Nu vă temeţi, Iehova este cu voi!

CU PESTE 50 de ani în urmă, la puţin timp după explozia primei bombe atomice, savantul Harold Urey, laureat al Premiului Nobel, a spus despre viitor: „Vom mânca cu frică, vom dormi cu frică, vom trăi cu frică şi vom muri cu frică“. În prezent, lumea este într-adevăr saturată de frică, iar acest lucru nu ne surprinde deloc! În fiecare zi, ziarele publică ştiri terifiante despre acte de terorism, crime violente şi maladii misterioase.

Creştinii ştiu care este semnificaţia actualelor stări de lucruri. Ele sunt un indiciu că trăim în „ultimele zile“ ale acestui sistem rău, despre care Biblia a profeţit că vor fi „timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“ (2 Timotei 3:1). Însă toate acestea ne ajută să privim cu o mai mare încredere viitorul, deoarece ştim că, în curând, Iehova Dumnezeu va aduce o lume nouă în care va locui dreptatea (2 Petru 3:13). Până atunci însă, creştinilor nu le va fi niciodată teamă?

Cum consideră slujitorii lui Dumnezeu teama

Iacov, David şi Ilie sunt câţiva dintre slujitorii lui Iehova cărora le-a fost într-o oarecare măsură teamă când au trecut prin situaţii periculoase (Geneza 32:6, 7; 1 Samuel 21:11, 12; 1 Împăraţi 19:2, 3). Lor nu le-a lipsit credinţa. Dimpotrivă, au dovedit o încredere de neclintit în Iehova. Totuşi, şi ei au fost oameni şi, prin urmare, au simţit teamă. Discipolul Iacov a scris: „Ilie a fost un om cu sentimente ca ale noastre“. — Iacov 5:17.

Şi noi am putea fi cuprinşi de teamă când ne gândim la problemele cu care ne confruntăm în prezent sau pe care le-am putea întâmpina în viitor. O astfel de frică este de înţeles. În fond, Biblia spune că Satan Diavolul este hotărât „să poarte război“ cu „cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“ (Revelaţia 12:17). Deşi aceste cuvinte se aplică în mod concret creştinilor unşi, Pavel a scris: „Toţi cei care doresc să trăiască cu devoţiune sfântă în asociere cu Cristos Isus vor fi şi ei persecutaţi“ (2 Timotei 3:12). Însă, când ne confruntăm cu probleme, nu trebuie să permitem fricii să ne paralizeze. De ce?

„Un Dumnezeu al faptelor de salvare“

Psalmistul David a scris: „Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul mântuirii [al faptelor de salvare, NW]“ (Psalmul 68:20). Iehova şi-a dovedit în repetate rânduri capacitatea de a-şi salva slujitorii, fie eliberându-i din situaţii periculoase, fie dându-le puterea de a persevera (Psalmul 34:17; Daniel 6:22; 1 Corinteni 10:13). Câte astfel de ‘fapte de salvare’ vă puteţi aminti din studiul vostru biblic?

Folosind Indexul publicaţiilor Societăţii Watch Tower *, faceţi cercetări în legătură cu evenimente reale cum ar fi potopul mondial din zilele lui Noe, eliberarea lui Lot şi a fiicelor sale din Sodoma şi Gomora, exodul israeliţilor din Egipt şi trecerea lor prin Marea Roşie sau zădărnicirea planului lui Haman de a-i distruge pe evrei. Citirea şi meditarea la aceste relatări impresionante vă vor întări credinţa că Iehova este un Dumnezeu al faptelor de salvare, iar astfel veţi reuşi să înfruntaţi fără teamă testele credinţei.

Exemple din zilele noastre

Cunoaşteţi exemple de perseverenţă din zona voastră? Poate că cineva a fost condamnat la închisoare pentru credinţă. Sau poate cunoaşteţi  un creştin în vârstă care îi slujeşte lui Iehova în pofida sănătăţii precare. Gândiţi-vă la tinerii care rămân separaţi de lume, deşi colegii de şcoală fac asupra lor presiuni enorme. Apoi, mai sunt şi părinţii fără partener care îşi cresc singuri copiii sau cei necăsătoriţi care îi slujesc lui Iehova, deşi se luptă cu sentimente de singurătate. Ce putem învăţa de la aceşti creştini? Meditarea la faptele lor de credinţă ne poate ajuta să perseverăm şi să rămânem neînfricaţi indiferent cu ce încercări ne confruntăm.

Avem nevoie de curaj nu numai când ne confruntăm cu opoziţie sau persecuţii, ci şi când începem să ne îndoim de iubirea lui Iehova pentru noi. Trebuie să fim convinşi că răscumpărarea plătită de Cristos ni se aplică în mod individual (Galateni 2:20). Atunci ne vom putea apropia de Iehova fără să simţim spaimă sau o teamă nepotrivită. Dacă avem sentimentul că suntem nedemni de iubirea lui Iehova, putem să reflectăm la cuvintele pe care Isus le-a adresat continuatorilor săi: „Nu se vând două vrăbii pentru o monedă de mică valoare? Totuşi, nici una dintre ele nu va cădea la pământ fără ştirea Tatălui vostru. Ba chiar şi perii capului vă sunt toţi număraţi. De aceea, nu vă temeţi: Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii“. — Matei 10:29–31.

În revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă! sunt publicate deseori relatări autobiografice ale Martorilor lui Iehova din timpurile moderne care au înfruntat plini de curaj încercările vieţii. Aceasta nu înseamnă că nu au avut sentimente de tristeţe sau de îngrijorare în situaţia grea în care se aflau. Însă ei nu au permis ca aceste sentimente să-i împiedice să-i mai slujească lui Iehova. Relatările lor autobiografice ne pot ajuta să perseverăm şi noi fără teamă. Iată două exemple.

Un accident care i-a schimbat viaţa

În numărul din 22 aprilie 2003 al revistei Treziţi-vă! a fost publicat articolul „Un accident care mi-a schimbat viaţa“. Stanley Ombeva, un Martor al lui Iehova din Kenya, povestea despre greutăţile prin care a trecut după ce a fost lovit de o maşină care mergea cu viteză. Din cauza problemelor de sănătate, fratele Stanley şi-a pierdut locul de muncă şi toate celelalte avantaje. În relatarea sa, el recunoaşte: „Pe măsură ce-mi dădeam seama de gravitatea stării mele, deveneam negativ, egoist şi irascibil. Din când în când eram nervos şi urâcios“. În pofida situaţiei sale chinuitoare, acest creştin s-a dovedit curajos. El nu s-a lăsat copleşit de deznădejde şi nu a permis sentimentelor negative să-l facă să abandoneze lupta, ci şi-a pus toată încrederea în Iehova. Fratele Ombeva spune: „[Iehova] mă ajutase atât de mult în toate încercările, încât îmi era câteodată ruşine de mine însumi. Am luat hotărârea fermă să citesc şi să meditez la versete care ştiam că-mi puteau aduce alinare“.

Cuvintele sincere ale fratelui Ombeva i-au ajutat pe mulţi să persevereze plini de curaj în încercări. Iată ce a scris o soră creştină: „Când am citit acest articol am plâns. Am simţit că prin el Iehova îmi arată afecţiunea şi grija sa iubitoare şi îmi oferă mângâiere“. Un alt Martor a scris: „Articolele de acest fel îi încurajează foarte mult pe aceia dintre noi care trec prin încercări similare şi suferă în tăcere“.

Lupta cu stresul emoţional

O altă relatare emoţionantă a fost cea a fratelui Herbert Jennings şi s-a numit „Nu ştiţi ce va  fi cu viaţa voastră mâine“ *. Fratele Jennings suferă de tulburare bipolară. Amintindu-şi de primii ani de boală, el spune: „Chiar şi asistarea la întrunirile creştine era o adevărată luptă. Cu toate acestea, eram absolut convins de importanţa asocierii spirituale. Pentru a face faţă situaţiei, de obicei intram în Sala Regatului după ce se aşezau toţi şi plecam chiar la terminarea programului, înainte să înceapă agitaţia“.

Participarea la lucrarea de predicare era o altă mare dificultate. Fratele Jennings povesteşte: „Uneori, chiar în momentul în care ajungeam la o locuinţă, pur şi simplu nu aveam curaj să sun la sonerie. Totuşi nu renunţam, pentru că eram conştient că ministerul nostru înseamnă atât salvarea noastră, cât şi salvarea tuturor celor ce reacţionează favorabil (1 Timotei 4:16). După câteva momente reuşeam să-mi ţin sub control emoţiile, mergeam la următoarea uşă şi încercam din nou. Faptul că am continuat să iau parte la minister m-a ajutat să-mi păstrez sănătatea spirituală în limite rezonabile, iar acest lucru mi-a dat putere să fac faţă situaţiei“.

Relatarea sinceră a fratelui Jennings i-a ajutat pe mulţi cititori să-şi înfrunte greutăţile cu acelaşi curaj. De pildă, o soră creştină a scris: „În cei 28 de ani de când citesc revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă!, nici un articol nu m-a impresionat mai mult ca acesta. Întrucât a trebuit să întrerup serviciul cu timp integral, mă simţeam foarte vinovată, considerând că, dacă aş fi avut mai multă credinţă, aş fi putut continua. Relatarea fratelui Jennings, care a fost nevoit să renunţe la un privilegiu de serviciu pentru a se îngriji de sănătate, m-a ajutat să-mi privesc situaţia într-un mod echilibrat. Acest articol a fost într-adevăr un răspuns la rugăciunile mele!“

Un alt frate creştin a scris: „Am slujit zece ani ca bătrân de congregaţie, însă a trebuit să renunţ la acest privilegiu din cauza unei boli psihice. Sentimentul eşecului era atât de puternic, încât deseori era prea deprimant să citesc relatări autobiografice, întrucât în multe dintre ele se vorbeşte despre realizările extraordinare ale slujitorilor lui Iehova. Însă perseverenţa fratelui Jennings m-a încurajat foarte mult. Am citit articolul de nenumărate ori“.

Să mergem înainte cu încredere

La fel ca fratele Ombeva şi fratele Jennings, mulţi Martori ai lui Iehova continuă plini de curaj să-i aducă închinare lui Iehova Dumnezeu în pofida greutăţilor prin care trec. Dacă şi tu eşti unul dintre ei, meriţi toată lauda! Fii sigur că ‘Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea ta şi iubirea pe care ai arătat-o pentru numele său, prin faptul că le-ai slujit şi continui să le slujeşti sfinţilor’. — Evrei 6:10.

Aşa cum Iehova i-a ajutat pe slujitorii săi fideli din vechime să iasă învingători împotriva duşmanilor lor, la fel te poate ajuta şi pe tine să învingi obstacolele cu care te confrunţi în viaţă. De aceea, nu uita cuvintele lui Iehova pe care le-a spus prin profetul Isaia: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele“. — Isaia 41:10.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Asemenea lui Stanley Ombeva (sus) şi lui Herbert Jennings (dreapta), mulţi îi slujesc lui Iehova plini de curaj

[Provenienţa fotografiei de la pagina 14]

USAF photo