Loiali şi neclintiţi atât în trecut, cât şi în prezent

În sudul Poloniei, aproape de graniţa cu Slovacia şi cu Republica Cehă, se află o aşezare cu numele Vistula. Acest orăşel e mai puţin cunoscut, dar trecutul lui îi va fascina cu siguranţă pe creştinii adevăraţi. Este un trecut bogat în fapte de integritate şi de zel pentru închinarea adusă lui Iehova.

VISTULA se află într-o zonă de munte cu peisaje încântătoare. Două râuri şi câteva pârâiaşe repezi se varsă în fluviul Vistula, ce şerpuieşte printre munţi şi văi împădurite. În prezent, Vistula este o staţiune vizitată de turişti atât vara, cât şi iarna, cu localnici prietenoşi şi cu o climă unică.

Se pare că prima atestare documentară a acestei aşezări datează din jurul anului 1590. La scurt timp după construirea unei fabrici de cherestea într-un luminiş, în zonă s-au stabilit agricultori şi crescători de oi şi de vite. Dar aceşti oameni simpli au fost prinşi în vârtejul multor schimbări religioase. Regiunea a fost profund influenţată de reformele religioase ale lui Martin Luther. Potrivit autorului Andrzej Otczyk, luteranismul a devenit „religie de stat în 1545“. Însă Războiul de Treizeci de Ani, iar apoi Contrareforma au schimbat în mod dramatic situaţia. Acelaşi autor afirmă: „În 1654, protestanţii şi-au pierdut bisericile, serviciile lor religioase au fost interzise, iar Bibliile şi alte cărţi de cult, confiscate“. Totuşi, majoritatea populaţiei a rămas luterană.

Primele seminţe ale adevărului

Din fericire, o reformă religioasă mult mai importantă urma să aibă loc. În 1928, doi zeloşi Studenţi în Biblie, cum se numeau pe vremea aceea Martorii lui Iehova, au semănat  primele seminţe ale adevărului biblic. Un an mai târziu, Jan Gomola a venit în Vistula cu un fonograf cu discursuri biblice. El a mers într-o vale unde l-a găsit pe Andrzej Raszka, un muntean scund şi îndesat, cu o inimă receptivă. Raszka a pus imediat mâna pe Biblie pentru a verifica dacă ce se spunea în discursuri era adevărat. Apoi a exclamat: „Fratele meu, am găsit în sfârşit adevărul pe care îl caut de când eram în tranşee în primul război mondial“.

Plin de entuziasm, Raszka a mers cu Gomola la doi prieteni de-ai săi, Jerzy şi Andrzej Pilch. Aceştia au reacţionat imediat la mesajul despre Regat. Andrzej Tyrna cunoscuse adevărul biblic în Franţa şi i-a ajutat pe aceşti bărbaţi să afle mai multe lucruri despre mesajul divin. În scurt timp, ei s-au botezat. Pe la jumătatea anilor ’30 ai secolului trecut, micul grup de Studenţi în Biblie din Vistula primea vizitele încurajatoare ale fraţilor din orăşelele învecinate. Rezultatele au întrecut aşteptările.

Numărul celor interesaţi de Biblie a crescut rapid. Familiile luterane din Vistula obişnuiau să citească Biblia în casele lor. De aceea, când li s-au adus argumente biblice convingătoare, mulţi au înţeles că doctrine precum focul iadului şi trinitatea erau false. Multe familii au renunţat la învăţăturile religioase false. Congregaţia din Vistula a continuat să crească, astfel că în 1939 avea în jur de 140 de membri. Surprinzător este însă că majoritatea adulţilor din această congregaţie nu erau botezaţi. Elena, una dintre primele Martore de aici, ne spune: „Dar asta nu înseamnă că aceşti vestitori nebotezaţi nu luaseră poziţie de partea lui Iehova“. Ea adaugă: „La scurt timp după aceea, credinţa lor a fost încercată, iar ei şi-au dovedit integritatea“.

Dar copiii? Şi ei au înţeles că părinţii lor găsiseră adevărul. Franciszek Branc povesteşte: „Când tata şi-a dat seama că acesta era adevărul, a început să ne înveţe şi pe noi. Pe atunci eu aveam opt ani, iar fratele meu, zece. Tata ne punea întrebări simple, de felul: «Cine este Dumnezeu şi care este numele lui? Ce ştiţi despre Isus Cristos?» Trebuia să răspundem în scris şi să folosim versete biblice“. Un alt Martor îşi aminteşte: „Părinţii mei au reacţionat imediat la mesajul despre Regat şi au părăsit Biserica Luterană în 1940. Drept urmare, eu am fost bătut şi persecutat la şcoală. Le sunt recunoscător părinţilor că m-au învăţat principiile biblice. Lucrul acesta m-a ajutat să fac faţă vremurilor grele care au urmat“.

Credinţa le este încercată

Când a izbucnit al doilea război mondial, naziştii au ocupat regiunea. Intenţia lor era  să-i extermine pe Martorii lui Iehova. La început, adulţilor, mai ales capilor de familie, li s-a propus să semneze o hârtie prin care acceptau să devină cetăţeni germani, ceea ce le-ar fi oferit unele avantaje. Martorii au refuzat să colaboreze cu naziştii. Mulţi fraţi şi tineri interesaţi de Biblie aflaţi la vârsta serviciului militar au fost puşi în faţa unei alegeri: Să se înroleze sau să-şi păstreze cu stricteţe neutralitatea şi să fie aspru pedepsiţi. „Refuzarea serviciului militar însemna trimiterea într-un lagăr de concentrare, de obicei la Auschwitz“, explică Andrzej Szalbot, care a fost arestat de Gestapo în 1943. „Nu eram încă botezat, dar cunoşteam promisiunea făcută de Isus în Matei 10:28, 29. Ştiam că, dacă voi muri din cauza credinţei mele în Iehova, el mă poate readuce la viaţă.“

La începutul lui 1942, naziştii au arestat 17 fraţi din Vistula. În următoarele trei luni, 15 dintre ei au murit la Auschwitz. Ce efect a avut moartea lor asupra fraţilor rămaşi acasă? Nu le-a slăbit credinţa, ci i-a impulsionat să-i slujească în continuare lui Iehova fără nici un compromis. În următoarele şase luni, numărul proclamatorilor din Vistula s-a dublat. N-a trecut mult şi au urmat alte arestări. Fraţi, persoane interesate de Biblie, precum şi copii, în total 83, au suferit din cauza regimului lui Hitler. Cincizeci şi trei dintre ei au fost trimişi în lagăre de concentrare (mai ales la Auschwitz) sau în lagăre de muncă silnică — la mine şi în cariere de piatră — în Polonia, Germania şi Boemia.

Loiali şi neclintiţi

La Auschwitz, naziştii au încercat să-i ademenească pe Martori cu perspectiva eliberării imediate din lagăr. Un gardian SS i-a spus unui frate: „Nu trebuie decât să semnezi o declaraţie prin care renunţi să mai fii Student în Biblie şi te eliberăm. După aceea, te vei putea întoarce acasă“. I s-a făcut de mai multe ori această propunere, însă fratele a refuzat să-şi renege credinţa. Drept urmare, a fost bătut şi batjocorit, a fost pus la munci grele, atât la Auschwitz, cât şi la Mittelbau-Dora (în Germania). Cu puţin înainte de a fi eliberat, el a scăpat ca prin minune dintr-un bombardament al lagărului în care se afla.

Paweł Szalbot, un Martor care a murit de curând, a povestit cândva: „În timpul anchetelor, ofiţerii SS m-au întrebat de mai multe ori de ce refuz să intru în armata germană şi să folosesc salutul «Heil Hitler»“. După ce a explicat motivele biblice care stăteau la baza neutralităţii sale creştine, a fost condamnat la muncă într-o fabrică de armament. „Bineînţeles că n-am putut să accept. În cele din urmă, m-au trimis să muncesc într-o mină.“ Cu toate acestea, el a rămas fidel.

Cei care n-au fost închişi — femei şi copii — le trimiteau pachete cu alimente fraţilor lor aflaţi la Auschwitz. „Vara, culegeam afine roşii din pădure şi făceam schimb cu făină“, povesteşte un frate care era adolescent atunci. „Surorile coceau chifle şi le înmuiau în untură. Apoi, noi le trimiteam colaboratorilor noştri aflaţi în lagăr.“

 În total, 53 de Martori adulţi din Vistula au fost trimişi în lagărele de concentrare şi la muncă silnică. Treizeci şi opt dintre ei au murit.

Se ridică generaţia mai tânără

Copiii Martorilor lui Iehova au avut şi ei de suferit din cauza măsurilor represive ale naziştilor. Unii au fost trimişi împreună cu mamele lor în lagărele din Boemia. Alţii au fost luaţi de lângă părinţii lor şi trimişi în odioasele lagăre pentru copii din oraşul polonez Lodz.

„În primul transport spre Lodz“, îşi amintesc trei dintre ei, „nemţii au luat zece copii de-ai Martorilor cu vârste între cinci şi nouă ani. Ne-am încurajat, rugându-ne şi vorbind din Biblie. Nu ne-a fost deloc uşor“. Aceşti copii s-au întors la casele lor în 1945. Scăpaseră cu viaţă, dar erau slabi şi traumatizaţi. Însă nimic nu le-a ştirbit integritatea.

Ce s-a întâmplat apoi?

Al doilea război mondial se apropia de sfârşit, iar Martorii din Vistula continuau să fie tari în credinţă, fiind gata să-şi reînceapă activitatea cu zel şi hotărâre. Grupuri de fraţi au predicat şi au distribuit literatură biblică pe o distanţă de 40 de kilometri de Vistula. „Curând s-au format trei congregaţii în orăşelul nostru“, spune Jan Krzok. Dar libertatea religioasă n-a durat mult.

Regimul comunist, care a luat locul celui nazist, a interzis în 1950 activitatea din Polonia a Martorilor lui Iehova. Fraţii locali trebuiau să fie ingenioşi în lucrarea de predicare. Uneori îi vizitau pe oameni sub pretextul că vor să cumpere vite sau cereale. Întrunirile creştine se ţineau de obicei noaptea în grupuri mici. Cu toate acestea, agenţii de securitate au reuşit să aresteze mulţi slujitori ai lui Iehova, acuzându-i de spionaj — o învinuire complet nefondată. Câţiva ofiţeri l-au ameninţat cu sarcasm pe Paweł Pilch: „Hitler n-a reuşit să vă îngenuncheze, dar noi o vom face“. A primit o condamnare de cinci ani, dar i-a rămas loial lui Iehova. Când Martori mai tineri au refuzat să semneze un document politic socialist, unii dintre ei au fost exmatriculaţi din şcoli, iar alţii şi-au pierdut locul de muncă.

Iehova i-a sprijinit în continuare

În 1989, climatul politic din Polonia s-a schimbat, iar Martorii lui Iehova au primit recunoaştere legală. Neclintiţii slujitori ai lui Iehova din Vistula şi-au intensificat activitatea, aşa cum arată numărul de pionieri, sau slujitori cu timp integral. În jur de 100 de fraţi şi surori din această zonă au devenit pionieri. De aceea, oraşul a fost numit Fabrica de pionieri.

În Biblie se spune despre sprijinul acordat de Dumnezeu slujitorilor săi din trecut: „De n-ar fi fost [Iehova] de partea noastră, când s-au sculat oamenii împotriva noastră, ne-ar fi înghiţit de vii“ (Psalmul 124:2, 3). În pofida apatiei atât de răspândite şi a tendinţelor imorale din lumea de azi, slujitorii lui Iehova din Vistula se străduiesc să-şi păstreze integritatea şi primesc multe binecuvântări. Generaţii succesive de Martori din această zonă pot confirma adevărul cuvintelor apostolului Pavel: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?“ — Romani 8:31.

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Emilia Krzok a fost trimisă împreună cu copiii ei, Helena, Emilia şi Jan, într-un lagăr din Boemia

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Deoarece a refuzat serviciul militar, Paweł Szalbot a fost trimis să muncească într-o mină

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Deşi unii fraţi au fost trimişi şi au murit la Auschwitz, lucrarea din Vistula a continuat să progreseze

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Paweł Pilch şi Jan Polok au fost duşi într-un lagăr pentru copii din Lodz

[Provenienţa fotografiei de la pagina 25]

Zmeură de munte şi flori: © R.M. Kosinscy/www.kosinscy.pl