Potrivit Bibliei

Cum să ne comportăm cu rudele care nu ne împărtăşesc credinţa

POTRIVIT unor estimări, în lume există peste 10 000 de religii şi confesiuni. Într-o ţară, circa 16% din populaţia adultă a trecut într-un moment al vieţii la altă religie. De aceea, nu este de mirare că printre rude şi prieteni există dezacorduri în privinţa convingerilor religioase. Uneori aceste dezacorduri pot da naştere la relaţii tensionate. Aşadar se pune întrebarea: Cum trebuie să-i trateze creştinii pe cei dragi care nu le împărtăşesc convingerile?

O legătură deosebită

Să analizăm, de exemplu, ce spune Biblia despre legătura deosebită dintre părinţi şi copii. Din Exodul 20:12 nu reiese că porunca de ‘a-i cinsti [onora, NW] pe tatăl şi pe mama noastră’ este valabilă doar o anumită perioadă de timp. Când a vorbit despre această poruncă, consemnată la Matei 15:4–6, Isus s-a referit, fără îndoială, la onoarea pe care copiii ajunşi la maturitate trebuie să le-o acorde părinţilor.

 Cartea biblică Proverbele condamnă lipsa respectului faţă de părinţi. Proverbele 23:22 spune: „Nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit“. Iar textul din Proverbele 19:26 subliniază că „cine jefuieşte pe tatăl său şi alungă pe mama sa este un fiu care aduce ruşine şi dispreţ“.

Scripturile arată limpede că nu trebuie să-i neglijăm pe părinţi. Chiar dacă nu ne acceptă convingerile religioase, ei rămân părinţii noştri. Aceste principii biblice se aplică şi cu privire la alte rude apropiate, precum şi la partenerul conjugal. Evident, conform Scripturilor, creştinii au obligaţia morală de a-şi iubi rudele.

Rezonabilitatea este esenţială

Biblia avertizează asupra pericolului asocierilor rele. Chiar şi rudele apropiate pot avea o influenţă negativă asupra noastră (1 Corinteni 15:33). Mulţi slujitori ai lui Dumnezeu din trecut au susţinut în mod fidel normele divine, chiar dacă părinţii lor nu au fost de acord cu ele. Aceasta reiese cu claritate şi din exemplul fiilor lui Core (Numeri 16:32, 33; 26:10, 11). Creştinii adevăraţi nu trebuie să-şi pună în pericol credinţa pentru a le fi pe plac altora, fie ei chiar rudele lor. — Faptele 5:29.

Părinţii unor creştini sau alţi membri dragi ai familiei se împotrivesc cu înverşunare convingerilor lor religioase. Unii ar putea deveni chiar duşmani ai adevăratului creştinism. În asemenea situaţii, creştinii fac tot ce le stă în putinţă pentru a-şi ocroti spiritualitatea. Isus a spus pe bună dreptate: „Duşmanii omului vor fi cei din propria lui casă. Cel ce are mai multă afecţiune pentru tată sau mamă decât pentru mine nu este demn de mine; şi cel ce are mai multă afecţiune pentru fiu sau fiică decât pentru mine nu este demn de mine“. — Matei 10:36, 37.

Totuşi, majoritatea creştinilor nu se confruntă cu opoziţie aprigă din partea celor dragi. Rudele lor pur şi simplu nu au aceeaşi înţelegere a învăţăturilor biblice. Sfintele Scripturi îi îndeamnă pe continuatorii lui Cristos să-i trateze pe cei necredincioşi „cu blândeţe“ şi cu „respect profund“ (2 Timotei 2:25; 1 Petru 3:15). Biblia dă următorul sfat oportun: „Un sclav al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blajin faţă de toţi“ (2 Timotei 2:24). Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştini „să nu vorbească injurios despre nimeni, să nu fie agresivi, să fie rezonabili, demonstrând toată blândeţea faţă de toţi oamenii“. — Tit 3:2.

Ţineţi legătura, exprimaţi-vă iubirea

În 1 Petru 2:12 creştinilor li se dă următorul îndemn: „Menţineţi-vă excelentă conduita printre naţiuni [necredincioşi], pentru ca, . . . ele, ca urmare a lucrărilor voastre excelente la care sunt martori oculari, să-l glorifice pe Dumnezeu“. Deseori, deşi nu sunt de acord cu convingerile noastre, unii membri dragi ai familiei văd schimbările pe care le-am făcut în viaţă ca urmare a aplicării principiilor biblice. În plus, multe persoane care erau indiferente la adevărul biblic sau care chiar i se împotriveau şi-au schimbat atitudinea. Pentru a înţelege motivaţia ce stătea la baza conduitei excelente a partenerului conjugal sau a copilului creştin, unele persoane au studiat ani la rând comportamentul acestora. Motivul pentru care cineva nu acceptă adevărul biblic nu ar trebui să fie niciodată acela că a fost neglijat de un membru drag al familiei care este creştin.

E adevărat, situaţiile diferă de la o persoană la alta, unii creştini Martori locuind foarte departe de părinţi. Poate că nu-i pot vizita pe cei dragi atât de des pe cât ar dori, însă îi pot asigura de iubirea şi afecţiunea ce le-o poartă scriindu-le scrisori, dându-le un telefon sau ţinând în mod constant legătura cu ei prin alte mijloace. Mulţi oameni care nu sunt creştini adevăraţi îşi iubesc părinţii şi rudele şi comunică în mod regulat cu ei, indiferent de religia pe care o au. Cu atât mai mult un creştin Martor ar trebui să facă acest lucru!

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Îi puteţi asigura pe cei dragi de afecţiunea voastră ţinând legătura cu ei