Iubirea învinge prejudecăţile

„Pentru întâia oară în istorie îşi făcea apariţia o comunitate religioasă cu totul aparte. Nu era vorba despre un popor cu un pronunţat spirit patriotic, ci de un grup de oameni care au depăşit diferenţele de natură socială, rasială şi naţională — bărbaţi şi femei care se înfăţişau ca fraţi înaintea dumnezeului lor.“ (A History of Christianity, de Paul Johnson)

PE VREMEA când adevăratul creştinism se răspândea pe tot cuprinsul Imperiului Roman, oamenii remarcau ceva cu totul aparte: îşi făcea apariţia o familie spirituală internaţională ai cărei membri învăţaseră să trăiască în spiritul păcii şi al unităţii. Care era secretul lor? Iubirea autentică bazată nu doar pe sentimente, ci pe principii divine.

Isus Cristos a trăit literalmente la înălţimea acelor principii. Şi totuşi a fost ţinta urii şi a prejudecăţilor crude (1 Petru 2:21–23). De ce? În primul rând, el provenea din Galileea, iar galileenii — în mare parte agricultori şi pescari — erau priviţi cu dispreţ de elita iudaică din Ierusalim (Ioan 7:45–52). În al doilea rând, Isus era un excelent învăţător, iubit şi respectat de oamenii de rând. Mânaţi de invidie însă, conducătorii religioşi au răspândit minciuni despre el, ba chiar au pus la cale uciderea lui! (Marcu 15:9, 10; Ioan 9:16, 22; 11:45–53)

Totuşi, Isus nu a întors rău pentru rău (Romani 12:17). De pildă, când unii farisei — membri ai unei secte iudaice care i se împotrivea lui Isus — i-au pus întrebări sincere, Isus a răspuns cu amabilitate la ele (Ioan 3:1–21). Ba chiar a stat la masă cu farisei, inclusiv cu un fariseu care a avut unele prejudecăţi faţă de el. În acele vremuri, exista obiceiul ca gazda să spele picioarele oaspeţilor. Totuşi, fariseul nu şi-a arătat amabilitatea şi faţă de Isus. S-a simţit Isus ofensat? Nicidecum! De fapt, el chiar s-a folosit de acea întâmplare pentru a da o lecţie de îndurare şi de iertare (Luca 7:36–50; 11:37).

Isus i-a iubit pe cei dispreţuiţi

Parabola despre bunul samaritean este una dintre cele mai cunoscute parabole ale lui Isus. În ea se vorbeşte despre un samaritean care, pe propria cheltuială, s-a îngrijit de un evreu ce fusese bătut şi jefuit (Luca 10:30–37). De ce a fost fapta samariteanului demnă de apreciat? În acele timpuri, evreii şi samaritenii se urau. De fapt, pentru a înjosi pe cineva, evreii foloseau apelativul „samaritean“. Chiar şi Isus a fost catalogat astfel! (Ioan 8:48) Date fiind circumstanţele, putea oare Isus să folosească o ilustrare mai potrivită pentru a scoate în evidenţă valoarea iubirii nepărtinitoare faţă de semenii noştri?

 Isus nu s-a limitat la cuvinte, ci a trecut şi la fapte, vindecând de lepră un samaritean (Luca 17:11–19). Mai mult decât atât, Isus le-a vorbit din Scripturi samaritenilor dispuşi să înveţe, ba chiar a purtat o discuţie lungă cu o femeie samariteană. Acest episod este demn de a fi amintit (Ioan 4:7–30, 39–42). De ce? Rabinii evrei care respectau cu stricteţe tradiţia nu vorbeau în public cu nicio femeie, nici măcar cu o rudă, darămite cu o femeie samariteană!

Cum priveşte Dumnezeu pe cineva care are prejudecăţi, dar care se străduieşte din răsputeri să şi le smulgă din inimă? Biblia ne ajută să înţelegem mai bine şi această chestiune delicată.

Dumnezeu are răbdare cu noi

În secolul întâi, mulţi evrei care au acceptat creştinismul s-au lăsat iniţial influenţaţi de prejudecăţile adânc înrădăcinate faţă de neevrei, dintre care mulţi deveneau creştini. Cum a rezolvat Iehova Dumnezeu această problemă care ar fi putut genera dezbinare? A instruit cu răbdare congregaţia creştină (Faptele 15:1–5). Iar răbdarea lui a dat roade excelente, întrucât, aşa cum s-a menţionat la începutul articolului, creştinii „au depăşit diferenţele de natură socială, rasială şi naţională“. Drept urmare, „congregaţiile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr zi de zi“ (Faptele 16:5).

Ce lecţie desprindem de aici? Nu renunţaţi, ci bizuiţi-vă în permanenţă pe Dumnezeu care le dă cu generozitate înţelepciune şi tărie morală celor ce i le ‘cer neîncetat şi cu credinţă’ (Iacov 1:5, 6). Vă amintiţi de Jennifer, Timothy, John şi Olga, ale căror cuvinte au fost menţionate în articolul introductiv? Când Jennifer a ajuns la gimnaziu, ea se maturizase deja pe plan spiritual şi învăţase să nu se lase afectată de insultele rasiste şi de comentariile legate de înălţimea ei. Iar când o altă fată a devenit ţinta insultelor colegilor, Jennifer i-a luat apărarea şi a liniştit-o.

Ce l-a ajutat pe Timothy să-şi ţină firea în frâu când colegii îl tachinau, făcând aluzii rasiste la adresa lui? Iată ce mărturiseşte el: „Cel mai mult îmi doream să nu aduc oprobriu asupra numelui lui Iehova Dumnezeu. În plus, mă gândeam mereu că trebuie «să învingem răul prin bine» şi să nu permitem ca răul să triumfe asupra noastră“ (Romani 12:21).

John şi-a învins în cele din urmă prejudecăţile faţă de colegul său de etnie hausa. „În adolescenţă“, îşi aminteşte el, „am legat prietenii cu unii colegi de etnie hausa. Chiar am lucrat cu unul dintre ei la un proiect şi ne-am înţeles de minune. Acum mă străduiesc să mă uit la om, şi nu la rasa sau etnia lui“.

 Olga şi partenera ei de lucrare n-au dat înapoi când au fost persecutate de oameni plini de ură. Dimpotrivă, au rămas ferme, încrezătoare că unii aveau să reacţioneze la mesajul biblic. Şi chiar aşa a fost! Olga povesteşte: „Circa 50 de ani mai târziu, un bărbat a venit la mine şi mi-a dăruit un săculeţ drăguţ. Înăuntru se aflau nişte pietricele pe care erau inscripţionate calităţi creştine precum bunătatea, bunăvoinţa, iubirea şi pacea. Mi-a mărturisit că era unul dintre băieţii care, cu mult timp în urmă, aruncaseră cu pietre în mine şi că acum era fratele meu de credinţă. El şi soţia lui mi-au oferit apoi 25 de trandafiri albi“.

Când prejudecăţile şi discriminarea nu vor mai fi

În curând prejudecăţile şi discriminarea vor fi eliminate! De ce putem afirma acest lucru? Mai întâi de toate pentru că pământul va avea un singur Conducător, cel care a demonstrat că „nu va judeca după cele văzute de ochii săi“: Isus Cristos (Isaia 11:1–5). În plus, supuşii pământeşti ai lui Isus vor oglindi în mod perfect calităţile sale, pentru că toţi vor fi fost instruiţi de el şi de Tatăl său, Iehova Dumnezeu (Isaia 11:9).

Această instruire a început deja, slujitorii lui Dumnezeu pregătindu-se încă de pe acum pentru viaţa într-un sistem cu totul nou. Vă invităm şi pe dumneavoastră să profitaţi din plin de o asemenea instruire, acceptând un studiu biblic *. Într-adevăr, Dumnezeu nu e părtinitor, întrucât voinţa lui este „ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:3, 4).

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 8]

În curând, prejudecăţile şi discriminarea nu vor mai năpăstui omenirea!

[Chenarul/Fotografia de la paginile 8, 9]

PRINCIPII DIVINE DEMNE DE URMAT

▪ „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. . . . Învinge răul prin bine.“ (Romani 12:17–21) Ce idee se desprinde de aici? Când sunteţi trataţi urât, învăţaţi să reacţionaţi frumos. „M-au urât fără motiv“, a spus Isus Cristos. El însă nu a răspuns cu aceeaşi monedă (Ioan 15:25).

▪ „Să nu fim înfumuraţi, . . . invidiindu-ne unii pe alţii.“ (Galateni 5:26) Întrucât sădesc în inimă seminţele urii şi ale prejudecăţilor, invidia şi înfumurarea ne pot dăuna pe plan spiritual (Marcu 7:20–23).

▪ „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel.“ (Matei 7:12) Întrebaţi-vă: „Cum mi-ar plăcea să se poarte alţii cu mine?“. Indiferent de vârsta, de culoarea pielii, de limba sau de cultura celorlalţi, purtaţi-vă cu ei aşa cum aţi vrea să se poarte ei cu voi.

▪ „Primiţi-vă deci cu căldură unii pe alţii, aşa cum şi Cristos ne-a primit cu căldură.“ (Romani 15:7) Vă străduiţi să vă apropiaţi de persoane din medii şi culturi diferite, mai ales dacă sunt slujitori ai lui Dumnezeu? (2 Corinteni 6:11)

▪ „Dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi, Iehova însuşi m-ar primi.“ (Psalmul 27:10) Indiferent cum ne-ar trata alţii, Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată dacă-i vom rămâne loiali!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Animat de bunătate, un samaritean îi vine în ajutor unui evreu care a fost jefuit