„Vegheaţi“!
„Vegheaţi“!
„Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce ceas [zi, NW] vine Domnul vostru.“ — MATEI 24:42.
1. Ce sentimente au cu privire la anii lor de serviciu devotat fraţii şi surorile care îl slujesc de mult timp pe Iehova? Daţi un exemplu.
MULŢI fraţi şi surori care îl slujesc de mult timp pe Iehova au aflat adevărul în tinereţe. Asemenea negustorului care a găsit o perlă de mare valoare şi a vândut tot ce avea pentru a o cumpăra, aceşti cercetători zeloşi ai Bibliei s-au renegat şi şi-au dedicat viaţa lui Iehova (Matei 13:45, 46; Marcu 8:34). Cum consideră ei faptul că au trebuit să aştepte poate mai mult decât ar fi crezut pentru a vedea împlinirea scopurilor lui Dumnezeu cu privire la pământ? Ei nu încearcă nici un sentiment de regret! Ei sunt în asentimentul fratelui A. H. Macmillan, care, după aproape 60 de ani de serviciu devotat adus lui Dumnezeu, a spus: „Sunt hotărât mai mult ca oricând să perseverez în credinţă. Aceasta a dat un sens vieţii mele. Ea mă ajută şi acum să privesc cu încredere în viitor“.
2. a) Ce sfat oportun le-a dat Isus continuatorilor săi? b) La ce întrebări se va răspunde în acest articol?
2 Ce se poate spune despre noi? Indiferent de vârsta pe care o avem, să medităm la următoarele cuvinte ale lui Isus: „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce ceas [zi, NW] vine Domnul vostru“ (Matei 24:42). Această declaraţie simplă conţine un adevăr profund. Nu ştim în ce zi va veni Domnul să execute judecata asupra acestui sistem nelegiuit şi nici nu este necesar să ştim. Însă trebuie să trăim în aşa fel încât, atunci când va veni, să nu regretăm nimic. În acest sens, ce exemple care ne ajută să veghem găsim în Biblie? Cum a ilustrat Isus această necesitate? Şi ce dovezi avem care atestă că trăim în zilele din urmă ale acestei lumi lipsite de pietate?
Un exemplu avertizator
3. În ce fel se aseamănă mulţi oameni de astăzi cu cei din zilele lui Noe?
3 Oamenii din zilele noastre se aseamănă în multe privinţe cu cei ce au trăit în zilele lui Noe. Pe atunci, pământul era plin de violenţă, iar înclinaţia inimii omului era „rea tot timpul“ (Geneza 6:5, NW). Majoritatea oamenilor erau complet absorbiţi de activităţile vieţii cotidiene. Însă, înainte de a aduce Potopul, Iehova le-a dat oamenilor posibilitatea de a se căi. El l-a însărcinat pe Noe să predice, iar Noe a ascultat, slujind ca „propovăduitor al dreptăţii“ probabil timp de 40 sau 50 de ani, dacă nu chiar mai mult (2 Petru 2:5). Însă oamenii au ignorat mesajul avertizator predicat de Noe. Ei nu au fost vigilenţi. Aşadar, în final, numai Noe şi familia sa au supravieţuit când Iehova şi-a executat judecata. — Matei 24:37–39.
4. În ce sens se poate afirma că ministerul lui Noe a fost încununat de succes, şi de ce se poate spune acelaşi lucru şi despre lucrarea noastră de predicare?
4 A fost încununat de succes ministerul lui Noe? Pentru a stabili acest lucru, nu trebuie să judecăm după numărul mic de oameni care au Matei 24:14; 28:19, 20.
reacţionat favorabil. În realitate, predicarea lui Noe şi-a atins scopul indiferent de reacţia oamenilor. De ce putem afirma acest lucru? Deoarece, prin intermediul predicării, oamenilor li s-a oferit din plin ocazia de a alege dacă îl vor sluji sau nu pe Iehova. Ce se poate spune despre teritoriul în care predicaţi voi? Chiar dacă puţine persoane reacţionează favorabil, se poate spune că aveţi un mare succes. De ce? Deoarece, când predicaţi, voi faceţi să răsune avertismentul lui Dumnezeu şi, astfel, îndepliniţi misiunea pe care Isus le-a încredinţat-o continuatorilor săi. —Profeţii lui Dumnezeu sunt ignoraţi
5. a) Ce condiţii predominau în Iuda în zilele lui Habacuc, şi cum a reacţionat poporul la mesajul său profetic? b) Cum a arătat poporul lui Iuda ostilitate faţă de profeţii lui Iehova?
5 La multe secole după Potop, starea de lucruri din regatul lui Iuda ajunsese foarte gravă. Idolatria, nedreptatea, oprimarea şi chiar crimele erau la ordinea zilei. Iehova l-a ridicat pe profetul Habacuc pentru a-i avertiza pe iudei că, dacă nu se căiau, aveau să fie devastaţi de caldeeni, sau babilonieni (Habacuc 1:5–7). Însă poporul nu a vrut să asculte. Poate că cei din popor se gândeau astfel: ‘Acum o sută de ani, profetul Isaia a proclamat un avertisment similar, şi până acum nu s-a întâmplat nimic!’ (Isaia 39:6, 7). Mulţi prinţi şi preoţi din Iuda nu numai că erau indiferenţi la mesaj, dar erau şi ostili faţă de mesageri. Cu o anumită ocazie, ei au încercat să-l ucidă pe profetul Ieremia şi ar fi reuşit dacă nu ar fi intervenit Ahicam. Înfuriat din cauza unui alt mesaj profetic, regele Ioiachim l-a ucis pe profetul Urie. — Ieremia 26:21–24.
6. Cum l-a întărit Iehova pe Habacuc?
6 Mesajul lui Habacuc a fost la fel de îndrăzneţ şi tot atât de nepopular ca acela al lui Ieremia, care a fost inspirat de Dumnezeu să profeţească pustiirea lui Iuda ce avea să dureze 70 de ani (Ieremia 25:8–11). Aşadar, putem înţelege mâhnirea lui Habacuc, care a strigat: „Până când voi striga către Tine, DOAMNE, fără s-asculţi? Eu strig la Tine: «Violenţă!» şi Tu nu mântuieşti“ (Habacuc 1:2). Iehova i-a răspuns în mod binevoitor lui Habacuc cu următoarele cuvinte edificatoare: „Este o viziune al cărei timp este hotărât, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă întârzie, aşteapt-o [continuă să o aştepţi, NW], căci va veni şi se va împlini negreşit [nu va întârzia, NW]“ (Habacuc 2:3). Aşadar, Iehova avea un „timp. . . hotărât“ pentru a pune capăt nedreptăţii şi oprimării. Dacă părea să existe o întârziere, Habacuc nu trebuia să se descurajeze, nici să încetinească ritmul. În loc de aceasta, el trebuia să ‘continue să aştepte’, trăind în fiecare zi cu un sentiment al urgenţei. Ziua lui Iehova nu avea să întârzie!
7. De ce a fost marcat Ierusalimul în secolul I e.n. în vederea unei alte distrugeri?
7 La aproximativ 20 de ani după ce Iehova i-a vorbit lui Habacuc, Luca 21:20, 21.
Ierusalimul, capitala lui Iuda, a fost distrus. Mai târziu a fost reconstruit, iar multe dintre nedreptăţile care îi cauzaseră atâta întristare lui Habacuc au fost corectate. Însă, în secolul I e.n, oraşul a fost din nou marcat în vederea distrugerii din cauza infidelităţii locuitorilor lui. Plin de îndurare, Iehova a luat măsuri ca oamenii drepţi să supravieţuiască. De data aceasta, pentru a transmite mesajul, el l-a folosit pe cel mai proeminent profet, Isus Cristos. În anul 33 e.n., Isus le-a spus continuatorilor săi: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi“. —8. a) În ce situaţie s-au aflat, probabil, unii creştini după moartea lui Isus pe măsură ce timpul se scurgea? b) Cum s-au împlinit cuvintele profetice ale lui Isus cu privire la Ierusalim?
8 Pe măsură ce anii treceau, unii creştini din Ierusalim poate că se întrebau când urma să se împlinească profeţia lui Isus. La urma urmei, să ne gândim la sacrificiile pe care le-au făcut, fără îndoială, unii dintre ei. Poate că, fiind hotărâţi să vegheze, ei au refuzat unele oferte tentante de afaceri. Au obosit ei pe măsură ce timpul se scurgea? Au tras ei concluzia că îşi iroseau timpul, gândindu-se că cuvintele lui Isus se aplicau la o generaţie viitoare, nu la a lor? În anul 66 e.n., profeţia lui Isus a început să se împlinească atunci când armatele romane au împresurat Ierusalimul. Cei ce au rămas vigilenţi au recunoscut semnul, au părăsit în grabă oraşul şi au fost cruţaţi de pustiirea Ierusalimului.
O ilustrare cu privire la necesitatea de a fi vigilenţi
9, 10. a) Cum aţi rezuma ilustrarea lui Isus cu privire la sclavii care aşteaptă ca stăpânul lor să se întoarcă de la nunta sa? b) De ce ar fi putut fi dificil pentru sclavi să aştepte? c) De ce era util ca sclavii să fie răbdători?
9 Pentru a accentua necesitatea de a fi vigilenţi, Isus i-a comparat pe discipolii săi cu nişte sclavi care aşteaptă ca stăpânul lor să se întoarcă de la nunta sa. Ei ştiau că acesta se va întoarce într-o anumită noapte, însă la ce oră? În timpul primei străji a nopţii? În timpul celei de-a doua? Sau al celei de-a treia? Ei nu ştiau acest lucru. Isus a spus: „Fie că [stăpânul] vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de ei dacă-i va găsi aşa [adică veghind]“ (Luca 12:35–38). Imaginaţi-vă nerăbdarea cu care îl aşteptau aceşti sclavi! Fiecare sunet, fiecare umbră mişcătoare le sporea emoţia aşteptării: Să fie oare stăpânul nostru?
10 Dar dacă stăpânul sosea în timpul celei de-a doua străji a nopţii, care începea în jurul orei 21 şi ţinea până la miezul nopţii? Aveau să fie pregătiţi toţi sclavii să-l întâmpine, inclusiv aceia care de dimineaţă lucraseră din greu, sau unii dintre ei ar fi adormit? Dar dacă stăpânul se întorcea în timpul celei de-a treia străji a nopţii, adică între miezul nopţii şi aproximativ ora trei dimineaţa? Avea să-i găsească stăpânul pe unii sclavi descurajaţi sau nemulţumiţi din cauza aparentei sale întârzieri? * Numai aceia care la sosirea stăpânului erau găsiţi veghind urmau să fie declaraţi fericiţi. Lor aveau să li se aplice cu certitudine cuvintele consemnate în Proverbele 13:12: „O speranţă [aşteptare, NW] amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă“.
11. Cum ne poate ajuta rugăciunea să veghem?
11 Ce anume avea să-i ajute pe continuatorii lui Isus să vegheze pe parcursul perioadei de aparentă întârziere? În timp ce se afla în grădina Ghetsimani, cu puţin timp înainte de arestarea sa, Isus le-a spus la trei dintre apostolii săi: „Vegheaţi şi rugaţi-vă [încontinuu, NW] ca să nu intraţi în ispită“ (Matei 26:41). Cu ani mai târziu, Petru, care fusese de faţă cu acea ocazie, le-a dat un sfat similar colaboratorilor săi creştini. El a scris: „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape; deci fiţi sobri şi vegheaţi în vederea rugăciunii“ (1 Petru 4:7). În mod clar, rugăciunea fierbinte ar trebui să facă parte din programul nostru creştin. Într-adevăr, este necesar încontinuu să-l implorăm pe Iehova să ne ajute să rămânem vigilenţi. — Romani 12:12; 1 Tesaloniceni 5:17.
12. Ce diferenţă există între a ne lansa în speculaţii şi a veghea?
12 Să remarcăm ce a mai spus Petru: „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape“. Cât de aproape? Oamenii nu pot sub nici o formă să precizeze ziua şi ora (Matei 24:36). Însă există o diferenţă între a ne lansa în speculaţii, lucru pe care Biblia nu-l încurajează, şi a continua să aşteptăm sfârşitul, ceea ce Biblia încurajează (compară cu 2 Timotei 4:3, 4; Tit 3:9). Care este o modalitate prin care putem continua să aşteptăm sfârşitul? Este vorba despre faptul de a acorda o atenţie deosebită dovezilor care arată că sfârşitul este aproape. Să analizăm, aşadar, şase dovezi care atestă că trăim în zilele din urmă ale acestei lumi lipsite de pietate.
Şase dovezi convingătoare
13. Cum ne convinge profeţia lui Pavel consemnată în 2 Timotei, capitolul 3, că trăim în „zilele din urmă“?
13 Ca o primă dovadă, noi vedem în mod clar împlinirea profeţiei lui Pavel referitoare la „zilele din urmă“. Pavel a scris: „Dar să ştii că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, insultători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără afecţiune naturală, neînduplecaţi, defăimători, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te şi de aceştia! Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, ducând în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în rătăcire“ (2 Timotei 3:1–5, 13). Nu vedem noi această profeţie împlinindu-se în zilele noastre? Numai cei ce ignoră faptele pot nega acest lucru! *
14. Cum se împlinesc în zilele noastre cuvintele consemnate în Apocalipsa 12:9 referitoare la Diavol, şi ce i se va întâmpla în curând?
14 A doua dovadă: Ca împlinire a textului din Apocalipsa 12:9, noi observăm efectele expulzării lui Satan şi a demonilor lui din cer. Acest text sună astfel: „Balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui“. Acest eveniment a generat mari nenorociri pe pământ. Îndeosebi din anul 1914, omenirea a avut într-adevăr parte de mari nenorociri. Însă în profeţia din Apocalipsa se mai spune că, atunci când Satan este aruncat pe pământ, el ştie că mai „are puţin timp“ (Apocalipsa 12:12). În această perioadă, Satan poartă război împotriva continuatorilor unşi ai lui Cristos (Apocalipsa 12:17). Cu siguranţă, noi am văzut efectele atacului său în zilele noastre. * Însă, în curând, Satan va fi închis în abis ca să „nu mai înşele neamurile“. — Apocalipsa 20:1–3.
15. Ce dovadă că trăim în timpul sfârşitului este furnizată în Apocalipsa 17:9–11?
15 A treia dovadă: Trăim în timpul celui de-al optulea şi ultim „rege“ (NW) menţionat în profeţia din Apocalipsa 17:9–11. În aceste versete, Ioan menţionează şapte regi, care reprezintă şapte puteri mondiale, şi anume: Egiptul, Asiria, Babilonul, Medo-Persia, Grecia, Roma şi dubla putere mondială anglo-americană. Ioan mai vede şi un „al optulea [rege]“ care „este dintre cei şapte“. Cel de-al optulea rege — ultimul rege pe care Ioan îl vede în viziune — reprezintă în prezent Organizaţia Naţiunilor Unite. Ioan spune că acest al optulea rege „merge la pierzare“. După el nu mai este menţionat nici un rege pământesc. *
16. Cum indică faptele care împlinesc visul lui Nebucadneţar referitor la imagine că trăim în zilele din urmă?
16 A patra dovadă: Trăim în perioada reprezentată de picioarele imaginii din visul lui Nebucadneţar. Profetul Daniel a interpretat acest vis misterios în care apărea o imagine imensă în formă de om (Daniel 2:36–43). Cele patru părţi metalice ale imaginii reprezintă diferite puteri mondiale, de la cap (Imperiul Babilonian) până la picioare şi la degetele de la picioare (guvernele care funcţionează în zilele noastre). Toate puterile mondiale simbolizate de diferite părţi ale imaginii şi-au făcut apariţia. Noi trăim acum în perioada reprezentată de picioarele imaginii. Nu se face nici o menţiune despre venirea altor puteri. *
17. Cum constituie activitatea noastră de predicare a Regatului o dovadă în plus că trăim în timpul sfârşitului?
17 A cincea dovadă: Observăm că pe tot globul este efectuată o lucrare de predicare, lucrare despre care Isus a spus că va fi efectuată chiar înainte de sfârşitul acestui sistem. Isus a declarat: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Astăzi, această profeţie se împlineşte la o scară fără precedent. Este adevărat că există încă unele teritorii nelucrate şi este posibil ca, la momentul stabilit de Iehova, să se deschidă o uşă largă care să ducă la o activitate mai mare (1 Corinteni 16:9). Cu toate acestea, Biblia nu spune că Iehova va aştepta până când fiecărei persoane de pe pământ i se va fi depus mărturie în mod individual. Mai degrabă, vestea bună trebuie predicată până când Iehova va considera că această lucrare este îndeplinită. Atunci va veni sfârşitul. — Compară cu Matei 10:23.
18. Conform dovezilor, unde se vor afla unii dintre cei unşi când va izbucni necazul cel mare, şi de unde ştim acest lucru?
18 A şasea dovadă: Deşi numărul adevăraţilor discipoli unşi ai lui Cristos scade, conform dovezilor unii dintre ei vor fi încă pe pământ când va izbucni marele necaz. Majoritatea membrilor rămăşiţei sunt acum destul de înaintaţi în vârstă, iar de-a lungul anilor numărul creştinilor unşi autentici a scăzut tot mai mult. Totuşi, vorbind despre marele necaz, Isus a afirmat următoarele: „Dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din cauza [de dragul, NW] celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“ (Matei 24:21, 22). Aşadar, conform dovezilor, unii dintre „cei aleşi“ ai lui Cristos vor fi încă pe pământ când va izbucni necazul cel mare. *
Ce ne stă în faţă?
19, 20. De ce este acum mai urgent ca oricând să stăm treji şi să veghem?
19 Ce anume ne rezervă viitorul? Se întrevăd timpuri emoţionante. Pavel a avertizat că „ziua Domnului [Iehova, NW] va veni ca un hoţ noaptea“. Referindu-se la oamenii care par înţelepţi în felul lumii, el a spus: „Când vor zice: 1 Tesaloniceni 5:2, 3, 6). Într-adevăr, cei ce îşi pun speranţele de realizare a păcii şi securităţii în instituţii umane ignoră realitatea. Aceştia dorm profund!
«Pace şi linişte!» atunci o nimicire neaşteptată va veni peste ei“. Prin urmare, Pavel îşi îndeamnă cititorii astfel: „Să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji“ (20 Distrugerea acestui sistem de lucruri va veni pe neaşteptate, într-un mod fulgerător. Prin urmare, să continuăm să aşteptăm ziua lui Iehova! Însuşi Dumnezeu i-a spus lui Habacuc: „Nu va întârzia!“ Într-adevăr, în prezent, mai mult ca oricând, este imperios necesar să veghem.
[Note de subsol]
^ par. 10 Stăpânul nu a stabilit cu sclavii săi ora sosirii sale. Prin urmare, el nu trebuia să dea socoteală când vine şi când pleacă, nici nu le era dator sclavilor săi cu o explicaţie pentru aparenta sa întârziere.
^ par. 13 Pentru o analiză detaliată a acestei profeţii, vezi capitolul 11 al cărţii Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.
^ par. 14 Pentru mai multe informaţii, vezi paginile 180–186 ale cărţii Apocalipsul — grandiosul său apogeu este aproape!, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.
^ par. 15 Vezi cartea Apocalipsul — grandiosul său apogeu este aproape!, paginile 251–254.
^ par. 16 Vezi capitolul 4 al cărţii Să acordăm atenţie profeţiei lui Daniel!, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.
^ par. 18 Conform parabolei despre oi şi capre, Fiul omului soseşte în gloria sa în timpul marelui necaz şi se aşază ca să judece. El îi judecă pe oameni în funcţie de sprijinul pe care l-au acordat sau nu fraţilor săi unşi. Acest criteriu de judecată nu ar avea sens dacă, la timpul când va avea loc judecata, toţi fraţii unşi ai lui Cristos vor fi părăsit demult scena pământească! — Matei 25:31–46.
Vă amintiţi?
• Ce exemple scripturale ne pot ajuta să veghem?
• Cum a ilustrat Isus necesitatea de a veghea?
• Care sunt şase dovezi care atestă că trăim în zilele din urmă?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiilor de la pagina 9]
A. H. Macmillan i-a slujit cu fidelitate lui Iehova aproape şase decenii
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
Isus şi-a comparat discipolii cu nişte sclavi care veghează