Când tu şi partenerul tău vă certaţi, deseori aduceţi în discuţie o listă de neînţelegeri care ar fi trebuit rezolvate cu mult timp în urmă. De ce? Unul dintre voi — sau chiar amândoi — nu ştie să ierte.

Dar puteţi învăţa să iertaţi. Înainte de toate însă, gândiţi-vă de ce s-ar putea să vă fie atât greu să vă iertaţi.

Control. Unii soţi şi unele soţii se reţin să ierte pentru a putea păstra un oarecare control asupra partenerului. Când apare un conflict, ei se folosesc de un eveniment din trecut ca de un „as din mânecă“ pentru a avea câştig de cauză.

Resentimente. Rănile provocate de o jignire din trecut se vindecă greu. S-ar putea ca unul dintre parteneri să spună „Te iert“, dar în sufletul său să nutrească încă resentimente din cauza celor întâmplate, poate chiar să dorească să se răzbune.

Dezamăgire. Unii îşi încep viaţa conjugală pe deplin convinşi că vor trăi ca-n poveşti. Prin urmare, când apare o neînţelegere, refuză să cedeze, întrebându-se cum este posibil ca „jumătatea lor perfectă“ să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă. Din cauza unor aşteptări nerealiste, o persoană poate fi mai înclinată să găsească greşeli şi mai puţin dispusă să ierte.

O concepţie greşită despre iertare. Mulţi parteneri nu iartă deoarece înţeleg greşit iertarea. Ei gândesc astfel:

Dacă iert, minimalizez greşeala.

Dacă iert, trebuie să uit ce s-a întâmplat.

Dacă iert, fac loc altor greşeli.

În realitate, iertarea nu presupune nimic din cele tocmai amintite. Totuşi, poate fi greu să ierţi, îndeosebi într-o relaţie atât de apropiată precum cea dintre soţ şi soţie.

Înţelegeţi ce implică iertarea. În Biblie, termenul „a ierta“ înseamnă uneori „a trece cu vederea“. Aşadar, iertarea nu înseamnă întotdeauna a uita cele întâmplate sau a minimaliza o greşeală. Uneori, înseamnă pur şi simplu a trece cu vederea problema, atât pentru binele personal, cât şi pentru binele căsniciei.

Gândiţi-vă la consecinţele faptului de a nu ierta. Unii experţi în probleme conjugale sunt de părere că persoanele care nutresc resentimente sunt mai expuse riscului de a dezvolta probleme fizice şi afective, între care depresie şi hipertensiune arterială — fără a mai aminti efectele negative asupra căsniciei. Pe bună dreptate se spune, aşadar, în Biblie: „Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii“ (Efeseni 4:32).

Gândiţi-vă la foloasele iertării. Dacă aveţi dispoziţia de a ierta, nu vă veţi atribui unul altuia motivaţii greşite şi nici nu vă veţi „contabiliza“ greşelile. Iar aceasta va crea o atmosferă frumoasă, propice iubirii, nu resentimentelor. (Principiu biblic: Coloseni 3:13)

Fiţi realişti. E mult mai uşor să ierţi când îţi accepţi partenerul aşa cum e, cu toate greşelile şi imperfecţiunile lui. „Când te concentrezi asupra a ceea ce n-ai primit, este extrem de uşor să uiţi ceea ce ai primit“, se spune în cartea Fighting for Your Marriage. „Asupra cărei liste aţi vrea să vă concentraţi odată ajunşi în această etapă a vieţii?“, întrebau autorii cărţii. Nu uitaţi, nimeni nu este perfect; deci nici voi. (Principiu biblic: Iacov 3:2)

Fiţi rezonabili. Următoarea dată când vă veţi simţi jigniţi din cauza celor spuse sau făcute de partenerul vostru, întrebaţi-vă: „Este această situaţie cu adevărat importantă? Este necesar să pretind scuze sau pot, pur şi simplu, să trec cu vederea cele întâmplate?“. (Principiu biblic: 1 Petru 4:8)

Dacă este necesar, discutaţi problema. Explicaţi în mod calm ce v-a deranjat şi de ce v-aţi simţit jigniţi. Nu-i atribuiţi partenerului motivaţii greşite şi nici nu faceţi afirmaţii dogmatice, deoarece acestea îl vor determina să adopte o atitudine defensivă. Spuneţi-i, mai degrabă, cum v-au afectat acţiunile lui.