Splendori ale creaţiei lui Iehova

„Să bată din palme râurile“

PRIVIŢI harta fizică a lumii. Continentele sunt brăzdate aproape peste tot de linii şerpuitoare ce traversează câmpii, deşerturi şi păşuni şi îşi croiesc drumul printre văi, canioane şi păduri (Habacuc 3:9). Aceste firişoare sunt fluviile şi râurile, adevărate artere ale vieţii. Ele constituie o mărturie a înţelepciunii şi puterii Creatorului pământului, Iehova Dumnezeu. Privindu-le mai îndeaproape, în noi se trezesc aceleaşi sentimente ca ale psalmistului care a cântat: „Să bată din palme râurile şi să cânte de bucurie toţi munţii, înaintea DOMNULUI [Iehova, NW]!“ (Psalmul 98:8, 9) *.

Istoria omenirii este strâns legată de existenţa râurilor. Biblia vorbeşte despre patru mari fluvii care se desprindeau dintr-un curs de apă ce ieşea din Eden (Geneza 2:10–14). Mănoasele văi ale fluviilor Tigru şi Eufrat din Orientul Mijlociu au fost leagănul uneia dintre primele civilizaţii omeneşti. Alte mari civilizaţii au înflorit în văile udate de Fluviului Galben, în China, de Indus şi Gange, în sudul Asiei, şi de Nil, în Egipt.

Este lesne de înţeles de ce fluviile i-au inspirat întotdeauna omului un sentiment de veneraţie, fascinându-l prin măreţia, frumuseţea şi abundenţa apelor lor. Nilul din Egipt are o lungime de 6 670 km. Dar cel mai mare fluviu este Amazonul, din America de Sud. Dacă unele fluvii şi râuri ne impresionează prin mărimea lor, altele ne copleşesc prin frumuseţe. De exemplu, râul Tone din Japonia este cu mult mai mic decât alte cursuri de apă, însă are ape repezi.

Dar de ce curg râurile? Simplu spus, datorită forţei de gravitaţie. Această forţă face ca apele să cadă sau să coboare de la un nivel mai înalt la unul mai jos. Uneori se formează cascade zgomotoase. Descriind aceste grandioase manifestări de putere, Biblia spune: „Râurile vuiesc, DOAMNE, râurile vuiesc tare, râurile şi-au înălţat valurile cu vuiet“. — Psalmul 93:3.

„Cine a deschis făgaşuri pentru scurgerea torenţilor de ploaie?“, l-a întrebat Iehova pe credinciosul Iov (Iov 38:25). Da, de unde provine toată această apă? Putem afla răspunsul înţelegând sistemul complex numit circuitul apei. Datorită căldurii soarelui şi forţei gravitaţionale, apa de pe planetă se află într-o continuă mişcare. După ce se evaporă, ea se ridică în atmosferă unde, în cele din urmă, se răceşte şi se condensează dând naştere norilor. Apoi vaporii de apă se întorc pe pământ sub formă de ploaie sau de ninsoare. O mare parte din rezerva de apă a planetei se găseşte în oceane şi mări, lacuri şi râuri, gheţari şi calote glaciare, precum şi în pânza de apă freatică.

Vorbind despre acest circuit uluitor, Biblia spune: „Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; râurile aleargă din nou  spre locul din care au pornit“ (Eclesiastul 1:7). Numai Iehova Dumnezeu, prin înţelepciunea sa nemărginită şi prin grija sa iubitoare, a putut să creeze un astfel de circuit. Dar ce ne spune acest proiect inteligent despre personalitatea lui Dumnezeu? Că el este un Dumnezeu plin de înţelepciune şi de iubire. — Psalmul 104:13–15, 24, 25; Proverbele 3:19, 20.

Oricât de multe şi de mari sunt, fluviile şi râurile poartă doar o mică parte din rezerva de apă dulce a pământului. Cu toate acestea, ele sunt indispensabile vieţii. În cartea Water se spune: „Fără acces la apă şi fără o anumită măsură de control asupra ei, omul nu şi-ar putea satisface nici măcar nevoile elementare, ca să nu mai vorbim de cele complexe. De fapt, acţiunile întreprinse de oameni în acest sens constituie o mare parte a istoriei civilizaţiilor“.

De mii de ani, râurile îi potolesc omului setea şi îi udă grădinile. Solul fertil aflat de-a lungul multor râuri este ideal pentru cultivarea plantelor. Iată cum reiese această idee dintr-o binecuvântare adresată slujitorilor lui Iehova: „Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele! Ele se întind ca nişte văi, ca nişte grădini lângă un râu, ca nişte copaci de aloe pe care DOMNUL i-a sădit, ca nişte cedri pe lângă ape“ (Numeri 24:5, 6). Tot datorită râurilor se bucură de viaţă şi animale precum raţele şi şacalii pe care îi vedem în imagine. De fapt, cu cât aflăm mai multe despre fluvii şi râuri, cu atât ne simţim mai îndemnaţi să ne exprimăm recunoştinţa faţă de Iehova.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 8]

Cascada Iguaçú, aflată la graniţa dintre Argentina şi Brazilia, este una dintre cele mai întinse căderi de apă, măsurând de la un mal la altul peste 3 km. Înconjurată de o pădure tropicală virgină, Iguaçú e formată din aproape 300 de cascade mai mici. În anotimpul ploios, în fiecare secundă cad aproximativ 10 000 de metri cubi de apă.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Râul Tone, Japonia