Întrebări de la cititori

Din moment ce Iehova este dispus să ne ierte pe baza jertfei de răscumpărare, de ce este necesar ca noi, creştinii, să ne mărturisim păcatele bătrânilor de congregaţie?

După cum reiese din cazul lui David şi al Bat-Şebei, Iehova i-a iertat lui David păcatul, chiar dacă era grav, pentru că regele s-a căit din toată inima. Când profetul Natan l-a abordat, David a mărturisit cu sinceritate: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI!“ — 2 Samuel 12:13.

Însă Iehova nu numai că acceptă mărturisirea sinceră a unui păcătos şi acordă iertare, dar, dând dovadă de iubire, şi ia măsuri pentru a-l ajuta pe cel ce a greşit să se restabilească din punct de vedere spiritual. În cazul lui David, ajutorul a fost acordat prin profetul Natan. Azi, în congregaţia creştină există bărbaţi maturi pe plan spiritual — bătrânii de congregaţie. Discipolul Iacov explică: „Este printre voi cineva bolnav [spiritualiceşte]? Să-i cheme la el pe bătrânii congregaţiei, şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu ulei în numele lui Iehova. Şi rugăciunea credinţei îl va face bine pe cel suferind, iar Iehova îl va ridica. Şi, dacă a comis păcate, îi vor fi iertate“. — Iacov 5:14, 15.

Bătrânii cu experienţă pot face mult pentru a alina durerea resimţită de un păcătos cuprins de remuşcări. Ei se străduiesc să-l imite pe Iehova în modul în care îl tratează pe cel ce a păcătuit. Chiar  dacă se impune administrarea unei disciplinări ferme, ei nu vor fi niciodată aspri. Dimpotrivă, vor analiza cu compasiune necesităţile imediate ale persoanei. Folosindu-se de Cuvântul lui Dumnezeu, vor încerca plini de răbdare să redreseze gândirea celui care a greşit (Galateni 6:1). Chiar dacă un om nu-şi mărturiseşte păcatul din proprie iniţiativă, când este abordat de bătrâni el s-ar putea simţi îndemnat să se căiască, la fel cum s-a simţit David când a fost abordat de Natan. Astfel, bătrânii îl pot ajuta pe cel ce a greşit să evite pericolul de a recidiva, precum şi consecinţele grave care rezultă când cineva ajunge un păcătos înrăit. — Evrei 10:26–31.

Cu siguranţă, nu este uşor să le mărturiseşti altora fapte de care îţi este ruşine şi să cauţi iertare. Îţi trebuie tărie interioară. Însă gândiţi-vă puţin la alternativa pe care o aveţi. Iată ce a spus un bărbat care nu şi-a mărturisit în faţa bătrânilor păcatul grav de care se făcea vinovat: „Simţeam o durere sufletească de nestins. Mi-am intensificat eforturile în lucrarea de predicare, dar remuşcările nu dispăreau“. Acest bărbat a crezut că era suficient să-i mărturisească lui Dumnezeu în rugăciune păcatul comis, însă nu era deloc aşa, întrucât a încercat sentimente similare celor ale regelui David (Psalmul 51:8, 11). Cu cât mai bine este să acceptăm ajutorul furnizat cu iubire de Iehova prin intermediul bătrânilor!