Tinerii se întreabă . . .

Cum să procedez când cineva îmi vorbeşte despre problemele lui?

„Am o colegă ai cărei părinţi sunt în divorţ. A început să ia note tot mai mici. Îmi vorbeşte deseori despre problemele de-acasă.“ — Jan, o tânără de 14 ani.

„O colegă de şcoală mi-a mărturisit că a avut relaţii sexuale cu un băiat. A rămas însărcinată şi apoi a făcut avort. Iar părinţii ei nu ştiu nimic.“ — Mira, o tânără de 15 ani.

IMAGINEAZĂ-ŢI că discuţi cu un prieten * sau cu un coleg de şcoală. Deodată începe să-şi spună păsul. Poate că e vorba de chestiuni de-ale tinerilor — haine, bani, înfăţişare exterioară, colegi, note. Sau poate că problemele lui sunt mult mai serioase şi complicate.

Situaţia din Statele Unite arată, de fapt, cât de grave pot fi problemele adolescenţilor. Potrivit revistei Newsweek, „Institutul Naţional de Sănătate Mintală estimează că 8% dintre adolescenţi şi 2% dintre copii (unii în vârstă de numai patru ani) prezintă simptome de depresie“. Un alt studiu arăta: „În fiecare an rămân însărcinate circa 97 din 1 000 de fete cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani, adică un milion de tinere americane. Majoritatea sarcinilor — 78% — nu sunt dorite“. Apoi, milioane de tineri provin din familii cu probleme. Mii dintre ei cad victimă violenţei fizice sau abuzurilor sexuale. Mai bine de jumătate din elevii aflaţi în ultima clasă de liceu în Statele Unite consumă băuturi alcoolice în exces. Un număr îngrijorător de mare de tineri suferă de o tulburare de comportament alimentar.

Nu e deloc de mirare că mulţi adolescenţi au nevoie disperată de cineva cu care să poată vorbi şi în care să aibă încredere! Şi de multe ori prima persoană spre care se îndreaptă este un coleg. Ce poţi face dacă se întâmplă ca acel coleg să fii chiar tu? Dacă eşti creştin, lucrul acesta nu ar trebui să te surprindă. Biblia le porunceşte creştinilor să fie ‘exemple’ în conduită şi să manifeste rezonabilitate (1 Timotei 4:12; Filipeni 4:5). Prin urmare,  poate că unii tineri — chiar şi dintre cei ce nu-ţi împărtăşesc convingerile religioase — doresc să-ţi spună ce au pe inimă. Cum ar trebui să procedezi într-o asemenea situaţie? Şi ce-ai putea face dacă simţi că problema lui te depăşeşte?

Fii un bun ascultător

Biblia spune că „tăcerea îşi are timpul ei, şi vorbirea timpul ei“ (Eclesiastul 3:7). Când cineva are o problemă şi vrea să vorbească despre ea cu tine, uneori cel mai bun lucru pe care-l poţi face este pur şi simplu să asculţi. În definitiv, Biblia condamnă faptul de a rămâne surd la „strigătul săracului“ (Proverbele 21:13). Poate că i-a trebuit ceva timp colegului tău să prindă curaj şi să-ţi vorbească. Dacă eşti dispus să-ţi pleci urechea la ce are de spus, îi va fi mai uşor să se deschidă. „De obicei îi dau întâietate celuilalt. Îl las să-mi spună ce-l apasă şi apoi mă străduiesc să-l înţeleg“, spune un tânăr creştin pe nume Hiram. În aceeaşi ordine de idei, Vincent remarcă: „Uneori, oamenii simt nevoia doar să vorbească“.

Aşadar, colegul tău poate că nu se aşteaptă să-i rezolvi tu problemele. Tot ce-i trebuie e, poate, o ureche ascultătoare. Prin urmare, ascultă-l! Încearcă să nu te laşi distras de ce e în jur şi caută să nu-l întrerupi dacă nu e cazul. Simplul fapt că eşti acolo şi că-l asculţi poate face mult. Asta arată că îţi pasă într-adevăr de el!

Înseamnă atunci că nu ar trebui să-i dai nici un sfat? Asta depinde în mare măsură de natura problemei lui. De cele mai multe ori sunt suficiente nişte cuvinte amabile, care vădesc consideraţie (Proverbele 25:11). De pildă, dacă o cunoştinţă a trecut printr-un necaz, cel mai bine ar fi să arăţi că-i eşti alături (Romani 12:15). În Proverbele 12:25 se spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveseleşte“. Poate că are nevoie doar de puţină îmbărbătare. Spune-i că eşti convins că va depăşi problema cu succes. Afirmaţii precum „Înţeleg de ce simţi aşa“ sau „Îmi pare rău că trebuie să treci prin asta“ îi vor arăta colegului tău că eşti sincer şi că vrei să-i dai o mână de ajutor.

Cu toate acestea, Proverbele 12:18 avertizează: „Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii“. E bine să eviţi replici de genul „Nu-i chiar aşa de rău“, „O să treacă“ sau „N-ar trebui să simţi aşa“. Fii atent ca nu cumva să minimalizezi gravitatea problemei folosind un ton de glumă. Colegul tău ar putea trage uşor concluzia că nu-ţi pasă de sentimentele lui. — Proverbele 25:20.

Dar dacă pur şi simplu nu-ţi găseşti cuvintele? Fii sincer. Explică-i că pur şi simplu nu ştii ce să-i spui, dar că vrei să-i dai o mână de ajutor. Întreabă-l: „Cu ce te pot ajuta?“ Probabil că sunt unele lucruri pe care le-ai putea face pentru a-i mai uşura povara. — Galateni 6:2.

Oferă-i un sfat prietenesc

Dar dacă simţi că ar avea nevoie de un sfat? Fiind tânăr, nu ai chiar atât de multă experienţă (Proverbele 1:4). Se prea poate să nu poţi da sfaturi chiar în orice problemă. Totuşi, Psalmul 19:7 spune: „Mărturia DOMNULUI este trainică şi dă înţelepciune celui neştiutor [fără experienţă, NW]“. Într-adevăr, chiar dacă eşti un tânăr „fără experienţă“, cunoşti probabil destule principii biblice ca să-l poţi ajuta întrucâtva pe colegul tău (Proverbele 27:9). Arată-i câteva idei din Biblie. Dar nu-i ţine o predică! Dacă nu ştii exact ce principii biblice ar trebui să aduci în discuţie, fă nişte cercetări. De-a lungul anilor, în această revistă, la rubrica „Tinerii se întreabă . . .“, s-au publicat nenumărate sfaturi biblice referitoare la o multitudine de subiecte. O altă sursă valoroasă  de informaţii este cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice *.

Poate că i-ar prinde bine dacă i-ai spune câte ceva din experienţa ta de până acum. Poate chiar ai unele sugestii practice. Explică-i ce te-a ajutat pe tine, dar nu-ţi impune punctul de vedere (Proverbele 27:17). Nu uita că fiecare situaţie e diferită. Ce a mers în cazul tău s-ar putea să nu meargă în cazul altora.

Fii atent!

Nu-ţi pierde timpul ascultând problemele tinerilor care nu se tem de Iehova sau care nu respectă normele creştine. Poate că multe dintre problemele lor au fost pricinuite chiar de modul lor de viaţă care nu e în armonie cu Biblia. Încercarea de a-i da o mână de ajutor cuiva care dispreţuieşte sfaturile Bibliei v-ar putea exaspera pe amândoi (Proverbele 9:7). Ba ai mai putea auzi cuvinte nesăbuite sau chiar obscene (Efeseni 5:3). Prin urmare, dacă o discuţie te face să nu te simţi în largul tău, trebuie să ai tăria să-i spui colegului tău că nu eşti în măsură să-l ajuţi sau că subiectul te pune în încurcătură.

Fii atent dacă o persoană de sex opus caută să-ţi spună ce are pe suflet. Biblia avertizează că inima poate fi înşelătoare (Ieremia 17:9). Asocierea strânsă cu o persoană de sex opus poate naşte sentimente romantice şi poate duce chiar la imoralitate sexuală.

Şi încă ceva. Nu te lăsa prins în capcana de a-i promite colegului tău că nu vei sufla nimănui o vorbă despre ce-aţi discutat. Fii rezonabil şi spune-i că nu-i poţi acorda ajutorul de care are nevoie şi că ar putea fi necesar şi sprijinul altcuiva. — Proverbele 11:2.

Dacă ai nevoie de ajutor

Adesea, cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să ceri mai întâi tu ajutor. Mira, ale cărei cuvinte au fost citate la începutul articolului, a spus: „Nu ştiam cum să-mi ajut colega. Atunci am vorbit cu un bătrân de congregaţie, care mi-a dat nişte sfaturi excelente“. Într-adevăr, în congregaţia Martorilor lui Iehova sunt oameni cu experienţă care te pot ajuta (Efeseni 4:11, 12). Bătrânul i-a spus Mirei să-şi îndemne colega să discute cu părinţii ei. Fata i-a acceptat sfatul. Iată ce spune Mira: „Situaţia ei s-a îmbunătăţit. Acum vrea să ştie mai multe din Biblie“.

Dar dacă un colaborator creştin vrea să-ţi spună ce are pe suflet? Fireşte că vrei să faci tot ce-ţi stă în putinţă pentru el (Galateni 6:10). Dar, dacă crezi că deviază de la normele morale ale lui Iehova, să nu-ţi fie frică să-i spui adevărul (Efeseni 4:25). Fii sincer, dar nu te arăta prea drept! Francheţea este o caracteristică a prietenului adevărat. — Psalmul 141:5; Proverbele 27:6.

Totodată, e foarte important să-ţi încurajezi prietenul să ceară ajutor de la părinţi, de la un bătrân sau de la alţi creştini maturi pe care îi respectă. Dacă a trecut ceva timp şi nu i s-a adresat nimănui, poate că ar trebui să abordezi tu pe cineva şi să-i explici situaţia prietenului tău (Iacov 5:13–15). Probabil că şi tu ai nevoie de curaj, dar, procedând astfel, arăţi că îţi pasă într-adevăr de prietenul tău şi că-i doreşti binele.

Bineînţeles, Iehova nu se aşteaptă să rezolvi problemele tuturor. Dar, când cineva îşi spune oful, nu trebuie să crezi că eşti incapabil să-i acorzi ajutor. Aplică principiile creştine şi dovedeşte-te ‘un prieten adevărat’. — Proverbele 17:17.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Uneori poate că trebuie să-i dai o mână de ajutor unui prieten aflat în necaz