„DACĂ vreunul dintre voi refuză să lupte împotriva Franței sau a Angliei, toți veți muri”, a strigat un ofițer nazist în fața unui grup de Martori ai lui Iehova în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial. Chiar dacă în apropiere așteptau soldați SS înarmați, frații noștri au dat dovadă de un curaj remarcabil și niciunul dintre ei nu a făcut compromis. Acest exemplu ilustrează poziția Martorilor lui Iehova în ce privește războiul: Noi nu ne implicăm în războaiele și conflictele acestei lumi nici chiar atunci când suntem amenințați cu moartea.

1) MEMBRII POPORULUI LUI DUMNEZEU FĂCEAU PARTE DIN ACEEAȘI NAȚIUNE

În trecut, poporul lui Iehova era constituit dintr-o singură națiune – Israelul. Iehova îi considera pe israeliți „proprietatea [sa] specială dintre toate popoarele”. (Ex. 19:5) El le-a repartizat un teritoriu cu granițe bine delimitate. Prin urmare, când le poruncea israeliților să meargă la război împotriva altor națiuni, aceștia nu luptau împotriva altor închinători ai lui Iehova și nu-i ucideau. a

În prezent, poporul lui Iehova este alcătuit din oameni ce provin din „toate națiunile, triburile, popoarele și limbile”. (Rev. 7:9) Dacă slujitorii lui Dumnezeu ar merge la război, ei ar trebui să lupte și împotriva fraților lor de credință și chiar să-i ucidă.

 2) ISRAELIȚII LUPTAU ÎN RĂZBOAIE LA PORUNCA LUI IEHOVA

În trecut, Iehova stabilea când și de ce era necesar ca israeliții să lupte. De exemplu, el i-a autorizat pe israeliți să execute hotărârile sale judecătorești împotriva canaaniților, care practicau închinarea la demoni, imoralitate sexuală dezgustătoare și ritualuri de sacrificare a copiilor. Iehova le-a poruncit israeliților să-i elimine pe canaaniți din țara pe care le-o promisese, ca să nu fie influențați de practicile lor rele. (Lev. 18:24, 25) După ce israeliții s-au stabilit în Țara Promisă, Dumnezeu le-a permis uneori să poarte războaie pentru a se apăra de dușmani opresivi. (2 Sam. 5:17-25) Totuși, Iehova nu le-a permis niciodată să pornească la război din proprie inițiativă. Când au procedat astfel, consecințele au fost, de cele mai multe ori, dezastruoase. (Num. 14:41-45; 2 Cron. 35:20-24)

În prezent, Iehova nu-i autorizează pe oameni să meargă la război. Națiunile luptă pentru a-și atinge propriile interese, nu pentru a înfăptui voința lui Dumnezeu. Ele poartă războaie din rațiuni ideologice ori politice sau cu scopul de a acapara cât mai multe teritorii ori de a obține avantaje economice. Dar ce putem spune despre cei care pretind că luptă în numele lui Dumnezeu pentru a-și apăra religia sau pentru a-i ucide pe dușmanii Săi? Iehova își va apăra închinătorii și își va distruge dușmanii în viitor, la Armaghedon. (Rev. 16:14, 16) În acel război, armata lui Dumnezeu va fi formată în exclusivitate din creaturi spirituale, nu din închinătorii săi de pe pământ. (Rev. 19:11-15)

3) ISRAELIȚII ÎI LĂSAU ÎN VIAȚĂ PE CEI CARE MANIFESTAU CREDINȚĂ ÎN IEHOVA

În trecut, armata israelită îi lăsa în viață pe cei care demonstrau credință în Dumnezeu și îi ucidea doar pe cei care, potrivit hotărârii judecătorești a lui Iehova, meritau aceasta. De exemplu, deși Iehova poruncise distrugerea Ierihonului, israeliții le-au cruțat  viața lui Rahav și familiei ei datorită credinței acesteia. (Ios. 2:9-16; 6:16, 17) Mai târziu, întregul oraș Gabaon a scăpat de distrugere întrucât gabaoniții au manifestat teamă sfântă față de Dumnezeu. (Ios. 9:3-9, 17-19)

În prezent, națiunile aflate în război nu le cruță viața celor ce manifestă credință. Iar, uneori, aceste conflicte fac victime în rândul populației civile.

4) ISRAELIȚII TREBUIAU SĂ RESPECTE REGULILE DE RĂZBOI STABILITE DE DUMNEZEU

În trecut, Iehova le-a cerut soldaților israeliți să lupte potrivit regulilor stabilite de el. De exemplu, Dumnezeu le-a poruncit uneori ca, înainte de a lupta împotriva unui oraș, ‘să-i facă cunoscute condițiile de pace’. (Deut. 20:10) De asemenea, Iehova dorea ca în taberele soldaților israeliți să fie respectate norme înalte de curățenie fizică și morală. (Deut. 23:9-14) Soldații din armatele națiunilor din jur obișnuiau să violeze femei din teritoriile cucerite, însă Iehova le-a interzis israeliților acest lucru. Ei nici măcar nu se puteau căsători cu femei prizoniere la mai puțin de o lună de la cucerirea orașului lor. (Deut. 21:10-13)

În prezent, majoritatea țărilor au semnat acorduri internaționale privind stabilirea unor reguli de război. Deși au menirea de a-i ocroti pe civili, din nefericire acestea sunt deseori încălcate.

5) DUMNEZEU A LUPTAT PENTRU NAȚIUNEA SA

În trecut, Iehova a luptat pentru israeliți, dându-le deseori victorii miraculoase. Să ne gândim, de exemplu, la cucerirea Ierihonului. La îndrumarea lui Iehova, când israeliții „au scos un strigăt puternic de luptă, zidul a căzut la pământ”, astfel că orașul a fost cucerit cu ușurință. (Ios. 6:20) Dumnezeu a luptat pentru israeliți și într-o bătălie împotriva amoriților. Biblia spune: „Iehova a făcut să cadă peste ei pietre mari de grindină din cer . . . De fapt, cei care au murit din cauza grindinei au fost mai mulți decât cei pe care i-au ucis israeliții cu sabia”. (Ios. 10:6-11)

ADEVĂRAȚII CREȘTINI PROMOVEAZĂ PACEA

Așa cum am văzut, între situația noastră și cea a israeliților din vechime există diferențe semnificative. Însă acestea nu sunt singurele motive pentru care nu luăm parte la războaie. Există și altele. De exemplu, Dumnezeu a prezis că, în zilele din urmă, cei instruiți de el „nu vor mai învăța războiul”, deci cu atât mai puțin vor participa la el. (Is. 2:2-4) În plus, Cristos a spus că discipolii săi ‘nu aveau să facă parte din lume’. (Ioan 15:19) Prin urmare, ei nu aveau să se implice în conflictele lumii.

Cristos și-a îndemnat continuatorii să facă mai mult decât atât. El i-a învățat să evite atitudini care ar putea duce la resentimente, mânie sau chiar la război. (Mat. 5:21, 22) De asemenea, i-a învățat să fie „împăciuitori” și să-și iubească dușmanii. (Mat. 5:9, 44)

Dar cum putem promova pacea la nivel individual? Cu siguranță, nu dorim să ne implicăm în niciun fel în războaie. Dar există în inima noastră vreo urmă de ostilitate, care ar putea cauza conflicte sau dezbinare în congregație? Să ne străduim să înlăturăm orice sentiment de acest fel! (Iac. 4:1, 11)

În loc să ne implicăm în conflictele dintre națiuni, promovăm pacea și iubirea între noi. (Ioan 13:34, 35) Să ținem ferm la poziția noastră de neutralitate, în timp ce așteptăm cu nerăbdare ziua când Iehova va pune capăt războaielor pentru totdeauna! (Ps. 46:9)