„A sosit ceasul!“
„A sosit ceasul!“
„Îi venise ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl.“ — IOAN 13:1.
1. Ce speculaţii se vehiculează prin Ierusalim în preajma Paştelui din anul 33 e.n., şi de ce?
ÎN ANUL 29 e.n., la botezul său, Isus a îmbrăţişat calea care avea să ducă la „ceasul“ morţii, învierii şi glorificării sale. Este primăvara anului 33 e.n. Au trecut doar câteva săptămâni de când Sanhedrinul, curtea supremă iudaică, a pus la cale uciderea lui Isus. Fiind informat despre planul acestei curţi, probabil de Nicodim, un membru al Sanhedrinului care este prietenos cu el, Isus pleacă din Ierusalim şi se duce într-un ţinut de dincolo de râul Iordan. Pe măsură ce Sărbătoarea Paştelui se apropie, mulţi oameni din ţară vin la Ierusalim, oraşul fremătând ca urmare a speculaţiilor despre Isus. Oamenii se întreabă între ei: „Ce părere aveţi? Că nu va veni deloc la sărbătoare?“ Preoţii de seamă şi fariseii au intensificat această rumoare dând ordine ca, dacă cineva îl vede pe Isus, să le spună unde se află. — Ioan 11:47–57.
2. Ce faptă a Mariei stârneşte o controversă, şi ce arată răspunsul pe care îl dă Isus în apărarea ei despre conştientizarea „ceasului“ său?
2 În 8 nisan, cu şase zile înainte de Paşte, Isus revine în apropierea Ierusalimului. El vine în Betania — unde locuiesc prietenii săi dragi Marta, Maria şi Lazăr —, localitate aflată la o distanţă de aproximativ 3 kilometri de Ierusalim. Este vineri seara, iar Isus îşi petrece Sabatul aici. Seara următoare, discipolii protestează când Maria îi slujeşte lui Isus folosind un ulei parfumat costisitor. Isus le răspunde: „Lăsaţi-o în pace, ca să respecte acest ritual în vederea zilei înmormântării mele. Căci pe săraci îi aveţi oricând cu voi, dar pe mine nu mă veţi avea oricând“ (Ioan 12:1–8; Matei 26:6–13). Isus ştie că ‘i-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl’ (Ioan 13:1). Mai sunt cinci zile şi el îşi va „da sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“ (Marcu 10:45). De acum încolo, toate acţiunile şi învăţăturile lui Isus reflectă un sentiment al urgenţei. Ce exemplu minunat pentru noi în timp ce aşteptăm cu nerăbdare sfârşitul sistemului de lucruri actual! Să vedem ce face Isus în ziua următoare.
Ziua intrării triumfale a lui Isus
3. a) Cum intră Isus în Ierusalim duminică, 9 nisan, şi cum reacţionează majoritatea oamenilor din jurul său? b) Ce răspuns le dă Isus fariseilor care se plâng cu privire la mulţime?
3 Duminică, 9 nisan, Isus se îndreaptă în mod triumfător spre Ierusalim. În timp ce se apropie de oraş — călărind pe mânzul unei măgăriţe ca împlinire a profeţiei din Zaharia 9:9 —, majoritatea oamenilor care s-au adunat în jurul său îşi aştern veşmintele exterioare pe drum, în timp ce alţii taie ramuri din copaci şi le aştern pe jos. Ei strigă: „Binecuvântat este Cel care vine ca Rege în numele lui Iehova!“ Unii farisei din mulţime vor ca Isus să-şi admonesteze discipolii. Însă Isus le răspunde: „Vă spun: Dacă aceştia ar tăcea, pietrele ar striga“. — Luca 19:38–40; Matei 21:6–9.
4. De ce se pune în mişcare Ierusalimul când Isus intră în oraş?
4 Cu doar câteva săptămâni mai înainte, mulţi oameni din mulţime l-au văzut pe Isus înviindu-l pe Lazăr. Acum ei continuă să le vorbească altora despre acel miracol. Aşadar, când Isus intră în Ierusalim, tot oraşul se pune în mişcare. „Cine este acesta?“, întreabă oamenii. Iar mulţimile spun: „Acesta este profetul Isus, din Nazaretul Galileii!“ Văzând ce se întâmplă, fariseii se lamentează: „Lumea s-a dus după el“. — Matei 21:10, 11; Ioan 12:17–19.
5. Ce se întâmplă când Isus merge la templu?
5 Conform obiceiului său când vizitează Ierusalimul, Isus, Marele Învăţător, merge la templu ca să predea. Aici, orbii şi şchiopii vin la el, iar el îi vindecă. Când preoţii de frunte şi scribii văd aceste lucruri şi îi aud pe băieţii care strigă în templu „Salvează-l, te rugăm, pe Fiul lui David!“, ei se mânie şi protestează: „Auzi ce zic aceştia?“ „Da“, răspunde Isus. „Nu aţi citit niciodată aceasta: «Din gura copiilor mici şi a sugarilor ai pregătit laude»?“ Isus continuă să predea şi priveşte cu atenţie la ceea ce se petrece în templu. — Matei 21:15, 16; Marcu 11:11.
6. În ce fel se deosebeşte modul în care procedează Isus acum de modul în care a procedat mai înainte, şi de ce?
6 Cât de diferit este modul în care procedează Isus acum de modul în care a procedat în urmă cu şase luni! Atunci el a venit la Ierusalim pentru Sărbătoarea Tabernacolelor „nu pe faţă, ci ca în secret“ (Ioan 7:10). În plus, el a luat întotdeauna măsuri ca să scape teafăr când viaţa îi era în pericol. Acum el intră în oraş în văzul oamenilor, deşi s-a dat ordin să fie prins! De asemenea, Isus nu a avut obiceiul să se recomande în public drept Mesia (Isaia 42:2; Marcu 1:40–44). El nu a dorit să i se facă o publicitate zgomotoasă sau să fie transmise din gură în gură unele informaţii denaturate despre el. Acum mulţimile îl numesc pe faţă Rege şi Salvator — Mesia —, iar el respinge categoric cererile conducătorilor religioşi de a face mulţimile să tacă! De ce s-a produs această schimbare? Deoarece, aşa cum declară Isus chiar în ziua următoare, „a sosit ceasul ca Fiul omului să fie glorificat“. — Ioan 12:23.
O acţiune hotărâtă şi învăţături salvatoare
7, 8. Cum oglindeşte acţiunea lui Isus din 10 nisan 33 e.n. ceea ce a făcut el în templu cu ocazia Paştelui din 30 e.n.?
7 Luni, 10 nisan, când ajunge la templu, Isus trece la acţiune pentru a remedia situaţia pe care a observat-o în după-amiaza zilei precedente. El începe ‘să-i arunce afară pe cei care vând şi cumpără în templu, răstoarnă mesele schimbătorilor de bani şi băncile celor care vând porumbei; şi nu lasă pe nimeni să poarte vreo ustensilă prin templu’. Condamnându-i pe aceşti răufăcători, el declară: „Nu este scris: «Casa Mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate naţiunile»? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari“. — Marcu 11:15–17.
8 Acţiunea lui Isus oglindeşte ceea ce a făcut el cu trei ani mai înainte, când a venit la templu cu ocazia Paştelui din anul 30 e.n. De data aceasta însă, condamnarea este şi mai usturătoare. Comercianţii din templu sunt numiţi acum „tâlhari“ (Luca 19:45, 46; Ioan 2:13–16). Această descriere li se potriveşte deoarece ei le cer preţuri exorbitante celor care trebuie să cumpere animale pentru jertfă. Preoţii de seamă, scribii şi oamenii proeminenţi ai poporului aud despre ceea ce face Isus şi caută din nou modalităţi de a-l ucide. Totuşi, ei nu ştiu cum să-l distrugă pe Isus, întrucât tot poporul, fiind uluit de învăţătura lui, se ţine după el ca să-l audă. — Marcu 11:18; Luca 19:47, 48.
9. Ce lecţie predă Isus, şi ce invitaţie le adresează el ascultătorilor săi la templu?
9 În timp ce continuă să predea în templu, Isus declară: „A sosit ceasul ca Fiul omului să fie glorificat“. Da, el ştie că i-au mai rămas doar câteva zile de trăit ca om. După ce arată că un bob de grâu trebuie să moară ca să dea rod — ceea ce este comparabil cu moartea sa pentru a deveni mijlocul prin care li se acordă altora viaţă veşnică —, Isus le adresează o invitaţie ascultătorilor săi, spunând: „Dacă cineva vrea să-mi slujească, să mă urmeze şi, unde sunt eu, acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă cineva vrea să-mi slujească, Tatăl îl va onora“. — Ioan 12:23–26.
10. Care sunt sentimentele lui Isus cu privire la moartea atroce care îl aşteaptă?
10 Gândindu-se la moartea atroce de care îl mai despart doar patru zile, Isus continuă: „Acum sufletul îmi este tulburat, şi ce voi spune? Tată, salvează-mă de ceasul acesta“. Dar ceea ce îl aşteaptă pe Isus nu poate fi evitat. „Totuşi“, spune el, „pentru aceasta am venit la ceasul acesta“. Într-adevăr, Isus este de acord cu întregul scop al lui Dumnezeu. El este hotărât să lase ca voinţa divină să-i guverneze acţiunile până la moartea sa de jertfă (Ioan 12:27). Ce exemplu de supunere absolută faţă de voinţa divină ne-a dat el!
11. Ce învăţături dă Isus mulţimii care tocmai a auzit o voce din cer?
11 Fiind foarte îngrijorat în legătură cu efectul pe care moartea lui l-ar putea avea asupra reputaţiei Tatălui său, Isus se roagă: „Tată, glorifică-ţi numele“. Spre consternarea mulţimii adunate la templu, o voce venind din cer proclamă: „L-am şi glorificat şi îl voi glorifica din nou“. Marele Învăţător se foloseşte de această ocazie pentru a le explica celor din mulţime de ce s-a auzit vocea, care vor fi efectele morţii sale şi de ce trebuie ei să exercite credinţă (Ioan 12:28–36). Cu siguranţă, ultimele două zile au fost foarte încărcate pentru Isus. Însă urmează o zi deosebit de importantă.
Ziua condamnărilor
12. Cum încearcă conducătorii religioşi marţi, 11 nisan, să-l prindă pe Isus în capcană, şi cu ce rezultat?
12 Marţi, 11 nisan, Isus se duce din nou la templu ca să predea. Se strânge un auditoriu ostil. Referindu-se la acţiunile lui Isus din ziua precedentă, preoţii de seamă şi bătrânii poporului îl întreabă: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine ţi-a dat această autoritate?“ Maestrul Învăţător îi pune în încurcătură prin răspunsul său. Apoi el prezintă trei ilustrări sugestive — două referitoare la o vie şi una referitoare la o petrecere de nuntă —, prin care demască răutatea opozanţilor săi. Înfuriaţi de ceea ce aud, conducătorii religioşi vor să-l prindă. Însă ei se tem de mulţimi, care îl consideră pe Isus un profet. Aşadar, ei încearcă să-l prindă în capcană determinându-l să spună ceva pentru care să-l poată aresta. Răspunsurile lui Isus îi lasă fără replică. — Matei 21:23—22:46.
13. Ce sfat le dă Isus ascultătorilor săi referitor la scribi şi la farisei?
13 Dat fiind că scribii şi fariseii pretind că predau Legea lui Dumnezeu, Isus îşi îndeamnă acum ascultătorii astfel: „Toate lucrurile pe care vi le spun ei, faceţi-le şi respectaţi-le, dar nu faceţi potrivit faptelor lor, căci ei zic, dar nu înfăptuiesc“ (Matei 23:1–3). Ce puternică condamnare publică! Dar Isus nu a terminat cu ei. Aceasta este ultima zi în care vine la templu, iar el pronunţă plin de curaj o serie de demascări, una după alta, asemenea unui tunet răsunător.
14, 15. Ce condamnări usturătoare pronunţă Isus împotriva scribilor şi a fariseilor?
14 De şase ori Isus declară: „Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor!“ Ei sunt ipocriţi deoarece, după cum explică Isus, închid Regatul cerurilor înaintea oamenilor, nepermiţându-le să intre celor ce sunt pe cale să intre. Aceşti ipocriţi străbat marea şi uscatul ca să facă un prozelit, şi aceasta doar pentru a face din el o persoană pasibilă de distrugerea eternă. Ei dau o mare importanţă plătirii zeciuielii, dar neglijează „lucrurile mai importante ale Legii, adică justiţia, îndurarea şi fidelitatea“. De fapt, ei curăţă „exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interior ele sunt pline de jaf şi de necumpătare“ în sensul că putreziciunea şi corupţia lor lăuntrică sunt ascunse sub o mască a pietăţii. În plus, ei sunt dispuşi să zidească şi să împodobească mormintele profeţilor ca să atragă atenţia asupra actelor lor de caritate, chiar dacă ei „sunt fii ai celor care i-au asasinat pe profeţi“. — Matei 23:13–15, 23–31.
15 Condamnând carenţele opozanţilor săi în ce priveşte valorile spirituale, Isus spune: „Vai de voi, călăuze oarbe“. Ei sunt orbi din punct de vedere moral deoarece pun mai mult accent pe aurul templului decât pe valoarea spirituală a acestui loc de închinare. În continuare, Isus rosteşte cele mai puternice cuvinte de condamnare ale sale: „Şerpi, progenitură de vipere“, spune el, „cum veţi putea fugi de judecata Gheenei?“ Da, Isus le spune că, întrucât persistă în răutatea lor, vor suferi distrugerea eternă (Matei 23:16–22, 33). Fie ca şi noi să dăm dovadă de curaj când proclamăm mesajul despre Regat, chiar şi atunci când acest lucru presupune demascarea religiei false.
16. Ce profeţie importantă le prezintă Isus discipolilor pe Muntele Măslinilor?
16 Acum Isus pleacă de la templu. Sub soarele palid al după-amiezei, el şi apostolii săi urcă pe Muntele Măslinilor. Aici, Isus prezintă profeţia despre distrugerea templului şi semnul prezenţei sale şi al încheierii sistemului de lucruri. Semnificaţia acestor cuvinte profetice se extinde până în timpul nostru. Tot în acea zi, seara, Isus le spune discipolilor săi: „Ştiţi că peste două zile va avea loc Paştele, iar Fiul omului trebuie să fie predat ca să fie ţintuit pe stâlp“. — Matei 24:1–14; 26:1, 2.
Isus îi ‘iubeşte până la sfârşit’
17. a) Ce lecţie le dă Isus celor 12 în timpul Paştelui, la 14 nisan? b) Ce comemorare instituie Isus după ce îl îndepărtează pe Iuda Iscariot?
17 În următoarele două zile — 12 şi 13 nisan —, Isus nu se arată în public la templu. Conducătorii religioşi caută să-l ucidă, iar el nu vrea să intervină ceva care să-l împiedice să celebreze Paştele cu apostolii săi. La apusul soarelui de joi începe 14 nisan, ultima zi de viaţă a lui Isus ca om pe pământ. În această seară, Isus şi apostolii săi sunt împreună într-o casă din Ierusalim unde s-au făcut pregătiri pentru ca ei să celebreze Paştele. În timp ce ei se bucură să fie împreună cu această ocazie, Isus le dă celor 12 o minunată lecţie de umilinţă spălându-le picioarele. După ce îl îndepărtează pe Iuda Iscariot, care a aranjat să-l trădeze pe Isus în schimbul a 30 de monede de argint — preţul unui simplu sclav potrivit Legii mozaice —, Isus instituie Comemorarea morţii sale. — Exodul 21:32; Matei 26:14, 15, 26–29; Ioan 13:2–30.
18. Ce alte învăţături le dă cu iubire Isus celor 11 apostoli fideli, şi cum îi pregăteşte el pentru plecarea sa iminentă?
18 După instituirea Comemorării, apostolii se lansează într-o dispută aprigă pentru a şti care dintre ei este cel mai mare. Isus nu îi mustră, ci îi învaţă cu răbdare despre importanţa de a le sluji altora. Apreciind faptul că apostolii au rămas în mod constant cu el pe parcursul încercărilor sale, el încheie cu ei un legământ personal pentru un regat (Luca 22:24–30). De asemenea, Isus le porunceşte să se iubească unii pe alţii aşa cum i-a iubit el (Ioan 13:34). În timp ce se mai află încă în această cameră, plin de iubire Isus îi pregăteşte pentru plecarea sa iminentă. El îi asigură de prietenia sa, îi îndeamnă să exercite credinţă şi le promite ajutorul spiritului sfânt (Ioan 14:1–17; 15:15). Înainte de a pleca din casă, Isus îl imploră pe Tatăl său: „A sosit ceasul; glorifică-l pe fiul tău, pentru ca fiul tău să te glorifice pe tine“. Într-adevăr, Isus i-a pregătit pe apostoli pentru plecarea sa şi, cu siguranţă, el ‘îi iubeşte pe ai săi până la sfârşit’. — Ioan 13:1; 17:1.
19. De ce suferă Isus cumplit în grădina Ghetsimani?
19 Probabil că este trecut cu mult de miezul nopţii când Isus şi cei 11 apostoli fideli ajung în grădina Ghetsimani. El a venit deseori aici cu apostolii săi (Ioan 18:1, 2). Peste câteva ore, Isus va trebui să moară asemenea unui criminal josnic. Suferinţa pe care i-o produce aşteptarea acestui moment şi gândul că această moarte ar putea aduce oprobriu asupra Tatălui său este atât de cumplită, încât, în timp ce se roagă, sudoarea sa devine ca nişte picături de sânge care cad pe pământ (Luca 22:41–44). „A sosit ceasul!“, le spune Isus apostolilor. „Iată! Trădătorul meu s-a apropiat.“ În timp ce vorbeşte încă, Iuda Iscariot se apropie, însoţit de o mulţime de oameni cu torţe, lămpi şi arme. Ei au venit să-l aresteze. Isus nu opune rezistenţă. El explică: „În acest caz, cum s-ar împlini Scripturile: că aceasta trebuie să aibă loc aşa?“ — Marcu 14:41–43; Matei 26:48–54.
Fiul Omului este glorificat!
20. a) Prin ce chinuri trece Isus după arestarea sa? b) De ce, cu câteva momente înainte de a muri, Isus strigă: „S-a împlinit!“?
20 După arestarea sa, Isus este acuzat de martori falşi, declarat vinovat de judecători părtinitori, condamnat de Ponţiu Pilat, ridiculizat de preoţi şi de gloate şi batjocorit şi torturat de soldaţi (Marcu 14:53–65; 15:1, 15; Ioan 19:1–3). Vineri, pe la prânz, Isus este ţintuit pe un stâlp de tortură şi suportă o durere sfâşietoare când greutatea corpului său lărgeşte rănile făcute de cuie în mâinile şi picioarele sale (Ioan 19:17, 18). Pe la ora trei după-amiază, Isus strigă: „S-a împlinit!“ Da, el a dus la bun sfârşit toate lucrurile pentru care a venit pe pământ. Încredinţându-şi spiritul lui Dumnezeu, el îşi înclină capul şi moare (Ioan 19:28, 30; Matei 27:45, 46; Luca 23:46). A treia zi, Iehova îşi învie Fiul (Marcu 16:1–6). După 40 de zile de la învierea sa, Isus se înalţă la ceruri şi este glorificat. — Ioan 17:5; Faptele 1:3, 9–12; Filipeni 2:8–11.
21. Cum putem să-l imităm pe Isus?
21 Cum putem să ‘urmăm îndeaproape paşii lui Isus’ (1 Petru 2:21)? Asemenea lui, să ne străduim din răsputeri în lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli şi să vorbim cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu (Matei 24:14; 28:19, 20; Faptele 4:29–31; Filipeni 1:14). Să nu pierdem niciodată din vedere unde ne aflăm în scurgerea timpului şi să nu încetăm niciodată să ne stimulăm unii pe alţii la iubire şi la lucrări excelente (Marcu 13:28–33; Evrei 10:24, 25). Să lăsăm ca toate acţiunile noastre să fie guvernate de voinţa lui Iehova Dumnezeu şi de conştientizarea faptului că trăim în „timpul sfârşitului“. — Daniel 12:4.
Cum aţi răspunde?
• Ce efect a avut asupra ultimei părţi a ministerului lui Isus la templul din Ierusalim faptul că el ştia că moartea sa era aproape?
• Ce anume demonstrează că Isus ‘i-a iubit pe ai săi până la sfârşit’?
• Ce arată despre Isus evenimentele din ultimele ore ale vieţii sale?
• Cum putem să-l imităm pe Cristos Isus în ministerul nostru?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
Isus „i-a iubit până la sfârşit“