O CASĂ luxoasă într-o țară dezvoltată ar putea da impresia de confort și prosperitate. Însă ce ați putea găsi aici dacă ați deschide ușa și ați intra? O atmosferă încărcată și tensionată. Copiii adolescenți le răspund morocănos părinților printr-un simplu „Da” sau „Nu”. Mama tânjește după atenția soțului ei, în timp ce tatăl nu vrea decât să fie lăsat în pace. Părinții înaintați în vârstă ai acestor doi soți locuiesc singuri și duc dorul membrilor familiei, cu care nu s-au întâlnit de luni de zile. Spre deosebire de aceștia, unele familii care se confruntă cu probleme asemănătoare reușesc să le rezolve și sunt cu adevărat fericite. Vă întrebați cum e posibil?

² Să ne gândim la situația unei familii dintr-o țară în curs de dezvoltare, probabil dintr-un alt colț al pământului. Cei șapte membri ai familiei locuiesc împreună într-o cocioabă ce stă să se dărâme. Ei nu știu sigur când vor reuși să facă rost de mâncare pentru următoarea masă – o tristă amintire a incapacității oamenilor de a elimina foametea și sărăcia din lume. Totuși, pe tot globul, multe familii care luptă împotriva sărăciei reușesc să-și păstreze bucuria. Cum anume?

³ Chiar și în țările bogate pot apărea probleme de natură financiară. O familie din Japonia și-a cumpărat o locuință într-o perioadă când expansiunea economică era la apogeu. Bazându-se pe mărirea salariilor, membrii acestei familii au încheiat un contract de credit ipotecar, angajându-se să plătească niște rate uriașe. Însă când a început perioada de regres economic, ei nu au mai putut să plătească ratele la ipotecă și au fost nevoiți să-și vândă locuința la un preț mult mai mic decât cel pe care îl plătiseră pentru a o cumpăra. Deși nu mai locuiește acolo, familia mai are încă de plătit din datoria pentru casă. Ba mai rău, membrii ei se luptă pentru a face față cheltuielilor datorate folosirii nechibzuite a cărților de credit. Tatăl face pariuri la cursele de cai, iar familia se înglodează tot mai mult în datorii. Totuși, multe familii au făcut schimbări care le-au adus fericire în viață. Vreți să știți în ce au constat aceste schimbări?

 ⁴ Indiferent în ce parte a lumii trăiți, relațiile interumane pot fi o sursă permanentă de stres, răpindu-vă orice satisfacție. La locul de muncă, puteți ajunge ținta bârfelor. Alții poate că vă invidiază pentru realizările voastre și, prin urmare, ajungeți victima criticilor nedrepte. Probabil că aveți de-a face zilnic cu cineva a cărui personalitate puternică vă irită. La școală, poate, copilul vostru este brutalizat, hărțuit sau ignorat de colegi. Dacă sunteți un părinte fără partener, v-ați dat seama că, din cauza statutului vostru, relațiile cu ceilalți nu sunt dintre cele mai strălucite. În prezent, toate aceste probleme le pot face multor oameni – atât bărbaților, cât și femeilor – viața și mai grea.

⁵ Treptat, stresul se acumulează până ajungem, fără să ne dăm seama, la capătul puterilor. De aceea, stresul a fost numit „ucigașul silențios”, iar stresul cronic, „otrava cu acțiune lentă”. Iată ce a spus Robert Veninga, profesor la Universitatea din Minnesota: „În zilele noastre, muncitorii din întreaga lume suferă din cauza stresului și a afecțiunilor generate de el”. Se spune că în Statele Unite, din cauza bolilor produse de stres, se cheltuiesc în fiecare an 200 de miliarde de dolari. Stresul este numit chiar produsul de ultimă oră exportat de americani. De fapt, cuvântul „stres” este folosit în multe dintre principalele limbi ale lumii. Când suntem stresați și nu reușim să terminăm lucrurile planificate, ne încearcă sentimente de vinovăție. Conform unui studiu efectuat recent, o persoană se simte vinovată, în medie, două ore pe zi. Totuși, unii au reușit să facă față stresului și să aibă succes în viață.

⁶ Cum putem face față problemelor cotidiene și să avem o viață plină de satisfacții? Unii consultă ghiduri practice sau manuale scrise de specialiști. Sunt acestea demne de încredere? Dr. Benjamin Spock, a cărui carte pe tema creșterii copiilor a fost tradusă în 42 de limbi și are un tiraj de aproape 50 de milioane de exemplare, a afirmat odată că „lipsa de fermitate este . . . , în prezent, cea mai răspândită problemă a părinților din America”. El a spus în continuare că specialiștii, inclusiv el, aveau o mare parte din vină. „Ne-am dat seama prea târziu, a recunoscut el, că lăsând impresia că suntem persoane atotștiutoare am subminat încrederea părinților în ei înșiși.” Așadar, am putea întreba pe bună dreptate: Ale cui sfaturi putem să le urmăm, fără să ne expunem nici unui risc, pentru a avea o viață plină de satisfacții acum și în viitor?