Lupta pentru confidenţialitatea informaţiilor — E şi lupta voastră!

Aţi rezolvat vreodată o anagramă? Aţi cumpărat ceva online ori aţi utilizat un calculator pentru a vă accesa evidenţele bancare? Dacă da, înseamnă că aţi pătruns în lumea codurilor, a cifrurilor, a criptării şi a decriptării.

PÂNĂ nu demult, codurile secrete erau asociate cu activitatea guvernelor, a ambasadorilor, a spionilor şi a armatei. Dar lucrurile s-au schimbat. Odată cu apariţia calculatoarelor şi a internetului, multe informaţii valoroase sunt păstrate secrete cu ajutorul unor tehnici precum parolele, care sunt autentificate de fiecare dată când utilizatorul îşi accesează informaţiile. Într-adevăr, niciodată securitatea datelor n-a fost mai importantă în viaţa cotidiană ca în prezent!

Ne-am putea întreba pe bună dreptate: „Sunt în siguranţă informaţiile mele confidenţiale? Aş putea face ceva pentru a le spori securitatea?“. Dar, înainte de a răspunde la aceste întrebări, să ne oprim o clipă asupra luptei dintre inventatorii de coduri şi spărgătorii de coduri, conflict ce a început odată cu apariţia scrisului.

Scrieri secrete

O formă de scriere secretă cu o istorie veche este steganografia, care înseamnă „scriere mascată“. Scopul ei este acela de a masca existenţa mesajului. Potrivit consemnărilor istoricului antic Herodot, un exilat grec şi-a dat seama că persanii pregăteau un atac împotriva ţării lui natale. Mânat de dorinţa de a-i avertiza pe greci, el  a scris un mesaj pe nişte tăbliţe de lemn, le-a acoperit cu ceară şi astfel a ascuns textul — truc folosit şi de romani. Potrivit lui Herodot, datorită şiretlicului folosit de acest exilat, grecii n-au mai fost luaţi prin surprindere, iar armata regelui persan Xerxes a fost înfrântă.

Actualele forme ale steganografiei includ tehnica micropunctului şi marcarea transparentă a textului sau a imaginii pentru a proteja dreptul de autor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, micropunctul era o fotografie micşorată până la dimensiunea punctului de la sfârşitul acestei fraze. Destinatarul nu trebuia decât să mărească punctul. În prezent, cei ce vând ilegal materiale pornografice folosesc o tehnică asemănătoare. Cu ajutorul unor programe de calculator, ei ascund fotografiile pornografice în fişiere digitale (imagini, texte sau fişiere audio) cu totul inofensive.

Întrucât prin steganografie se ascunde existenţa mesajului, transmiţătorul şi receptorul mesajului rămân în umbră. Însă, dacă un mesaj care n-a fost codificat este descoperit, el poate fi citit.

Cum poate fi ascuns sensul

Criptologia („cuvânt ascuns“) este ştiinţa care se ocupă cu păstrarea confidenţialităţii mesajelor ascunzând nu existenţa mesajului, ci semnificaţia lui. Procedeul constă în cifrarea şi în descifrarea informaţiilor potrivit unui sistem de reguli stabilite dinainte, mesajul putând fi descifrat doar de cei ce cunosc aceste reguli.

În Antichitate, spartanii îşi codificau mesajele cu ajutorul unui instrument simplu numit scitală. Cel ce codifica mesajul înfăşura strâns, în spirală, o fâşie de piele ori de pergament pe un baston, după care scria mesajul de-a lungul lui. Odată desfăcută, fâşia de piele părea să conţină o înşiruire de litere lipsită de sens. Când destinatarul înfăşura fâşia pe un alt baston de acelaşi diametru cu cel original, putea citi fără probleme mesajul. Dacă mesagerul voia şi să ascundă existenţa mesajului, ca în steganografie, el purta fâşia de piele ca pe o centură, cu literele în interior.

Se spune că Iulius Cezar îşi codifica mesajele privitoare la tacticile de luptă folosind un cifru simplu: substituţia monoalfabetică. El înlocuia fiecare literă cu tot a treia literă din alfabet. Astfel, în loc să scrie a scria d, în loc de b, e şi aşa mai departe.

În epoca renascentistă, metodele europene de criptografiere au fost mult îmbunătăţite. Unul dintre cei ce şi-au adus contribuţia a fost Blaise de Vigenère, diplomat francez, născut în 1523. Vigenère a inventat o nouă metodă prin care, în timpul cifrării, se foloseau, prin rotaţie, mai multe alfabete. Metoda lui, socotită la acea vreme imbatabilă, a fost numită „cifrul indescifrabil“ (le chiffre indéchiffrable). Cu toate acestea, progresele înregistrate în inventarea de coduri au mers mână în mână cu progresele în spargerea lor. *

De exemplu, când unii erudiţi au analizat Coranul (scris în limba arabă), au observat că unele litere apăreau mai des decât altele — caracteristică proprie şi altor limbi. Pe baza observaţiilor lor, a fost inventată o importantă metodă criptografică numită analiza frecvenţei, care putea dezvălui identitatea ascunsă a anumitor litere şi grupuri de litere din textul cifrat ţinându-se evidenţa frecvenţei fiecărei litere în text.

În secolul al XV-lea, criptografia era tot mai folosită de diplomaţii europeni. Însă aceasta nu prezenta întotdeauna siguranţă. De pildă, francezul François Viète a reuşit să spargă codurile curţii regale spaniole. Descurajat, regele Filip al II-lea a afirmat că Viète făcuse pact cu  Diavolul şi a cerut să fie judecat de un tribunal catolic.

Tehnologia intră în luptă

În secolul al XX-lea, mai ales în timpul celor două războaie mondiale, criptografia s-a dezvoltat enorm. Au fost inventate maşini complexe precum maşina germană Enigma, care semăna mult cu o maşină de scris. Când operatorul introducea textul clar, un set de rotoare cablate electric cripta mesajul. Textul codificat era apoi transmis prin codul Morse, fiind decriptat de o altă maşină Enigma. Însă greşelile şi neglijenţa operatorilor surmenaţi le-au uşurat mult sarcina spărgătorilor de coduri.

În lumea digitală de azi, activităţile bancare, transferurile de bani şi plăţile, precum şi bazele de date ale instituţiilor medicale şi guvernamentale şi ale societăţilor pe acţiuni sunt protejate cu ajutorul unor metode complexe de criptare. Textul criptat poate fi citit doar de cei care au cheia necesară de decriptare. Cu ajutorul ei, textul este readus la forma originală.

Dacă o cheie obişnuită are mai multe şanţuri sau crestături, o cheie digitală e alcătuită dintr-un şir binar de numere (zero şi unu) în diverse combinaţii. Cheile mai lungi au mai multe combinaţii şi sunt astfel mai greu de spart. De pildă, o cheie de 8 biţi are 256 de combinaţii sau permutări, în timp ce o cheie de 56 de biţi are peste 72 de cvadrilioane de permutări. În prezent, cheile standard pentru navigarea criptată pe Web sunt de 128 de biţi, cu peste 4,7 sextilioane de ori mai multe permutări decât cheile de 56 de biţi! *

Cu toate acestea, au existat situaţii în care sistemele ce protejau unele informaţii au fost sparte. De exemplu, în 2008, procurorii federali din Statele Unite au adus în faţa instanţei 11 bărbaţi acuzaţi de furt de identitate. Era cel mai grav caz de acest gen cunoscut până atunci. După cât se pare, ei foloseau laptopuri, tehnologie wireless şi softuri speciale pentru a fura numere de carduri folosite la plata la casă.

Sunt în siguranţă informaţiile confidenţiale?

Un lucru e sigur, codurile ce protejează datele contului vostru bancar şi tranzacţiile online sunt foarte greu de spart. Totuşi, aveţi şi voi un rol important în protejarea lor. Biblia spune: „Cel prevăzător vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei fără experienţă merg mai departe şi suferă consecinţele“ (Proverbele 22:3). Prin urmare, ‘ascundeţi-vă’, fiţi atenţi să nu cădeţi victimă fraudelor şi furturilor! Iată ce aţi putea face:

▪ Instalaţi-vă programe antivirus pe calculatorul personal.

▪ Instalaţi-vă programe antispyware.

▪ Instalaţi-vă un program firewall („zid de foc“).

▪ Actualizaţi în permanenţă toate aceste programe şi instalaţi-vă actualizările de securitate pentru aplicaţiile şi sistemul vostru de operare.

▪ Fiţi atenţi la linkurile sau fişierele ataşate din e-mailurile sau mesajele instantanee primite, mai ales dacă e-mailul nu a fost solicitat şi vă cere informaţii personale sau verificarea parolei.

▪ Când trebuie să transmiteţi informaţii confidenţiale, precum detalii referitoare la card, folosiţi site-urile cu tehnologie de criptare şi faceţi „log off“ când aţi terminat. *

▪ Alegeţi parole greu de ghicit şi păstraţi-le secrete.

▪ Nu copiaţi, nici nu rulaţi programe din surse necunoscute.

▪ Faceţi cu regularitate copii ale fişierelor voastre şi păstraţi-le în loc sigur.

Dacă vă luaţi aceste măsuri de precauţie sau altele pe care le consideraţi utile, vă sporiţi şansele de a câştiga propria luptă pentru siguranţa şi confidenţialitatea informaţiilor.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Scitală spartană

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Maşină germană Enigma (secolul al XX-lea)

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Sistemele complexe de criptare vă protejează informaţiile personale