„Păziţi-vă de orice fel de lăcomie“
„Păziţi-vă de orice fel de lăcomie“
„Chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le are.“ — LUCA 12:15.
1, 2. a) Ce aţi observat că îi preocupă pe oamenii de azi? b) Cum ne-ar putea influenţa această mentalitate?
BANI, proprietăţi, faimă, salarii mari, familie. În opinia majorităţii oamenilor, acestea sunt unităţi de măsură ale succesului şi garanţia unui viitor sigur. Atât în ţările bogate, cât şi în cele sărace mulţi urmăresc mai presus de orice să câştige bani şi să urce pe scara socială. Dar interesul faţă de lucrurile spirituale este în declin.
2 Biblia a prezis această situaţie. În paginile ei citim: „În zilele din urmă vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, . . . mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de devoţiune sfântă, dar negându-i puterea“ (2 Timotei 3:1–5). Trăind zi de zi printre astfel de oameni, creştinii adevăraţi sunt supuşi în permanenţă la presiuni ca să se conformeze modului de gândire şi stilului lor de viaţă. Ce ne poate ajuta să ne împotrivim acestei lumi care vrea să ne determine ‘să-i copiem comportarea şi obiceiurile’? — Romani 12:2, Noul Testament pe înţelesul tuturor.
3. Ce sfaturi date de Isus vom analiza în cele ce urmează?
3 Isus Cristos, „Reprezentantul Principal al credinţei noastre şi Cel care o duce la perfecţiune“, ne-a dat îndemnuri valoroase în această privinţă (Evrei 12:2). Odată, când Isus îi explica mulţimii anumite adevăruri spirituale, un om l-a întrerupt zicându-i: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine“. Drept răspuns, Isus i-a dat acelui om, şi fiecăruia dintre cei prezenţi, câteva sfaturi foarte importante. El i-a avertizat împotriva lăcomiei şi a accentuat acest avertisment printr-o ilustrare care ne dă de gândit. E bine să dăm atenţie cuvintelor rostite de Isus cu acea ocazie şi să vedem ce foloase ne poate aduce aplicarea lor în propria viaţă. — Luca 12:13–21.
O cerere nepotrivită
4. De ce a fost nepotrivit gestul unui om din mulţime?
4 Înainte ca omul respectiv să intervină în discuţie, Isus îi îndemna pe discipoli şi pe alţii să se ferească de ipocrizie, să aibă curajul de a mărturisi că sunt în unitate cu Fiul omului şi să fie convinşi că vor fi ajutaţi de spiritul sfânt (Luca 12:1–12). Acestea erau desigur lucruri importante, pe care discipolii trebuiau să le ia în serios. Aşadar, în timpul acestui discurs pătrunzător, un om îl întrerupe pe Isus cerându-i să medieze un conflict de familie cu privire la anumite bunuri materiale. De aici putem reţine o lecţie importantă.
5. Ce a dezvăluit cererea omului care l-a întrerupt pe Isus?
5 S-a spus că „lucrurile la care ne gândim când auzim un îndemn religios arată ce caracter avem“. În timp ce Isus vorbea despre chestiuni spirituale importante, probabil că omul respectiv se gândea cum să câştige nişte bani. Biblia nu spune dacă nemulţumirea lui Isaia 11:3, 4; Matei 22:16). În orice caz, cererea lui a dezvăluit o problemă a inimii sale: o gravă lipsă de apreciere faţă de lucrurile spirituale. Ţinând cont de acest lucru, n-ar trebui să ne examinăm şi noi inima? De pildă, la întrunirile creştine ni s-ar putea întâmpla să permitem minţii să vagabondeze sau să ne gândim la ce vom face după întrunire. Însă ar trebui să fim atenţi la program şi să ne gândim cum putem aplica informaţiile ca să ne întărim relaţiile cu Tatăl nostru ceresc, Iehova Dumnezeu, şi cu colaboratorii în credinţă. — Psalmul 22:22; Marcu 4:24.
în legătură cu moştenirea era îndreptăţită. Poate că pur şi simplu încerca să profite de autoritatea lui Isus şi de reputaţia acestuia de judecător înţelept (6. De ce a refuzat Isus să satisfacă cererea acelui om?
6 Indiferent care a fost motivul acelei cereri, Isus a refuzat să se implice. El a răspuns: „Omule, cine m-a numit peste voi să judec sau să împart?“ (Luca 12:14). Astfel, Isus a făcut referire la ceva ce oamenii cunoşteau foarte bine. Potrivit Legii mozaice, în fiecare oraş erau numiţi judecători care se ocupau de astfel de cazuri (Deuteronomul 16:18–20; 21:15–17; Rut 4:1, 2). Isus însă avea de făcut o lucrare mult mai importantă: să depună mărturie despre adevărul referitor la Regat şi să-i înveţe pe oameni voinţa lui Dumnezeu (Ioan 18:37). Urmând exemplul său, nu trebuie să ne lăsăm distraşi de problemele obişnuite ale vieţii, ci să ne folosim timpul şi energia ca să predicăm vestea bună şi ‘să facem discipoli din oamenii tuturor naţiunilor’. — Matei 24:14; 28:19.
Să ne păzim de lăcomie
7. Ce observaţie profundă a făcut Isus?
7 Isus putea să discearnă cele mai profunde intenţii ale inimii. Astfel, când omul i-a cerut să intervină într-o chestiune strict personală, Isus şi-a dat seama că cererea lui dezvăluia o problemă mult mai gravă. De aceea, nu i-a spus direct că refuza să se implice, ci a mers la rădăcina problemei: „Deschideţi ochii şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci, chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le are“. — Luca 12:15.
8. Ce este lăcomia, şi unde poate duce ea?
8 Lăcomia nu este simpla dorinţă de a avea unele lucruri sau bani, care ar putea fi folosiţi cum se cuvine. Este dorinţa necumpătată de câştig, de avere, sau de a-ţi însuşi bunurile altuia. E pofta nesăţioasă de a avea anumite lucruri, probabil ale altuia, doar de dragul de a le avea, fără să ai neapărată nevoie de ele şi fără să te gândeşti la efectul pe care lăcomia ta o are asupra altora. Omul lacom permite dorinţelor să pună stăpânire pe gândurile şi pe faptele sale până acolo încât ele devin dumnezeul lui. Să ne amintim că apostolul Pavel l-a numit pe omul lacom idolatru şi a spus că un astfel de om nu va moşteni Regatul lui Dumnezeu. — Efeseni 5:5; Coloseni 3:5.
9. Cum se manifestă lăcomia? Daţi câteva exemple.
9 Demn de remarcat este că Isus a avertizat asupra ‘oricărui fel de lăcomie’. Lăcomia îmbracă într-adevăr multe forme. Unele dintre acestea au fost enumerate în ultima dintre cele Zece Porunci, care spunea: „Să nu doreşti casa semenului tău. Să nu doreşti soţia semenului tău, nici sclavul lui, nici sclava lui, nici taurul lui, nici măgarul lui, nici orice altceva îi aparţine semenului tău“ (Exodul 20:17). Biblia conţine foarte multe relatări despre persoane care au comis păcate grave din cauză că, într-un fel sau altul, au căzut pradă lăcomiei. Satan este primul care a dorit cu lăcomie ceva ce aparţine altcuiva. El a râvnit la gloria, onoarea şi autoritatea pe care le are numai Iehova (Revelaţia 4:11). Eva a vrut cu tot dinadinsul să fie independentă şi, fiindcă a fost înşelată, a atras asupra întregii omeniri păcatul şi moartea (Geneza 3:4–7). Demonii sunt îngeri care au ajuns să fie nemulţumiţi de ‘locul lor iniţial şi şi-au părăsit locuinţa potrivită pentru ei’ ca să obţină un lucru la care nu aveau niciun drept (Iuda 6; Geneza 6:2). Să ne gândim, de asemenea, la Balaam, Acan, Ghehazi şi Iuda. În loc să se mulţumească cu ce aveau, ei au permis dorinţei necumpătate de a obţine anumite bunuri materiale să-i facă să abuzeze de privilegiile lor, fapt care i-a dus la dezastru.
10. Ce a vrut să spună Isus când ne-a îndemnat ‘să deschidem ochii’?
10 Înainte de a avertiza asupra lăcomiei, Isus şi-a îndemnat ascultătorii: „Deschideţi ochii“. De ce a fost potrivit acest îndemn? Deoarece e foarte uşor să observăm lăcomia altora, dar rareori vom recunoaşte că noi înşine avem această problemă. Apostolul Pavel a spus că „iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele“ (1 Timotei 6:9, 10). Iar potrivit cuvintelor discipolului Iacov, „când [dorinţa greşită] devine roditoare, [ea] dă naştere păcatului“ (Iacov 1:15). În armonie cu îndemnul lui Isus, trebuie ‘să deschidem ochii’, nu ca să vedem dacă alţii sunt lacomi, ci ca să ne analizăm pe noi înşine, să vedem care sunt dorinţele inimii noastre şi ‘să ne păzim de orice fel de lăcomie’.
A avea din belşug
11, 12. a) Cum a avertizat Isus asupra lăcomiei? b) De ce trebuie să dăm ascultare acestui avertisment?
11 Mai există un motiv pentru care trebuie să ne păzim de lăcomie. Să remarcăm ce a spus Isus în continuare: „Chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le are“ (Luca 12:15). Trebuie să medităm cu seriozitate la aceste cuvinte deoarece trăim într-o eră materialistă, în care oamenii consideră bogăţia cheia succesului şi a fericirii. Prin cuvintele de mai sus, Isus a arătat că sensul şi fericirea în viaţă nu depind de bunurile materiale, fie ele cât de multe.
12 Unii însă nu sunt de acord cu această idee. Gândindu-se că bunurile materiale fac viaţa mai uşoară şi mai plăcută, se străduiesc să-şi facă o carieră ca să-şi poată cumpăra orice aparatură, orice lucru pe care şi-l doresc. În opinia lor, asta înseamnă o viaţă reuşită. Dar cei ce gândesc aşa nu înţeleg mesajul lui Isus.
13. Ce înseamnă a avea un punct de vedere echilibrat faţă de viaţă şi faţă de bunuri materiale?
Eclesiastul 9:5, 6). Prin urmare, valoarea vieţii nu poate şi nu trebuie să depindă de lucrurile pe care le avem sau pe care le putem cumpăra. Vom înţelege şi mai bine această idee dacă ne gândim la ce fel de viaţă se referea de fapt Isus.
13 Isus nu a spus că este corect sau greşit să fim bogaţi. El însă a arătat clar că viaţa omului nu depinde de „lucrurile pe care le are“. În această privinţă, ştim cu toţii că pentru a trăi nu ne trebuie prea mult. Avem nevoie de ceva de mâncare, de ceva de îmbrăcat şi de un loc unde să dormim. Oamenii bogaţi au din belşug astfel de lucruri, iar cei săraci muncesc din greu pentru strictul necesar. La moarte însă nu mai există nicio diferenţă între bogat şi sărac; atunci totul se sfârşeşte (14. Ce putem învăţa gândindu-ne la sensul cuvântului „viaţă“ folosit de Isus în acest context?
14 Când Isus a afirmat că „viaţa [omului] nu depinde de lucrurile pe care le are“, cuvântul „viaţă“ folosit aici, în evanghelia lui Luca, (grecescul zoé) se referă nu la modul sau stilul de viaţă, ci la viaţa în sine, în sensul strict al cuvântului. * Isus a spus deci că, indiferent că suntem săraci sau bogaţi‚ că trăim în lux sau că abia ne câştigăm existenţa, nu avem control deplin asupra duratei vieţii noastre. Nu putem şti dacă mâine vom mai fi în viaţă. În Predica de pe munte, Isus a spus: „Cine dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga un cot la durata vieţii lui?“ (Matei 6:27). Biblia arată clar că Iehova este „izvorul vieţii“ şi că numai el le poate da celor fideli „adevărata viaţă“, sau „viaţa veşnică“, fie în cer, fie pe pământ. — Psalmul 36:9; 1 Timotei 6:12, 19.
15. De ce îşi pun mulţi încrederea în bunurile materiale?
15 Isus a arătat cât de uşor pot ajunge oamenii să aibă un punct de vedere deformat asupra vieţii. Indiferent că sunt bogaţi sau săraci, oamenii sunt imperfecţi şi au acelaşi sfârşit. Moise, din vechime, a remarcat: „Zilele anilor noştri ajung la şaptezeci de ani, iar pentru cei tari, la optzeci, dar strădania lor n-aduce decât necaz şi durere, căci trec repede şi noi zburăm“ (Psalmul 90:10; Iov 14:1, 2; 1 Petru 1:24). Din acest motiv, cei care nu sunt în relaţii strânse cu Dumnezeu adoptă adesea mentalitatea despre care a vorbit apostolul Pavel: „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri“ (1 Corinteni 15:32). Alţii, conştienţi fiind că viaţa este scurtă şi nesigură, încearcă să găsească siguranţă şi stabilitate în bunurile materiale. Ei cred probabil că, dacă au multe lucruri care se pot vedea şi atinge, viaţa lor va fi oarecum mai sigură. De aceea, muncesc încontinuu să strângă bani şi bunuri, pe care le consideră cheia siguranţei şi a fericirii. — Psalmul 49:6, 11, 12.
Un viitor sigur
16. În ce anume nu se măsoară valoarea unei vieţi?
16 Este adevărat că un nivel de viaţă ridicat, adică a avea din belşug hrană, îmbrăcăminte, 1 Timotei 6:17.
condiţii bune de locuit şi alte bunuri, poate contribui la o viaţă mai confortabilă, poate asigura o îngrijire medicală de mai bună calitate şi astfel poate lungi viaţa cu câţiva ani. Dar este o astfel de viaţă cu adevărat mai fericită şi mai sigură? Valoarea unei vieţi nu se măsoară în numărul de ani, nici în numărul de lucruri materiale pe care le are sau de care se foloseşte un om. Apostolul Pavel a avertizat asupra pericolului de a ne baza prea mult pe astfel de lucruri. El i-a scris lui Timotei: „Porunceşte-le celor care sunt bogaţi în actualul sistem să nu fie trufaşi şi să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug spre desfătarea noastră“. —17, 18. a) Ce exemple remarcabile de oameni care au avut un punct de vedere corect asupra lucrurilor materiale sunt demne de imitat? b) Ce parabolă a lui Isus vom analiza în articolul următor?
17 Nu este înţelept să ne punem speranţa în bogăţii deoarece sunt „nesigure“. Patriarhul Iov era foarte bogat, însă când asupra lui s-au abătut nenorocirile, bogăţiile nu l-au putut ajuta; ele au dispărut peste noapte. Ceea ce i-a dat putere să facă faţă tuturor încercărilor şi necazurilor a fost prietenia sa strânsă cu Dumnezeu (Iov 1:1, 3, 20–22). Avraam nu a permis bogăţiilor pe care le avea să-l împiedice să accepte o misiune dificilă dată de Iehova. Prin urmare, a fost binecuvântat devenind „tatăl unei mulţimi de naţiuni“ (Geneza 12:1, 4; 17:4–6). Aceste exemple şi altele de acest fel sunt demne de imitat. Indiferent că suntem tineri sau în vârstă, cu toţii trebuie să ne analizăm ca să înţelegem ce este cu adevărat important în viaţa noastră şi în ce ne punem speranţa. — Efeseni 5:10; Filipeni 1:10.
18 Cele câteva cuvinte rostite de Isus despre lăcomie şi despre punctul de vedere corect asupra vieţii sunt într-adevăr pline de sens şi instructive. Însă Isus se gândea şi la alte lucruri. În continuare, el a spus o parabolă despre un om bogat, dar fără minte, o ilustrare care ne pune pe gânduri. Dar ce legătură există între această ilustrare şi viaţa noastră? Ce putem învăţa din ea? În următorul articol se va răspunde la aceste întrebări.
[Note de subsol]
^ par. 14 Un alt cuvânt grecesc tradus „viaţă“ este bíos, din care provin cuvinte precum „biologie“ şi „biografie“. Potrivit unei dicţionar, bíos se referă la „perioada sau durata de viaţă“, „modul de viaţă“ şi „mijloacele de existenţă“ (Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words).
Cum aţi răspunde?
• Ce putem învăţa din faptul că Isus a refuzat să îndeplinească dorinţa unui om din mulţime?
• De ce trebuie să ne păzim de lăcomie, şi cum putem face acest lucru?
• De ce viaţa nu depinde de lucrurile materiale?
• Ce poate da cu adevărat sens şi siguranţă vieţii noastre?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
De ce a refuzat Isus să satisfacă cererea acestui om?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Lăcomia poate duce la dezastru
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 25]
Cum a arătat Avraam că avea un punct de vedere corect referitor la bunurile materiale?