M-am născut în Olanda în 1948. În următorul an, familia mea s-a mutat în São Paulo, Brazilia. Părinții erau membri activi ai bisericii din care făceau parte. În fiecare zi, după cină, citeam Biblia în familie. În 1959, am emigrat în Statele Unite și ne-am stabilit în Massachusetts.

Tata muncea din greu pentru a-și întreține familia, formată din opt membri. De-a lungul timpului, a avut diverse locuri de muncă: comis-voiajor, lucrător la drumuri și reprezentant de vânzări la o companie aeriană internațională. Cu toții am fost încântați când s-a angajat la compania aeriană, întrucât am putut să călătorim mult.

În liceu, mă întrebam deseori: „Ce profesie să-mi aleg?”. Unii dintre prietenii mei au ales să se ducă la universitate, iar alții au intrat în armată. În cazul meu, armata nu era o opțiune pentru că nu-mi plăcea nici măcar să mă cert, cu atât mai puțin să lupt. Prin urmare, m-am înscris la facultate. Dar ceea ce îmi doream cel mai mult era să-i ajut pe alții, deoarece consideram că astfel existența mea va avea cu adevărat sens.

La universitate, mă interesa antropologia, întrucât doream să aflu care este originea vieții. Ni s-a predat teoria evoluției, iar profesorii se așteptau să o acceptăm pur și simplu. Însă unele explicații mi se păreau fără logică și nu erau susținute de dovezi, ceea ce contravenea metodei cercetării științifice.

La cursuri, nu se punea accent pe normele morale înalte, ci pe obținerea succesului cu orice preț. Petrecerile și consumul de droguri îmi dădeau doar iluzia fericirii. Mă întrebam: „La asta se rezumă scopul vieții?”.

După un timp, m-am mutat la Boston și m-am înscris la o universitate de acolo. Pentru a-mi plăti taxele școlare, m-am angajat pe perioada verii. Unul dintre colegi era Martor al lui Iehova. El mi-a vorbit despre profeția din Daniel, capitolul 4, referitoare la cele șapte timpuri și mi-a explicat că trăim în zilele din urmă. (Dan. 4:13-17) Imediat mi-am dat seama că, dacă aș fi continuat să discut cu el și aș fi acceptat argumentele pe care mi le aducea, ar fi trebuit să-mi schimb stilul de viață. Așadar, am făcut tot ce am putut ca să evit discuțiile cu el.

Unele dintre cursurile pe care le urmam la facultate mă pregăteau să fac voluntariat în America de Sud. Mă gândeam că, dacă voi lua parte la acțiuni umanitare, viața mea va avea un sens. Însă am simțit că nici voluntariatul nu era calea către găsirea unui scop în viață. Dezamăgit, am renunțat la facultate la finalul semestrului.

În mai 1970, m-am mutat la Amsterdam, în Olanda, pentru a lucra la aceeași companie ca tatăl meu. Astfel, am putut să călătoresc în multe țări din Africa, America de Nord și America de Sud, Europa și Orientul Îndepărtat. Am constatat că, în orice țară pe care o vizitam, oamenii se confruntau în esență cu aceleași probleme, la care guvernele nu aveau soluții reale. Simțind din nou dorința puternică de a realiza ceva cu adevărat important în viață, m-am întors în Statele Unite și m-am înscris la aceeași universitate din Boston.

Însă, în scurt timp, am realizat că întrebările mele fundamentale cu privire la viață tot n-au primit răspuns. Neștiind ce să fac, i-am cerut sfatul profesorului de antropologie. Surprinzător, el mi-a zis: „De ce mai continui? De ce nu renunți chiar acum?”. N-a trebuit să-mi spună de două ori. Asta am și făcut.

Viața mea încă nu avea un scop. De aceea, am hotărât să mă alătur mișcării „Flower-power”. Membrii acestei mișcări respingeau valorile tradiționale și considerau că promovează pacea și iubirea. Împreună cu câțiva prieteni, am traversat Statele Unite făcând autostopul. Am ajuns până la Acapulco, Mexic. Trăiam în comunități hippy, în care tinerii păreau să ducă o viață lipsită de griji. Însă, în scurt timp, am constatat că modul lor de viață era superficial și aducea doar o fericire aparentă. Lipsa de onestitate și de loialitate era o constantă a vieții multora dintre ei.

În acea perioadă, mi-a venit în minte un vis din copilărie. Îmi doream să străbat mările, dar nu voiam să fiu un simplu marinar, ci un căpitan la cârma unui vas. Nu puteam face asta decât dacă aveam propria barcă. Întrucât Tom, un prieten de-al meu, îmi împărtășea aspirațiile, am hotărât să facem o călătorie în jurul lumii. Doream să găsim o insulă tropicală paradiziacă, departe de societate și de regulile ei.

Eu și Tom ne-am dus la Arenys de Mar, lângă Barcelona, Spania, de unde am cumpărat un velier de 9,4 m, numit Llygra. Am început să-l pregătim pentru a putea călători pe mare. Întrucât nu ne grăbeam să ajungem la destinație, i-am scos motorul și, în locul lui, am pus o rezervă suplimentară de apă potabilă. Pentru a acosta în porturile mici, am cumpărat două vâsle de 5 m. În cele din urmă, am ridicat pânzele, îndreptându-ne spre insulele Seychelles, din Oceanul Indian. Planul nostru era să navigăm de-a lungul coastei de vest a Africii și să trecem pe lângă Capul Bunei Speranțe, din Africa de Sud. Pentru a naviga, ne foloseam de un sextant, de hărți ale cerului și de almanahuri științifice. Eram uimit cu câtă exactitate puteam stabili poziția în care ne aflam!

Nu după mult timp, ne-am dat seama că nu puteam naviga în siguranță cu acest vas vechi de lemn. Apa pătrundea cu rapiditate în barcă, aproximativ 22 l pe oră. După cum am spus la început, în timpul unei furtuni, fiind foarte înspăimântat, m-am rugat pentru prima oară după mulți ani. I-am promis lui Dumnezeu că, dacă voi supraviețui, voi încerca să-l găsesc. Furtuna s-a potolit, iar eu mi-am ținut promisiunea.

Am început să citesc din Biblie cât timp eram pe barcă în mijlocul mării. Imaginați-vă priveliștea: ne aflam pe Marea Mediterană, înconjurați de ape, de pești zburători, de delfini și de orizontul nemărginit. Noaptea, priveam fascinat stelele din galaxia Calea Lactee. Eram tot mai convins că există un Dumnezeu care se interesează de noi.

După câteva săptămâni, am ajuns la portul Alicante, din Spania, unde ne-am scos velierul la vânzare pentru a cumpăra altul mai bun. După cum era de așteptat, nu am găsit repede un cumpărător, întrucât velierul nostru era vechi, fără motor și lua apă. Însă această situație mi-a permis să citesc mai mult din Biblie.

Pe măsură ce citeam din Biblie, începeam să o văd ca pe un ghid pentru o viață fericită. M-a impresionat modul simplu în care Biblia arată cum să duci o viață curată, morală. Mă întrebam de ce atât de mulți oameni, printre care mă număram și eu, ignorau sfaturile Bibliei, deși se considerau creștini.

Am fost hotărât să iau măsuri pentru a-mi schimba radical viața, astfel că am renunțat la droguri. M-am gândit că trebuie să existe oameni care respectă normele morale înalte ale Bibliei și voiam să-i întâlnesc. M-am rugat a doua oară lui Dumnezeu, cerându-i să mă ajute să-i găsesc.

Mi se părea logic să găsesc religia adevărată prin metoda eliminării. În timp ce mergeam  pe străzile din Alicante, am văzut lăcașurile de cult ale multor religii. Întrucât majoritatea foloseau imagini în închinare, mi-a fost ușor să le tai de pe listă.

Într-o duminică după-masă, în timp ce eram pe un deal cu vedere spre port, citeam Iacov 2:1-5, care condamnă tratamentul preferențial acordat celor bogați. În drum spre barca noastră, am trecut pe lângă o clădire ce părea a fi un loc de închinare. Deasupra intrării scria: „Sala Regatului a Martorilor lui Iehova”.

Mi-am zis: „Ce-ar fi să-i pun la încercare pe oamenii ăștia? Sunt curios cum mă vor primi”. Așa c-am intrat în sala Regatului. Aveam barbă, eram desculț și purtam blugi rupți. Omul de ordine mi-a găsit un loc lângă o doamnă în vârstă, care m-a ajutat cu amabilitate să caut versetele menționate de vorbitor. După întrunire, am fost impresionat de bunătatea pe care mi-au arătat-o toți cei care au venit să mă salute. Unul dintre ei m-a invitat la el acasă pentru a discuta mai multe. Însă, întrucât nu terminasem de citit Biblia, i-am spus: „Te voi anunța când sunt pregătit”. De atunci, am început să particip la toate întrunirile.

Câteva săptămâni mai târziu, m-am dus la acel frate acasă, iar el mi-a răspuns la întrebări. După o săptămână, mi-a dat o plasă plină de haine frumoase. Mi-a spus că aparținuseră unei persoane care era în închisoare întrucât ascultase de porunca biblică de a ne iubi unii pe alții și de a nu învăța războiul. (Is. 2:4; Ioan 13:34, 35) Acum eram convins că găsisem ceea ce căutam: oameni care respectă normele morale clare ale Bibliei. Scopul meu s-a schimbat. Nu îmi mai doream să găsesc o insulă paradiziacă, ci să studiez Biblia în profunzime. Așadar, m-am întors în Olanda.

Am călătorit patru zile făcând autostopul, până am ajuns în orașul Groningen, din Olanda. Pentru a mă întreține, a trebuit să-mi caut un loc de muncă. La un atelier de tâmplărie, mi s-a spus să completez un formular, în care mi se cerea să menționez, printre altele, ce religie am. Am trecut „Martor al lui Iehova”. Când patronul atelierului a văzut ce scrisesem, s-a schimbat imediat la față și mi-a spus: „O să te sun eu”, ceea ce nu s-a întâmplat.

 M-am dus la un alt atelier de tâmplărie și am întrebat dacă aveau nevoie de ajutor. Patronul atelierului a vrut să știe dacă am diplomă de calificare sau vreo scrisoare de recomandare. I-am spus că am făcut unele reparații la un velier de lemn. Spre marea mea surprindere, mi-a răspuns: „Poți începe în după-amiaza aceasta, dar cu o condiție: nu aș vrea să-mi creezi probleme, întrucât sunt Martor al lui Iehova și respect ceea ce spune Biblia”. M-am uitat la el cu ochii mari și i-am răspuns: „Și eu sunt Martor”. Însă, întrucât aveam părul lung și barbă, mi-a zis: „Atunci voi studia Biblia cu tine”. Am acceptat bucuros. Acum, îmi era foarte clar de ce primul patron nu m-a mai sunat. Iehova îmi văzuse dorința inimii și mi-o îndeplinise. (Ps. 37:4) Am lucrat la acel atelier și am studiat Biblia timp de un an, după care m-am botezat în ianuarie 1974.

După o lună, am pășit pe un nou drum – serviciul de pionier, care mi-a adus satisfacții deosebite. Luna următoare, m-am mutat la Amsterdam pentru a sprijini o grupă nou formată de limbă spaniolă. Am simțit o mare bucurie să conduc studii biblice în spaniolă și portugheză. În mai 1975, am primit privilegiul de a sluji ca pionier special.

Odată, la una dintre întruniri a venit o pionieră specială, pe nume Ineke, cu studiul ei biblic din Bolivia. Eu și Ineke am decis să ne cunoaștem mai bine prin intermediul scrisorilor, iar în scurt timp ne-am dat seama că aveam aceleași obiective. Ne-am căsătorit în 1976 și am slujit împreună ca pionieri speciali până în 1982, când am fost invitați să participăm la cursurile celei de-a 73-a clase a Școlii Galaad. Spre marea noastră surprindere și încântare, am fost trimiși în Africa de Est. Am slujit cinci ani în Mombasa, Kenya. În 1987, am fost repartizați în Tanzania, unde lucrarea de predicare fusese interzisă până atunci. Am stat acolo 26 de ani, apoi ne-am întors în Kenya.

Ceea ce a dat cu adevărat sens vieții noastre a fost faptul de a-i ajuta pe oameni să învețe adevărul biblic. În timp ce eram în Mombasa în mărturia publică, l-am întâlnit pe un domn care a devenit primul meu studiu biblic. I-am dat două reviste, iar el a spus: „După ce le termin pe acestea, ce fac?”. Săptămâna următoare, am început să studiem Biblia cu ajutorul cărții Tu poți trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ, care tocmai fusese lansată în swahili. Un an mai târziu, s-a botezat și a devenit pionier regular. De atunci, el și soția lui au ajutat aproape 100 de persoane să se dedice și să se boteze.

Când am găsit scopul vieții, m-am simțit asemenea negustorului voiajor care a găsit o perlă deosebită și nu a vrut să o piardă. (Mat. 13:45, 46) Îmi doream să-mi petrec viața ajutându-i și pe alții să găsească scopul vieții. Eu și soția mea am simțit cum Iehova își binecuvântează slujitorii dând un sens real vieții lor.