CÂTE creiere avem? Dacă ați răspuns „unu”, aveți perfectă dreptate. Totuși, avem și alte sisteme nervoase. Unul dintre acestea, o rețea de neuroni vastă, a fost numit de unii oameni de știință „al doilea creier”. Este vorba de sistemul nervos enteric (SNE), localizat nu la nivelul capului, ci al abdomenului.

Trebuie mult efort și o bună coordonare pentru ca organismul să transforme hrana în combustibil. Prin urmare, creierul i-a delegat, ca să zicem așa, sistemului nervos enteric cea mai mare parte a controlului asupra digestiei.

Deși mult mai simplu decât creierul, SNE este extrem de complex. La om, el este alcătuit din 200-600 de milioane de neuroni. Această rețea complicată de neuroni intră în alcătuirea sistemului digestiv. Oamenii de știință cred că, dacă funcțiile SNE ar fi îndeplinite de creier, nervii necesari ar fi prea groși. „Prin urmare, e mai sigur și mai convenabil ca [sistemul digestiv] să-și poarte singur de grijă”, se arată în cartea The Second Brain.

Digestia alimentelor necesită un anumit amestec chimic, produs în anumite momente și trimis spre anumite locații. Dr. Gary Mawe, descrie sistemul digestiv drept „un laborator de chimie”. Complexitatea acestei activități chimice este incredibilă. De exemplu, pereții intestinali sunt căptușiți cu celule specializate care acționează ca niște detectori chimici, sau receptori gustativi, care identifică substanțele chimice prezente în alimentele consumate. Aceste informații ajută SNE să comande eliberarea enzimelor digestive necesare pentru descompunerea alimentelor în particule pe care organismul le poate absorbi. În plus, SNE joacă un rol esențial în monitorizarea acidității și a altor proprietăți chimice ale particulelor alimentare și în alegerea enzimelor digestive potrivite.

Să ne imaginăm tractul digestiv ca o linie de producție controlată în mare parte de SNE. „Al doilea creier” al nostru asigură deplasarea alimentelor prin tubul digestiv transmițând impulsuri musculaturii care se contractă. SNE modifică intensitatea și frecvența acestor contracții musculare pentru a face ca sistemul să funcționeze la fel ca o bandă transportoare.

SNE supraveghează și siguranța procesului. Alimentele pe care le înghițim pot conține bacterii periculoase. Nu este de mirare că 70-80% din limfocite (componente esențiale ale sistemului imunitar) sunt localizate la nivelul abdomenului. Dacă ingerăm mari cantități de organisme dăunătoare, SNE ne protejează declanșând contracții puternice pentru a expulza cea mai mare parte a materiei toxice prin vărsături sau diaree.

Deși SNE pare să funcționeze independent de creier, între cele două sisteme  nervoase există o comunicare permanentă. De exemplu, SNE joacă un rol important în reglarea hormonilor care îi spun creierului când și cât să mâncăm. Neuronii SNE anunță creierul când suntem sătui și, în cazul în care am mâncat prea mult, poate declanșa starea de greață.

Ați bănuit, probabil, și înainte de citirea acestui articol că tractul digestiv și creierul comunică între ele. Ați observat, de pildă, că dispoziția vi se îmbunătățește după ce ați consumat anumite alimente? Cercetările dezvăluie că exact asta se întâmplă când SNE transmite „semnale de fericire” creierului, declanșând o reacție în lanț care ne face să ne simțim mai bine. Așa se explică de ce, când se simt stresați, oamenii tind să mănânce alimente care le creează o stare de bine. Cercetătorii analizează posibilitatea de a stimula pe cale artificială SNE ca tratament pentru depresie.

Mai există o dovadă că sistemul digestiv și creierul comunică: senzația de „fluturi în stomac”. Această senzație apare, probabil, când creierul percepe o stare de tensiune sau de stres, iar SNE redirecționează sângele de la stomac spre alte zone. Pot apărea și stări de greață întrucât, în timpul stresului, creierul determină SNE să modifice contracțiile normale ale intestinelor. Potrivit specialiștilor, această legătură creier-intestine ar putea fi explicația așa-numitului instinct visceral.

Deși poate genera sentimente instinctive, SNE nu poate gândi în locul nostru, nici nu poate dicta ce decizii să luăm. Cu alte cuvinte, SNE nu e un creier în adevăratul sens al cuvântului. Nu ne ajută să compunem un cântec, să ne gestionăm banii sau să ne facem temele. Totuși, acest sistem continuă să-i uimească pe oamenii de știință prin complexitatea lui, în mare parte rămasă încă nedescoperită. Prin urmare, data viitoare, înainte de a mânca ceva, gândiți-vă la toate procesele de monitorizare, de evaluare a informațiilor, de coordonare și de comunicare ce urmează să aibă loc în sistemul digestiv!