste noi? În al doilea rând, Isus are calităţi demne de a fi admirate şi imitate. (Citeşte Isaia 11:2, 3.) El este un exemplu perfect de urmat (1 Pet. 2:21). În al treilea rând, Isus îi iubeşte pe cei care-l urmează, lucru demonstrat când şi-a dat viaţa în folosul lor. (Citeşte Ioan 10:14, 15.) El se dovedeşte un păstor iubitor care ne îndrumă spre o viaţă fericită în prezent şi spre un viitor etern, minunat (Ioan 10:10, 11; Rev. 7:16, 17). Acestea sunt doar câteva motive pe baza cărora am luat înţeleapta decizie de a-l  urma. Dar ce înseamnă, de fapt, a-l urma pe Isus?

6. Ce înseamnă a-l urma pe Isus?

⁶ A-l urma pe Cristos înseamnă mai mult decât a ne numi creştini. Circa două miliarde de oameni se pretind creştini, dar prin faptele lor se dovedesc a fi „lucrători ai nelegiuirii“. (Citeşte Matei 7:21–23.) Când oamenii arată interes faţă de invitaţia de a-l urma pe Isus, noi le explicăm că adevăraţii creştini trăiesc potrivit învăţăturilor sale, urmându-i exemplul zi de zi. Pentru a înţelege mai bine acest lucru, să analizăm câteva dintre calităţile care l-au caracterizat pe Isus.

Să fim înţelepţi asemenea lui Isus

7, 8. a) Ce este înţelepciunea, şi de ce a fost Isus atât de înţelept? b) Cum a demonstrat Isus înţelepciune, şi cum îl putem imita?

⁷ Isus a avut multe calităţi remarcabile, dar în acest articol vom analiza doar patru: înţelepciunea, umilinţa, zelul şi iubirea sa. Să ne gândim mai întâi la înţelepciunea sa — capacitatea de a folosi cunoştinţa şi priceperea în mod practic. Apostolul Pavel a scris: „În [Isus] sunt ascunse cu grijă toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei“ (Col. 2:3). De unde avea Isus această înţelepciune? El însuşi a afirmat: „Spun lucrurile acestea aşa cum m-a învăţat Tatăl“ (Ioan 8:28). Nu trebuie să ne surprindă, aşadar, cât de înţelept a fost Isus, deoarece sursa înţelepciunii sale a fost nimeni altul decât Iehova.

⁸ Isus a dovedit judecată sănătoasă când a decis cum să-şi trăiască viaţa. El a ales un trai simplu, având un singur obiectiv: înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. Plin de înţelepciune, el şi-a folosit timpul şi energia pentru a căuta mai întâi Regatul. Noi îi urmăm exemplul străduindu-ne să avem ‘un ochi simplu’ şi evitând să ne împovărăm cu lucruri inutile care consumă timp şi energie (Mat. 6:22). Mulţi creştini şi-au simplificat viaţa pentru a dedica mai mult timp lucrării de predicare. Unii chiar au început serviciul de pionier. Dacă te numeri printre aceştia, eşti vrednic de laudă. Când ‘căutăm mai întâi regatul’, avem parte de multă fericire şi împlinire în viaţă (Mat. 6:33).

Să fim umili asemenea lui Isus

9, 10. Cum a demonstrat Isus umilinţă?

⁹ A doua calitate a lui Isus pe care o vom analiza este umilinţa. Când oamenii imperfecţi primesc mai multă autoritate, ei ajung adesea să-şi dea importanţă. Cât de diferit a fost Isus! Deşi a avut un rol-cheie în împlinirea scopului lui Iehova, Isus nu a fost deloc mândru. Suntem îndemnaţi să-l imităm în această privinţă. Apostolul Pavel a scris: „Păstraţi în voi acest mod de gândire care era şi în Cristos Isus, cel care, deşi avea chip de Dumnezeu, nu s-a gândit la uzurpare, adică să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci s-a golit pe sine, a luat chip de sclav, ajungând la fel ca oamenii“ (Filip. 2:5–7). Ce a însemnat acest lucru?

¹⁰ Deşi avea extraordinarul privilegiu de a se afla în prezenţa Tatălui său ceresc, Isus de bunăvoie „s-a golit pe sine“. Viaţa i-a fost transferată în pântecele unei fecioare evreice. După nouă luni, copilul Isus s-a născut în familia unui umil tâmplar pe nume Iosif, în  casa căruia şi-a petrecut copilăria şi tinereţea. Cu toate că era fără păcat, Isus a ascultat în tot acest timp de nişte părinţi imperfecţi, supuşi păcatului (Luca 2:51, 52). Câtă umilinţă!

11. Cum putem imita umilinţa lui Isus?

¹¹ Imităm umilinţa lui Isus când acceptăm de bunăvoie sarcini ce par umilitoare. Lucrarea de predicare a veştii bune, de pildă, poate părea umilitoare mai cu seamă când oamenii sunt apatici, ne ridiculizează sau ni se împotrivesc. Însă, perseverând în această lucrare, îi putem ajuta pe alţii să accepte invitaţia lui Isus de a-l urma. Astfel, putem salva vieţi. (Citeşte 2 Timotei 4:1–5.) Un alt exemplu este întreţinerea curăţeniei la Sala Regatului, ceea ce poate însemna golirea coşurilor de gunoi, spălatul pe jos, spălatul toaletelor etc. Toate acestea sunt sarcini umile. Noi însă înţelegem că menţinerea curăţeniei la Sala Regatului — centrul închinării curate din zona în care locuim — este un aspect important al serviciului nostru sacru. Îndeplinind de bunăvoie sarcini ce par înjositoare, demonstrăm umilinţă şi, astfel, călcăm pe urmele lui Cristos.

Să fim zeloşi asemenea lui Isus

12, 13. a) Cum a demonstrat Isus zel, şi care a fost motivaţia sa? b) Ce anume ne îndeamnă şi pe noi să fim zeloşi în lucrarea de predicare?

¹² Să analizăm acum zelul lui Isus. El a făcut multe lucruri când a fost pe pământ. Încă de tânăr se pare că a lucrat cu tatăl său adoptiv, Iosif, ca tâmplar. În timpul serviciului său pământesc, Isus a înfăptuit miracole, de pildă a vindecat bolnavi şi a înviat morţi. Însă principala sa lucrare a fost predicarea veştii bune şi predarea adevărului celor dispuşi să-l asculte (Mat. 4:23). În calitate de continuatori ai săi, noi avem de îndeplinit aceeaşi lucrare. Cum putem urma exemplul lui Isus? Având şi noi aceeaşi motivaţie.

¹³ Isus a predicat şi a predat adevărul în principal din iubire pentru Dumnezeu. Dar el a iubit şi adevărurile pe care le transmitea oamenilor. Preţuia atât de mult aceste adevăruri, încât era dornic să li le împărtăşească şi altora. Fiind „învăţători publici“, şi noi simţim la fel. Să ne gândim doar la câteva dintre preţioasele adevăruri pe care le-am aflat din Cuvântul lui Dumnezeu. Am înţeles, de pildă, controversa referitoare la suveranitatea universală şi cum va fi ea rezolvată. Am înţeles din Scripturi care este starea morţilor şi ce binecuvântări ne aşteaptă în lumea nouă a  lui Dumnezeu. Fie că am aflat aceste adevăruri de curând, fie că le-am aflat de mult, ele nu-şi pierd niciodată valoarea. Vechi sau noi, ele sunt comori nepreţuite. (Citeşte Matei 13:52.) Predicând din inimă şi cu entuziasm, le transmitem şi altora iubirea noastră pentru ceea ce Iehova ne-a învăţat.

14. Cum putem imita modul în care a predat Isus?

¹⁴ Să ne gândim şi la modul în care a predat Isus. El le îndrepta mereu atenţia ascultătorilor asupra Scripturilor. Introducea adesea o idee importantă spunând: „Este scris“ (Mat. 4:4; 21:13). Din cuvintele sale consemnate în Biblie, remarcăm că Isus a făcut referire sau a citat din mai bine de jumătate din cărţile Scripturilor ebraice. Asemenea lui Isus, noi ne bizuim întru totul pe Biblie în lucrarea de predicare şi ne străduim să o folosim ori de câte ori este posibil. Astfel, îi ajutăm pe cei sinceri să-şi dea seama că le transmitem gândurile lui Dumnezeu, nu gândurile noastre. Cât de bucuroşi suntem când cineva ne permite să-i citim din Biblie şi să discutăm despre valoarea şi semnificaţia Cuvântului lui Dumnezeu! Dar bucuria noastră este şi mai mare când oamenii acceptă invitaţia de a-l urma pe Isus.

A-l urma pe Isus înseamnă a ne iubi semenii

15. Care este cea mai remarcabilă calitate a lui Isus, şi ce efect are asupra noastră meditarea la ea?

¹⁵ Să discutăm în final despre cea mai remarcabilă calitate a lui Isus — iubirea sa pentru oameni. Apostolul Pavel a scris: „Iubirea lui Cristos ne obligă“ (2 Cor. 5:14). Când medităm la iubirea lui Isus faţă de omenire în general, dar şi faţă de fiecare dintre noi, suntem profund mişcaţi şi ne simţim ‘obligaţi’ să-i urmăm exemplul.

16, 17. Cum şi-a dovedit Isus iubirea faţă de oameni?

¹⁶ Cum şi-a dovedit Isus iubirea faţă de oameni? Dându-şi de bunăvoie viaţa în folosul lor. Aceasta a fost o dovadă supremă de iubire (Ioan 15:13). Însă, în timpul serviciului său pământesc, Isus a arătat iubire şi în alte moduri. De pildă, a simţit compasiune faţă de cei ce sufereau. Când i-a văzut pe Maria şi pe alţii plângând moartea lui Lazăr, a fost profund mişcat de durerea lor. Deşi urma să-l învieze pe Lazăr, Isus a fost atât de tulburat, încât „i-au dat lacrimile“ (Ioan 11:32–35)

¹⁷ La începutul serviciului pământesc al lui Isus, un lepros s-a apropiat de el şi i-a zis: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi“. Cum a reacţionat Isus? Relatarea biblică spune că „i s-a făcut milă“. Apoi, a făcut un gest extraordinar. „Şi-a întins mâna şi l-a atins, zicând: «Vreau.  Fii curăţat!» Şi imediat lepra i-a dispărut şi el a devenit curat.“ Sub Legea mozaică, leproşii erau consideraţi necuraţi. Isus ar fi putut să-l vindece pe lepros fără să-l atingă. Totuşi, când l-a vindecat, Isus i-a dat acestuia posibilitatea să simtă atingerea unei fiinţe umane, poate pentru întâia oară după mulţi ani. Câtă sensibilitate şi compasiune a vădit Isus! (Mar. 1:40–42)

18. Cum putem arăta empatie faţă de alţii?

¹⁸ Întrucât îl urmăm pe Cristos, suntem îndemnaţi să ne dovedim iubirea arătând empatie faţă de alţii, cu alte cuvinte ‘împărtăşind aceleaşi sentimente’ (1 Pet. 3:8). Nu e întotdeauna uşor să înţelegem ce simt unii colaboratori în credinţă care suferă de o boală cronică sau de depresie gravă — mai ales dacă nu am fost niciodată în situaţia lor. Isus însă a arătat empatie faţă de cei bolnavi chiar dacă el nu a fost niciodată bolnav. Cum îl putem imita? Ascultându-i cu răbdare pe cei bolnavi când îşi deschid inima faţă de noi. În plus, am putea să ne întrebăm: „Cum m-aş simţi dacă aş fi în locul lui?“. Dacă ne străduim să înţelegem sentimentele altora, vom putea ‘să le vorbim consolator sufletelor deprimate’ (1 Tes. 5:14). Astfel, îl vom urma pe Isus!

19. În ce fel ne influenţează exemplul lui Isus?

¹⁹ Cât de emoţionant este să studiem cuvintele şi faptele lui Isus Cristos! Cu cât învăţăm mai multe despre el, cu atât ne dorim mai mult să-l imităm şi să-i ajutăm pe alţii să-i calce pe urme. Să ne găsim, aşadar, plăcerea în a-l urma pe Regele mesianic acum şi pentru totdeauna!

Puteţi să explicaţi?

• Cum putem fi înţelepţi asemenea lui Isus?

• Cum putem dovedi umilinţă?

• Cum putem avea mai mult zel în lucrarea de predicare?

• Cum îl putem imita pe Isus în manifestarea iubirii faţă de semeni?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 5]

O PUBLICAŢIE CARE NE AJUTĂ SĂ-L IMITĂM PE CRISTOS

Cu ocazia congresului de district din 2007, a fost lansată o carte de 192 de pagini, intitulată „Vino şi urmează-mă!“. Această publicaţie a fost concepută cu scopul de a-i ajuta pe creştini să-l cunoască pe Isus şi să afle mai multe despre calităţile şi faptele sale. După cele două capitole introductive, urmează o analiză a unor calităţi deosebite ale lui Isus: umilinţa, curajul, înţelepciunea, ascultarea şi perseverenţa lui.

În continuare, cartea aduce în atenţie activitatea lui Isus ca învăţător şi predicator al veştii bune, precum şi câteva moduri în care şi-a dovedit marea iubire faţă de omenire. Pe tot parcursul cărţii, primim sugestii care ne ajută să-l imităm pe Isus.

Suntem siguri că această publicaţie ne va îndemna pe toţi să ne facem o autoanaliză sinceră. Ne-am putea întreba: „Îl urmez eu cu adevărat pe Isus? Ce aş putea face pentru a călca mai îndeaproape pe urmele lui?“. Cartea îi va ajuta şi pe „toţi cei cu o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“ să-l urmeze pe Cristos (Fap. 13:48).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Isus a venit de bunăvoie pe pământ şi s-a născut ca om. Ce calitate a manifestat el?

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Ce anume ne îndeamnă să fim zeloşi în lucrarea de predicare?