Să ne exprimăm afecţiunea faţă de membrii familiei

„DĂ-I foc, dacă eşti în stare! Dă-i foc!“, o întărâta Tohru * pe soţia sa, Yoko. „Asta o să şi fac“, i-a replicat ea şi a aprins un chibrit ca să ardă poza cu ei doi. „Dau foc la casă!“, a izbucnit ea apoi. Tohru a luat-o pe soţia sa la palme, cearta lor sfârşindu-se printr-o scenă de violenţă.

Cu trei ani înainte, Tohru şi Yoko erau un cuplu fericit care tocmai îşi începuse viaţa în doi. Dar ce s-a întâmplat între timp? Deşi Tohru părea un bărbat plăcut, soţia sa nu simţea afecţiune din partea lui şi avea impresia că sentimentele ei nu prea contau pentru el. Părea incapabil să răspundă la manifestările ei de afecţiune. Nereuşind să treacă peste această situaţie, Yoko era din ce în ce mai nemulţumită şi mai nervoasă. A început să se confrunte cu tot felul de probleme: insomnii, anxietate, lipsa poftei de mâncare, irascibilitate, depresie şi chiar crize de panică. Însă Tohru nu părea afectat de această stare tensionată ce tulbura liniştea căminului. I se părea normală.

„Timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“

Astfel de probleme sunt foarte răspândite în vremurile pe care le trăim. Apostolul Pavel a prezis că în zilele noastre oamenii vor fi „fără afecţiune naturală“ (2 Timotei 3:1–5). Cuvântul grecesc originar tradus aici prin „fără afecţiune naturală“ are strânsă legătură cu termenul ce redă afecţiunea naturală din sânul familiei. Este clar că în timpurile noastre mulţi oameni nu au parte de o asemenea afecţiune. Şi chiar dacă în unele familii ea există, membrii familiei şi-o exprimă rareori.

În prezent, mulţi părinţi nu ştiu cum să-şi arate iubirea şi afecţiunea faţă de copiii lor. Unii au crescut în cămine lipsite de afecţiune şi nu pot înţelege că viaţa poate fi mai frumoasă şi mai fericită dacă afecţiunea este simţită şi exprimată. Se pare că Tohru a fost în această situaţie. Când Tohru era copil, tatăl său îşi petrecea aproape tot timpul la serviciu şi se întorcea acasă doar seara târziu. Stătea rareori de vorbă cu Tohru, iar când o făcea, era foarte dur. Mama lui Tohru avea şi ea un serviciu cu normă întreagă şi petrecea puţin timp cu el. Televizorul juca rolul de baby-sitter. Laudele şi comunicarea lipseau în familia sa.

Cultura poate avea şi ea un rol hotărâtor. În unele ţări din America Latină, nu se obişnuieşte ca soţul să-şi exprime afecţiunea faţă de soţia lui. Iar în multe ţări din Orient şi din Africa, este împotriva tradiţiei ca cineva să-şi exprime afecţiunea prin cuvinte sau fapte. Soţii se jenează să le spună soţiei sau copiilor „Te iubesc“. Cu toate acestea, putem învăţa multe reflectând la modelul  suprem de legătură familială care a trecut proba timpului.

Relaţii de familie exemplare

Relaţiile apropiate dintre Iehova Dumnezeu şi Fiul său unic-născut constituie cel mai bun exemplu pentru familii. Ei şi-au exprimat iubirea unul faţă de altul într-un mod perfect. De-a lungul a mii şi mii de ani, fiinţa spirituală care mai târziu a devenit Isus Cristos s-a bucurat de relaţii fericite cu Tatăl său. Iată cum a descris el legătura ce-i unea: „În toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui“ (Proverbele 8:30). Fiul era atât de sigur de iubirea Tatălui său, încât a putut declara că era desfătarea lui Iehova în toate zilele. El se simţea mereu fericit în prezenţa Tatălui său.

Chiar şi când Fiul său a venit pe pământ ca om, Dumnezeu l-a asigurat de marea sa iubire. După botez, Isus a auzit vocea Tatălui său: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“ (Matei 3:17). Ce exprimare de iubire încurajatoare a fost aceasta pentru Isus, la începutul misiunii sale pe pământ! Cu siguranţă, el a fost profund mişcat când a auzit cuvintele de aprobare ale Tatălui său şi şi-a adus pe deplin aminte de existenţa sa cerească.

Astfel, exprimându-şi în cea mai mare măsură iubirea faţă de familia sa universală, Iehova a stabilit exemplul suprem pentru toţi. Dacă îl acceptăm pe Isus Cristos, şi noi ne putem bucura de afecţiunea lui Iehova (Ioan 16:27). Chiar dacă nu vom auzi un glas venind din ceruri, vom vedea expresii ale iubirii lui Iehova în natura care ne înconjoară, în oferirea lui Isus ca jertfă de răscumpărare şi în alte lucruri (1 Ioan 4:9, 10). În plus, Iehova dă ascultare rugăciunilor noastre şi ne răspunde la ele spre binele nostru (Psalmul 145:18; Isaia 48:17). Pe măsură ce cultivăm relaţii apropiate cu Iehova, aprecierea noastră pentru grija sa iubitoare creşte.

Isus a învăţat de la Tatăl său să manifeste empatie, consideraţie, bunătate şi un interes profund faţă de alţii. Iată ce a spus el: „Pentru că lucrurile pe care [Tatăl] le face, pe acestea le face şi Fiul la fel. Căci Tatăl are afecţiune pentru Fiul şi îi arată toate lucrurile pe care le face el însuşi“ (Ioan 5:19, 20). Şi noi putem învăţa să ne exprimăm afecţiunea, analizând exemplul pe care ni l-a dat Isus când a fost pe pământ. — Filipeni 1:8.

Cum ne putem exprima afecţiunea în familie?

Întrucât „Dumnezeu este iubire“, iar noi am fost creaţi „după chipul Său“, avem capacitatea de a iubi şi de a ne exprima iubirea (1 Ioan 4:8; Geneza 1:26, 27). Totuşi, această capacitate nu vine de la sine. Pentru a ne putea exprima afecţiunea, trebuie mai întâi să simţim afecţiune pentru partenerul nostru conjugal şi pentru copiii noştri. Străduiţi-vă să fiţi buni observatori şi să remarcaţi calităţile lor atrăgătoare, oricât de neînsemnate vi s-ar părea la început, după care meditaţi la ele. „Nu găsesc nimic atrăgător la soţul meu [soţia mea sau copiii mei]“, aţi putea spune. Cei a căror căsătorie a fost aranjată s-ar putea să nu prea simtă afecţiune faţă de partenerul conjugal. Unele cupluri poate că nu şi-au dorit copii. Gândiţi-vă însă la ce a simţit Iehova faţă de soţia sa figurativă, naţiunea Israel, în secolul al X-lea î.e.n. Deşi profetul său Ilie ajunsese la concluzia că nu mai era nimeni în regatul celor zece triburi ale lui Israel care să practice închinarea curată, Iehova a cercetat poporul cu  mare atenţie şi a găsit un număr considerabil de persoane — 7 000 în total — cu calităţi plăcute lui. Îl puteţi imita şi voi pe Iehova, căutând ce este bun la membrii familiei voastre? — 1 Împăraţi 19:14–18.

Pentru ca membrii familiei să simtă că aveţi afecţiune faţă de ei, trebuie să vă daţi toată silinţa s-o exprimaţi. Ori de câte ori observaţi un lucru demn de laudă, exprimaţi-vă aprecierea prin cuvinte. În descrierea pe care o face unei femei capabile, Cuvântul lui Dumnezeu scoate în evidenţă un aspect interesant în legătură cu familia ei: „Fiii ei se scoală şi o numesc fericită, soţul ei se scoală şi-i aduce laude“ (Proverbele 31:28). Observaţi cât de liber şi-au exprimat membrii familiei aprecierea pe care o aveau unii faţă de alţii. Lăudându-şi soţia, un tată îi dă un exemplu excelent fiului său, care se va simţi încurajat să fie şi el un soţ generos în laude când se va căsători.

De asemenea, părinţii trebuie să-şi laude copiii, sădindu-le astfel în inimă respectul de sine. În definitiv, cum poate o persoană ‘să-şi iubească aproapele ca pe ea însăşi’ dacă nu are respect de sine (Matei 22:39)? Însă dacă părinţii îşi critică mereu copiii şi nu-i laudă niciodată, aceştia îşi pot pierde foarte uşor respectul de sine şi nu vor putea să-şi exprime în mod firesc afecţiunea faţă de alţii. — Efeseni 4:31, 32.

Ajutor disponibil

Dar ce se poate face în cazul în care nu aţi crescut într-o familie afectuoasă? Puteţi învăţa să vă exprimaţi afecţiunea. Primul pas în acest sens este să sesizaţi problema şi să recunoaşteţi că trebuie să faceţi îmbunătăţiri. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, vă poate fi de mare ajutor. Ea este asemenea unei oglinzi. Când ne privim în ‘oglinda’ învăţăturilor Bibliei, ies la iveală defectele noastre de gândire (Iacov 1:23). Ne putem corecta înclinaţiile nepotrivite în conformitate cu învăţăturile Bibliei (Efeseni 4:20–24; Filipeni 4:8, 9). Trebuie să facem aceasta cu regularitate şi „să nu renunţăm [niciodată] să facem ce este excelent“. — Galateni 6:9.

Din cauza educaţiei primite în copilărie sau a culturii, unora le poate fi greu să-şi manifeste afecţiunea. Însă studiile recente arată că aceste obstacole pot fi depăşite. Dr. Daniel Goleman, specialist în sănătate mintală, este de părere că ‘până şi cele mai înrădăcinate obiceiuri ale inimii dobândite în copilărie pot fi schimbate’. Cu peste 1 900 de ani în urmă, Biblia a arătat că şi cele mai adânci înclinaţii ale inimii pot fi transformate cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu. Ea ne îndeamnă: „Dezbrăcaţi-vă complet de vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi-vă cu noua personalitate“. — Coloseni 3:9, 10.

Odată ce problema este identificată, familia poate studia Biblia concentrându-se asupra necesităţilor ei. De ce nu cercetaţi ce spune Biblia despre „afecţiune“? Aţi putea găsi versete precum: „Aţi auzit de perseverenţa lui Iov şi aţi văzut deznodământul pe care l-a dat Iehova, căci Iehova este plin de o tandră afecţiune şi îndurător“ (Iacov 5:11). Analizaţi apoi relatarea biblică despre Iov, concentrându-vă asupra modului în care Iehova a manifestat tandră afecţiune şi îndurare faţă de Iov. Fără îndoială că veţi dori să-l imitaţi pe Iehova şi să manifestaţi afecţiune tandră şi îndurare faţă de membrii familiei voastre.

 Totuşi, din cauza imperfecţiunii, „toţi ne poticnim de multe ori“ în vorbirea noastră (Iacov 3:2). S-ar putea întâmpla ca în relaţiile cu ceilalţi membri ai familiei să nu ne folosim limba într-un mod încurajator. Atunci trebuie să ne rugăm lui Iehova şi să ne bizuim pe el. Să nu renunţăm. ‘Să ne rugăm neîncetat’ (1 Tesaloniceni 5:17). Iehova îi va ajuta pe cei care tânjesc după afecţiune în familie, precum şi pe cei care doresc s-o manifeste, dar simt că nu pot.

În plus, Iehova oferă cu bunătate ajutor în mijlocul congregaţiei creştine. Iacov a scris următoarele: „Este printre voi cineva bolnav [spiritualiceşte]? Să-i cheme la el pe bătrânii congregaţiei, şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu ulei în numele lui Iehova“ (Iacov 5:14). Într-adevăr, bătrânii din congregaţiile Martorilor lui Iehova le pot fi de mare ajutor familiilor care întâmpină probleme în manifestarea afecţiunii. Deşi nu sunt terapeuţi, bătrânii îi pot ajuta cu răbdare pe colaboratorii lor în credinţă. Ei nu le spun neapărat ce ar trebui să facă, însă le reamintesc punctul de vedere al lui Iehova cu privire la situaţia lor şi se roagă cu ei şi pentru ei. — Psalmul 119:105; Galateni 6:1.

În ce-i priveşte pe Tohru şi Yoko, bătrânii creştinii şi-au făcut întotdeauna timp pentru a-i asculta şi pentru a-i mângâia (1 Petru 5:2, 3). Din când în când, un bătrân şi soţia sa i-au vizitat, astfel că Yoko a putut trage foloase din compania unei creştine cu experienţă care a putut s-o ajute ‘să revină la raţiune, pentru ca să-şi iubească soţul’ (Tit 2:3, 4). Arătând înţelegere şi empatie faţă de suferinţele şi necazurile colaboratorilor creştini, bătrânii devin ‘un adăpost împotriva vântului şi un loc de scăpare împotriva furtunii’. — Isaia 32:1, 2.

Cu ajutorul bătrânilor binevoitori, Tohru şi-a dat seama că avea probleme în privinţa exprimării sentimentelor şi că „în ultimele zile“, Satan atacă instituţia familiei (2 Timotei 3:1). Tohru s-a hotărât să-şi înfrunte problema. El a început să înţeleagă că nu reuşea să-şi exprime iubirea din cauză că în copilărie nu se simţise iubit. Studiul profund al Bibliei şi rugăciunea l-au ajutat pe Tohru să fie mai receptiv la necesităţile afective ale lui Yoko.

Când a înţeles din ce mediu familial venea soţul ei şi a devenit conştientă de propriile-i neajunsuri, Yoko, deşi fusese supărată pe Tohru, a făcut tot posibilul să vadă părţile bune ale soţului ei (Matei 7:1–3; Romani 5:12; Coloseni 3:12–14). Ea l-a implorat fierbinte pe Iehova să-i dea puterea de a continua să-şi iubească soţul (Filipeni 4:6, 7). Spre marea bucurie a soţiei sale, Tohru a început să-şi exprime afecţiunea.

Într-adevăr, chiar dacă vă este greu să nutriţi afecţiune faţă de membrii familiei şi să v-o exprimaţi, puteţi, în mod sigur, să depăşiţi această problemă. În Cuvântul lui Dumnezeu găsim îndrumări sănătoase în acest sens (Psalmul 19:7). Puteţi trece peste marea barieră care vă desparte de membrii familiei înţelegând seriozitatea problemei, încercând să vedeţi părţile bune ale membrilor familiei voastre, studiind Cuvântul lui Dumnezeu, punându-i în practică învăţăturile, rugându-vă în mod sincer lui Iehova pentru sprijin şi apelând pentru ajutor la bătrânii creştini maturi (1 Petru 5:7). Şi voi puteţi fi la fel de fericiţi ca un soţ din Statele Unite, care a fost încurajat să-şi exprime afecţiunea faţă de soţia sa. Când, în cele din urmă, şi-a adunat tot curajul şi i-a spus „Te iubesc“, a fost surprins de reacţia ei. Cu lacrimi de bucurie, ea i-a spus: „Şi eu te iubesc, dar e prima dată în 25 de ani când mi-ai spus-o în acest mod“. Nu aşteptaţi atâţia ani ca să vă exprimaţi afecţiunea faţă de partenerul conjugal şi faţă de copii!

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Iehova ne oferă ajutor în paginile Cuvântului său, Biblia