DE CE, în pofida strădaniei lor, mulți nu găsesc un adevărat sens în viață? „Omul, născut din femeie, are viața scurtă și este plin de neliniște. Răsare ca o floare și este tăiat, fuge ca o umbră și nu mai este.” (Iov 14:1, 2) Perspectivele luminoase ale omenirii au fost spulberate de un episod din viața primului cuplu uman care s-a petrecut în grădina Edenului.

² Adevărata fericire a oamenilor depinde de bunele relații cu Dumnezeu, cultivate de bunăvoie, nu din constrângere. (Deuteronomul 30:15-20; Iosua 24:15) Iehova vrea să-i fim supuși și să ne închinăm lui din toată inima, având ca motivație iubirea. (Deuteronomul 6:5) Prin urmare, în grădina Edenului, Iehova i-a impus o restricție primului om, ceea ce-i permitea acestuia să-și dovedească loialitatea. „Din orice pom din grădină poți să mănânci pe săturate”, i-a spus Dumnezeu lui Adam, „dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri”. (Geneza 2:16, 17) Era un test ușor. Dintre toți pomii care creșteau în grădină, Iehova nu i-a interzis lui Adam să mănânce decât dintr-unul singur. Acest pom simboliza dreptul Creatorului de a decide, în infinita sa înțelepciune, ce este bine și ce este rău. Primul om, Adam, i-a făcut cunoscută porunca divină soției sale, pe care Iehova i-o dăduse ca „ajutor care să i se potrivească”. (Geneza 2:18) Amândoi erau mulțumiți să trăiască sub conducerea lui Dumnezeu exercitată în acest mod. Ei se supuneau cu bucurie voinței sale, exprimându-și astfel iubirea față de Creatorul lor și Dătătorul Vieții.

³ Însă într-o zi, un șarpe i-a vorbit Evei și a întrebat-o: „Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncați din toți pomii din grădină?”. Eva i-a spus că li s-a interzis să  mănânce doar din ‘pomul din mijlocul grădinii’, adică din pomul cunoștinței binelui și răului, ‘ca să nu moară’. (Geneza 3:1-3)

⁴ Cine era acest șarpe? Cartea biblică Revelația arată că „șarpele cel vechi” este „cel numit Diavol și Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit”. (Revelația 12:9) Însă a fost Satan Diavolul creat de Dumnezeu? Nicidecum. Lucrările lui Iehova sunt perfecte și bune. (Deuteronomul 32:4) Această creatură spirituală a devenit singură atât Diavol, care înseamnă „Calomniator”, cât și Satan, care înseamnă „Împotrivitor”. Ea a fost ‘atrasă și ademenită de propria ei dorință’ de a-i lua locul lui Dumnezeu și s-a răzvrătit împotriva Creatorului. (Iacov 1:14)

⁵ În continuare, Satan i-a spus Evei: „În mod sigur nu veți muri. Căci Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. (Geneza 3:4, 5) Satan a prezentat lucrurile în așa fel, încât faptul de a mânca un fruct din pomul cunoștinței binelui și răului să pară ceva atrăgător. Cu alte cuvinte, el a spus: Dumnezeu vă privează de ceva bun. Mâncați din pom și veți fi ca Dumnezeu, putând decide voi înșivă ce este bine și ce este rău. Satan folosește și în prezent acest raționament pentru a-i împiedica pe mulți să-i slujească lui Dumnezeu. El spune: Fă ce-ți place, lasă datoria față de Cel ce ți-a dat viață! (Revelația 4:11)

⁶ Deodată, fructul acestui pom li s-a părut atrăgător, o ispită irezistibilă! Eva a luat fructul, a mâncat din el și i-a dat apoi și soțului ei. Deși era pe deplin conștient de consecințe, Adam a ascultat de glasul soției sale și a mâncat din fruct. Care au fost consecințele? Iehova i-a dat femeii următoarea sentință: „Voi mări foarte mult durerea din timpul sarcinii tale. Cu mari dureri vei naște copii și dorința ta se va ține după soțul tău, iar el va stăpâni peste tine”. Iar bărbatului, el i-a spus: „Blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă îi vei mânca roadele în toate zilele vieții tale. Spini și mărăcini îți va da și vei mânca plantele câmpului. În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea până  te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce”. Acum, Adam și Eva erau lăsați să-și găsească singuri fericirea și satisfacția în viață. Aveau să se bucure de succes eforturile oamenilor de a avea o viață plină de satisfacții independent de scopul lui Dumnezeu? Munca plăcută de îngrijire și de extindere a Grădinii paradiziace până la marginile pământului a fost înlocuită de o corvoadă, o muncă trudnică făcută doar pentru a rămâne în viață. Nimic din ceea ce făceau ei acum nu-i aducea onoare Creatorului. (Geneza 3:6-19)

⁷ În ziua în care a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, primul cuplu uman a murit în ochii lui Dumnezeu, îndreptându-se spre moartea fizică. Ce s-a întâmplat cu cei doi când, în cele din urmă, au murit? Biblia arată care este starea morților: „Fiindcă cei vii sunt conștienți că vor muri, dar cei morți nu sunt conștienți de nimic și nu mai au nicio răsplată, căci până și amintirea li se uită”. (Eclesiastul 9:5; Psalmul 146:4) Nu există „suflet”, sau ceva asemănător, care să supraviețuiască morții. Pedeapsa pentru păcat este moartea, nu chinul etern în focul iadului. Mai mult decât atât, cei morți nu merg la cer unde să aibă parte de o fericire veșnică. a

⁸ La fel cum toate prăjiturile făcute într-o tavă deformată vor ieși deformate, bărbatul și femeia deveniți imperfecți nu puteau da naștere decât la descendenți imperfecți. Iată cum explică Biblia acest lucru: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și astfel moartea s-a extins la toți oamenii, fiindcă toți au păcătuit”. (Romani 5:12) Prin urmare, toți ne-am născut în păcat, supuși inutilității. Descendenții lui Adam au ajuns să ducă o viață de corvoadă. Însă există vreo cale de scăpare?