Un crâmpei din viaţa triburilor de pe înălţimile Thailandei

Pieţele oraşului Chiang Mai freamătă de viaţă. Mulţimi de oameni se înghesuie printre tarabele pline de produse exotice de pe marginea drumului. În tumultul traficului, cumpărătorii se tocmesc cu negustorii. Aici, vizitatorii au ocazia să afle câte ceva despre viu-coloratele „triburi de deal“, cum sunt numite triburile ce locuiesc în regiunile muntoase din nordul Thailandei.

POPULAŢIA de 65 de milioane de locuitori a Thailandei cuprinde şi 23 de grupuri etnice minoritare, aşa-numitele triburi de deal. Cele mai multe dintre ele trăiesc în nordul Thailandei, o zonă muntoasă, brăzdată de râuri şi văi roditoare, care se întinde până în Myanmar şi Laos.

Majoritatea triburilor de deal s-au stabilit în Thailanda în ultimii 200 de ani. Karen, cel mai numeros dintre cele şase triburi principale, a venit din Myanmar. Triburile lahu, lisu şi akha au venit din provincia Yunnan, situată într-o regiune înaltă din sud-vestul Chinei. Iar triburile hmong şi mien au plecat din partea centrală a Chinei. *

Aceste populaţii au fugit din calea războaielor, a conflictelor sociale şi a luptei pentru terenuri fertile. * Nordul Thailandei s-a dovedit un refugiu ideal deoarece era o zonă muntoasă greu accesibilă şi, în mare parte, nelocuită. În plus, autorităţile thailandeze le-au permis imigranţilor să rămână. Nu după mult timp, satele lor au împânzit regiunea, triburile trăind paşnic unele lângă altele şi formând un mozaic cultural şi lingvistic.

Port specific şi obiceiuri inedite

Fiecare trib de deal are un port specific. De pildă, unele femei akha poartă pe cap o podoabă din argint, care seamănă cu un turn de care  sunt prinşi ciucuri, danteluţe şi monede. Altele poartă un fel de coif făcut din piese metalice asemănătoare unor zale şi ornamentat cu nasturi, mărgele şi bile strălucitoare. Femeile mien arată spectaculos în pantalonii lor bogat decoraţi cu broderii. Un astfel de articol vestimentar se face în cinci ani! Turbane elegante, tunici lungi până la gleznă, gulere roşii pufoase şi eşarfe indigo dau strălucire ţinutei lor.

Ca parte a costumului popular de sărbătoare, femeile poartă podoabe de argint zornăitoare şi sclipitoare prin care îşi etalează poziţia socială şi starea materială în faţa admiratorilor şi a peţitorilor. Accesoriile lor pot fi şi din sticlă, lemn sau fibre textile.

Majoritatea celor din triburile de deal se mândresc cu tradiţiile lor. Adolescenţii karen, bunăoară, se gătesc pentru înmormântări mai ceva ca pentru sărbători. Zeci de adolescenţi speră să-şi găsească cu acest prilej viitorul partener. La lăsarea serii, băieţii şi fetele se iau de mână, merg încet în jurul persoanei decedate şi îşi unesc glasurile în cântece tradiţionale de dragoste. Ritualul nu ia sfârşit decât în zori.

Adolescenţii hmong se curtează în timpul unui joc special organizat de Anul Nou. Băieţii şi fetele care se plac se aliniază formând perechi şi stau faţă-n faţă la câţiva paşi unii de alţii. Apoi fiecare pereche îşi pasează o minge moale, făcută din cârpe. Când unul din cei doi scapă mingea, cu sau fără voie, celălalt îi „confiscă“ un mic accesoriu. Mai târziu, în cursul serii, aceste accesorii pot fi recuperate în schimbul unui cântec. Dacă interpretarea e bună şi atrage un auditoriu numeros, cresc şi şansele cântăreţului de a cuceri inima cuiva.

În faţa schimbărilor

Iniţial, majoritatea triburilor de deal au practicat agricultura itinerantă, defrişând vaste suprafeţe de pădure virgină pentru culturi şi creşterea animalelor. Aceasta a avut un efect dăunător asupra mediului. Dar acum locuitorii cultivă pământul cu simţul răspunderii, iar rezultatele nu se lasă aşteptate.

Trăind în Triunghiul de Aur — o zonă care include regiuni din Thailanda, Laos şi Myanmar —, multe triburi de deal obişnuiau să cultive macul din care se obţine opiul. În zilele noastre însă, datorită programelor de substituire a culturilor, sponsorizate de familia regală din Thailanda şi de unele agenţii internaţionale, se cultivă cafea, legume, fructe şi flori. Localnicii vând produse de larg consum şi obiecte artizanale sau prestează servicii pe piaţa turistică în plină dezvoltare.

 Cu toate acestea, din cauza sărăciei, a condiţiilor insalubre şi a analfabetismului, viaţa este o luptă pentru mulţi. Alte aspecte negative sunt diminuarea resurselor naturale, pierderea valorilor culturale, prejudecăţile rasiale şi abuzul de droguri şi alcool. Strămoşii triburilor de deal s-au refugiat în Thailanda tocmai pentru a scăpa de astfel de probleme. Dar unde se poate găsi adevăratul refugiu?

Un refugiu sigur

Mulţi membri ai triburilor de deal au găsit cel mai sigur refugiu: adevăratul Dumnezeu, Iehova. În Psalmul 34:8 se spune: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Iehova! Fericit este bărbatul viguros care se refugiază în el“. Jawlay, din tribul lahu, relatează: „La 19 ani, când m-am căsătorit, eram deja dependent de alcool şi de droguri. Fără droguri nu puteam munci, iar fără muncă n-aveam bani. Soţia mea, Anothai, se simţea singură, neiubită. Ne certam tot timpul.

După ce s-a născut fiica noastră, Suphawadee, Anothai a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. Eu însă fugeam în pădure când veneau Martorii. Nu după mult timp, soţia mea a început să facă îmbunătăţiri în comportament. Îmi vorbea respectuos şi era mai conştiincioasă în privinţa treburilor casnice. Aşa că, atunci când m-a îndemnat să studiez şi eu Biblia, am acceptat.

Pe măsură ce învăţăturile biblice îmi sensibilizau inima, am făcut progrese. Într-un final, cu ajutorul lui Dumnezeu, am renunţat la vicii. Acum suntem o familie cu adevărat fericită deoarece am găsit cel mai bun mod de viaţă! Ne face plăcere să le împărtăşim şi altora învăţăturile sănătoase ale Bibliei“.

Cuvintele lui Jawlay ne amintesc de o profeţie din cartea biblică Revelaţia, potrivit căreia, în ultimele zile ale acestui sistem rău, ‘vestea bună veşnică’ va fi anunţată ‘oricărei naţiuni, trib, limbă şi popor’ (Revelaţia 14:6). Martorii lui Iehova consideră un privilegiu să ia parte la această lucrare, care confirmă iubirea lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii, inclusiv faţă de viu-coloratele triburi de pe înălţimile Thailandei (Ioan 3:16).

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 16]

CHIAR AU GÂTUL MAI LUNG?

Pentru femeile kayan *, când vine vorba de podoabe, nimic nu e prea . . . greu! Ele poartă în jurul gâtului inele spiralate de alamă strălucitoare ce ating înălţimea de 38 cm. Totul începe când fetele au doar cinci ani. Inelele sunt înlocuite tot la câţiva ani cu unele mai lungi şi mai grele. Astfel, la maturitate, fetele ajung să poarte chiar şi 25 de inele cântărind aproape 13 kg! Contrar aparenţelor însă, lor nu li se înalţă gâtul. De fapt, spirala apasă clavicula şi comprimă cutia toracică.

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei]

Hilltribe Museum, Chiang Mai

[Chenarul de la pagina 17]

LEGENDE DESPRE UN POTOP DE PROPORŢII

Legendele triburilor lisu şi hmong vorbesc, printre altele, despre un potop de mari proporţii. Potrivit unei legende hmong, „Domnul Cerurilor“ avertizează doi fraţi că în curând un potop va acoperi pământul. El îi spune fratelui mai mare, un om violent, să construiască o barcă de fier, iar celui mic, un om blând, să construiască o barcă de lemn. Apoi îl sfătuieşte pe cel din urmă să o ia în ambarcaţiunea sa şi pe sora lui, precum şi câte o pereche din fiecare specie de animale şi două seminţe din fiecare soi de plante.

Potopul acoperă pământul. Barca de fier se scufundă, dar cea de lemn pluteşte. Un dragon în formă de curcubeu usucă pământul. În cele din urmă, fratele mai mic se căsătoreşte cu sora lui şi repopulează pământul cu descendenţii lor. Pentru cei ce cunosc relatarea biblică detaliată din Geneza, capitolele 6 până la 10, asemănările cu această legendă sunt evidente.

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Femei în costum popular de sărbătoare

[Provenienţa fotografiei]

Hilltribe Museum, Chiang Mai

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Jawlay alături de familia sa

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 15]

Ambele fotografii: Hilltribe Museum, Chiang Mai