Ar trebui să ne bazăm credinţa pe raţiune?
Ar trebui să ne bazăm credinţa pe raţiune?
„Sunt prea mulţi oameni care au devenit «religioşi» doar ca să nu mai fie nevoiţi să gândească“, a scris decanul unui seminar teologic din Statele Unite. „Aceştia pur şi simplu vor să accepte totul «prin credinţ㻓, a adăugat el.
CUVINTELE citate fac aluzie la faptul că majoritatea oamenilor care pretind că au o anumită credinţă acordă puţină importanţă motivelor ce stau la baza ei şi nu-i interesează dacă credinţa lor are sau nu un fundament solid. Nu e de mirare că religia a devenit un subiect pe care mulţi îl evită.
Din păcate, unele practici, cum ar fi închinarea la imagini religioase şi repetarea pe de rost a rugăciunilor, descurajează şi ele folosirea raţiunii. Pentru milioane de oameni, religia se rezumă, mai mult sau mai puţin, la practicile amintite mai sus, precum şi la o arhitectură impresionantă a locaşurilor de cult, la vitralii lucrate cu măiestrie şi la o muzică înălţătoare. Deşi unele biserici pretind că religia lor se bazează pe Scripturi, mesajul pe care îl predau, „crede în Isus şi vei fi salvat“, descurajează studierea cu seriozitate a Bibliei. Altele predică o evanghelie socială sau politică. La ce duc toate acestea?
Referindu-se la situaţia din America de Nord, un autor de lucrări religioase a spus: „Creştinismul . . . tinde să fie superficial, iar adepţii lui au puţine cunoştinţe religioase“. Autorul unui sondaj a mers până acolo încât a spus despre Statele Unite că este „o naţiune căreia cunoştinţa biblică îi lipseşte cu desăvârşire“. Ca să fim sinceri, aceste observaţii sunt valabile şi în cazul altor ţări în care aşa-numita religie creştină este majoritară. În mod asemănător, în loc să promoveze gândirea logică şi constructivă, multe religii necreştine descurajează folosirea raţiunii, punând accentul pe cântări, pe rugăciuni ritualice şi pe diferite forme de meditare ce au legătură cu misticismul.
Însă aceiaşi oameni care acordă atât de puţină importanţă acurateţei şi veridicităţii convingerilor lor religioase analizează cu foarte mare atenţie alte chestiuni din viaţa cotidiană. Nu vi se pare ciudat că cineva care se informează despre cele mai mici detalii înainte de a-şi cumpăra o maşină — ce într-o bună zi va fi aruncată la fier vechi — spune despre religia lui: „Dacă a fost bună pentru părinţii mei, de ce n-ar fi bună şi pentru mine?“
N-ar trebui oare ca o persoană care e sincer interesată să-i fie plăcută lui Dumnezeu să analizeze cu seriozitate dacă ceea ce crede este adevărat? Apostolul Pavel a vorbit despre anumiţi oameni religioşi din zilele lui care aveau „zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei exacte“ (Romani 10:2). Aceştia ar putea fi comparaţi cu un zugrav angajat să renoveze o casă. El munceşte din greu pentru a-şi duce lucrarea la bun sfârşit, dar nu urmează indicaţiile date de proprietarul casei şi foloseşte alte culori decât cele cerute de acesta. Probabil că zugravul este încântat de munca lui, dar va fi oare mulţumit şi proprietarul?
Care este voinţa lui Dumnezeu în privinţa închinării adevărate? Biblia răspunde: „Lucrul acesta este excelent şi plăcut înaintea Salvatorului nostru, Dumnezeu, care vrea ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:3, 4). Unii poate consideră că, dat fiind numărul mare de religii din prezent, este imposibil să găseşti această cunoştinţă. Însă gândiţi-vă: dacă voinţa lui Dumnezeu este ca oamenii să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului, ar ascunde-o el de ei? Dumnezeu nu face lucrul acesta, deoarece Biblia spune: „Dacă-L vei căuta [pe Dumnezeu], Se va lăsa găsit de tine“. — 1 Cronici 28:9.
Cum se face Dumnezeu cunoscut oamenilor care-l caută cu sinceritate? Următorul articol va răspunde la această întrebare.