Care e viitorul medicinei?

DISCUŢIILE despre viitorul medicilor nasc adesea speculaţii privitoare la progresele din tehnologie şi întrebarea dacă acestea îi vor elibera pe medici de sarcinile de rutină, astfel încât să le poată acorda mai mult timp pacienţilor. Fireşte, viitorul medicilor este în strânsă legătură cu chestiunea mult mai complexă a viitorului omenirii. Două cărţi biblice, care ne dezvăluie multe informaţii pe această temă, ne vorbesc despre întâmplări din viaţa lui Isus şi a apostolilor. Ambele au fost scrise de un medic.

Dar de ce prezintă un interes deosebit opinia unui medic cu privire la aceste întâmplări? Ce legătură au acestea cu viitorul medicilor şi al bolnavilor? De ce aşteaptă unii medici timpul în care nu va mai fi nevoie de profesia lor?

Mulţi doctori sunt buni observatori. Luca, numit „doctorul iubit“, a fost scriitorul celor două cărţi biblice. El a vorbit cu lux de amănunte despre unii bolnavi pe care i-au vindecat Isus şi apostolii (Coloseni 4:14). Astfel, Luca ne ajută să găsim răspunsul la întrebări precum: Au fost reale acele întâmplări? Dacă da, ce le dezvăluie ele medicilor şi bolnavilor din zilele noastre?

Medicul examinează dovezile

Luca a avut posibilitatea să verifice natura miraculoasă a acelor vindecări punându-le întrebări martorilor oculari. De asemenea, el a călătorit mult cu apostolul Pavel. După câte se pare, apostolul a vindecat mulţi oameni în prezenţa lui Luca. În timp ce analizăm consemnările medicului privitoare la două dintre acele vindecări, să observăm cât de detaliate sunt ele.

Să luăm un exemplu. Luca menţionează perioada din zi, ziua şi locul în care s-a petrecut următorul eveniment: Era miezul nopţii, în prima  zi a săptămânii, şi un grup de creştini erau într-o cameră a unei clădiri cu două etaje din Troa, aflată în provincia romană Asia (Faptele 20:4–8). Iată câteva detalii: „Un anumit tânăr pe nume Eutih a fost cuprins de un somn adânc în timp ce Pavel vorbea încă şi, fiind biruit de somn, a căzut de la etajul al doilea şi a fost ridicat mort“. Atunci, primind putere de la Dumnezeu, Pavel a vindecat leziunile tânărului şi l-a readus la viaţă. După servirea mesei, „ei au luat băiatul viu şi au fost mângâiaţi nespus de mult“. — Faptele 20:9–12.

Luca precizează că l-a însoţit pe Pavel şi în Malta. Ei se bucurau de ospitalitatea lui Publius, „bărbatul de prim rang“ al insulei, când Pavel a înfăptuit un alt miracol. Viaţa unui om era în pericol, deoarece în acele zile, când nu existau antibiotice, boala de care suferea nu putea fi tratată. Luca relatează: ‘Tatăl lui Publius zăcea, cuprins de febră şi dizenterie; şi Pavel a intrat la el, s-a rugat, şi-a pus mâinile peste el şi l-a însănătoşit. După ce a avut loc aceasta, ceilalţi oameni de pe insulă care aveau boli au început şi ei să vină la el şi să fie vindecaţi’. — Faptele 28:7–9.

Ce l-a convins pe medic?

Când Luca a consemnat acele întâmplări în cartea Faptele apostolilor, cititorii puteau încă verifica faptele discutând chiar cu oamenii despre care era  vorba. Privitor la ce a aşternut în scris în cartea biblică ce-i poartă numele, Luca a menţionat: „Investigând cu minuţiozitate toate lucrurile, de la origini, am hotărât să ţi le scriu . . . pentru ca să cunoşti pe deplin caracterul sigur al lucrurilor“ (Luca 1:3, 4). Ceea ce a văzut şi a cercetat acest medic l-a convins că învăţăturile lui Isus erau adevărate. Vindecările miraculoase erau strâns legate de acele învăţături, furnizând o bază pentru credinţa în profeţia biblică potrivit căreia într-o bună zi Dumnezeu va înlătura bolile (Isaia 35:5, 6). Ca medic practician obişnuit să vadă multă suferinţă, cu siguranţă că Luca a considerat deosebit de emoţionantă perspectiva unui viitor când nu va mai fi nevoie de profesia lui. Vi se pare şi vouă atrăgătoare o astfel de perspectivă?

Este demn de remarcat că tocmai un astfel de viitor îi aşteaptă pe toţi cei care-l iubesc pe Dumnezeu, indiferent unde trăiesc pe pământ. Biblia promite că, în Regatul lui Dumnezeu, „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“ (Isaia 33:24). Mulţi medici din zilele noastre au ajuns la concluzia că e logic să creadă în promisiunile biblice.

‘Speranţa m-a atras foarte mult’

„Asemenea majorităţii doctorilor, am dat la medicină ca să-i ajut pe bolnavi“, spune dr. Jon Schiller, un medic de familie din America de Nord. „Speranţa de a trăi într-o lume fără boli m-a atras foarte mult. Am început să asist la întrunirile Martorilor lui Iehova după ce urmasem un curs de istorie a civilizaţiei occidentale. În timpul cursului mi-am dat seama că religiile erau cauza multor probleme şi că foloseau  în mod ipocrit Biblia. Mă întrebam adesea: «Ce spune, de fapt, Biblia?»

La Sala Regatului a Martorilor lui Iehova, m-au impresionat la început oamenii prietenoşi, care contrastau plăcut cu mulţi dintre cunoscuţii mei. Un Martor m-a abordat şi s-a oferit să mă viziteze ca să purtăm discuţii biblice. Ceea ce m-a uimit a fost că, indiferent ce întrebam, el îmi arăta răspunsul în Biblie.

Cu cât înaintez în vârstă, apreciez şi mai mult că sunt Martor al lui Iehova. Când faci primii paşi ca medic, speri să realizezi ceva valoros. Însă văd deseori oameni deziluzionaţi care simt că nu au realizat mare lucru în viaţă. Cred că unul dintre cele mai frumoase lucruri pentru noi, Martorii lui Iehova, este că avem un scop în viaţă şi o speranţă de viitor. Indiferent că suntem medici, mecanici sau oameni de serviciu, ştim că serviciul pentru Dumnezeu este foarte preţios; facem ceva pentru Iehova. Iar asta ne aduce satisfacţii.“

„Aplicarea principiilor biblice ne-a ajutat în viaţa de familie“

Dr. Krister Renvall este un medic din Finlanda, căruia îi place să discute cu copiii. „Într-o zi am vorbit cu o fetiţă de 12 ani care avea cancer“, spune el. „Mi-a dat cartea Adevărata pace şi siguranţă — De unde se poate aştepta? * M-a impresionat mult modul în care şi-a exprimat ea credinţa în timp ce era în ultimele faze ale bolii, însă nu am avut timp să citesc cartea. De fapt, lucram la o clinică din Helsinki, iar programul meu era atât de încărcat, încât îmi afecta relaţiile de familie.

La câtva timp însă, soţia mea a luat cartea din bibliotecă şi a început să o citească. Nu i-a trebuit mult ca să-şi dea seama că ceea ce citea era adevărul. O Martoră a lui Iehova i-a făcut o vizită şi a început să studieze Biblia cu ea. La început, soţia mea s-a cam temut să-mi vorbească despre acest lucru. Dar, când mi-a mărturisit, eu i-am zis: «Orice ne poate ajuta familia e bine venit». Am început să particip şi eu la studiu. Aplicarea principiilor biblice ne-a ajutat în viaţa de familie şi ne-a dat o nouă perspectivă asupra vieţii. Mi-a plăcut când am învăţat despre speranţa unei lumi în care nu vor mai exista boli; mi se părea firesc ca Dumnezeu să aibă un astfel de scop pentru omenire. Nu după mult timp, eu şi soţia mea, precum şi ceilalţi membri ai familiei, ne-am botezat. Fetiţa aceea care mi-a vorbit prima dată s-a stins din viaţă, totuşi, credinţa ei continuă să trăiască.“

În această lume aflată într-o continuă schimbare, viaţa medicilor este din ce în ce mai stresantă. Sacrificiile pe care le fac pentru a-i ajuta pe bolnavi sunt realmente demne de laudă. Însă cele mai mari schimbări pe care le va vedea omenirea se apropie cu paşi repezi. În prezent, mulţi medici aşteaptă încrezători viitorul promis în Cuvântul lui Dumnezeu: o lume în care bolile nu vor mai exista (Revelaţia 21:1–4). Despre acest subiect merită să faceţi personal cercetări.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 10, 11]

„MI-AM DAT SEAMA CĂ VIAŢA ARE UN SENS“

„Când lucram cu copii infirmi de vârstă şcolară, am remarcat deosebirea clară dintre părinţii Martori ai lui Iehova şi ceilalţi părinţi. Ei păreau că se descurcă mai bine în a-şi creşte copilul infirm decât alţi părinţi aflaţi în aceeaşi situaţie. De asemenea, am observat că erau mai instruiţi decât te-ai fi aşteptat de la oameni cu ocupaţia lor. Le admiram credinţa. Credinţa mea fusese distrusă aproape complet de profesorii care mi-au predat teoria evoluţiei. Cu toate acestea, studiind medicina, am rămas nedumerită în faţa misterului vieţii.

În acelaşi timp, mi-am dat seama că nu ştiam să-mi cresc copiii. Ce să le interzic? Ce să-i îndemn să facă? Ce orientare puteam da vieţii lor? Nici eu nu aveam un scop în viaţă. Chiar mă rugam cerând ajutor.

Tocmai atunci Martorii lui Iehova mi-au adus o revistă care vorbea despre corectarea şi disciplinarea cu iubire a copiilor. Întrucât principiile biblice explicate mi s-au părut foarte utile, am acceptat să studiez Biblia. Când am aflat de ce a adus Iehova în existenţă viaţa şi de ce a murit Isus, mi-am dat seama că viaţa are un sens (Ioan 3:16; Romani 5:12, 18, 19). Teoria evoluţiei îmi deformase modul de a gândi. Cât de uşurată m-am simţit că boala şi moartea nu făceau parte din scopul lui Dumnezeu! În prezent, continuu să găsesc o adevărată satisfacţie în a le spune oamenilor sinceri că, în curând, Dumnezeu va înlătura toate bolile.“

[Legenda fotografiilor]

Helena Bouwhuis a lucrat ca medic pediatru într-o şcoală din Olanda

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 9]

Medicul şi scriitorul biblic Luca era tovarăşul de călătorie al lui Pavel când acesta l-a vindecat pe tatăl lui Publius şi l-a înviat pe Eutih

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Dr. Jon Schiller, Statele Unite

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Dr. Krister Renvall, Finlanda