1. Ce sentimente ar putea trezi în noi nedreptățile?

 O VĂDUVĂ în vârstă este jefuită și rămâne fără economiile ei de o viață. Un nou-născut lipsit de ajutor este abandonat de o mamă fără inimă. Un bărbat este închis pentru un delict pe care nu l-a comis. Ce sentimente îți trezesc aceste situații ipotetice? Probabil că fiecare dintre ele te tulbură, ceea ce este cât se poate de firesc. Noi, oamenii, avem un puternic simț al binelui și al răului. Suntem indignați când vedem o nedreptate. Vrem ca victima să fie despăgubită, iar vinovatul, pedepsit. Dacă nu se întâmplă așa, probabil că ne întrebăm: „Vede Dumnezeu ceea ce se întâmplă? De ce nu face ceva pentru a corecta situația?”.

2. Care a fost reacția lui Habacuc la nedreptate și de ce nu a fost el mustrat de Iehova?

² Pe tot parcursul istoriei, slujitorii fideli ai lui Iehova și-au pus întrebări asemănătoare. De exemplu, într-o rugăciune, profetul Habacuc l-a întrebat pe Dumnezeu: „De ce mă faci să văd nelegiuire? De ce tolerezi asuprirea? De ce este distrugere și violență în fața mea?”. (Habacuc 1:3) Iehova nu l-a mustrat pe Habacuc pentru aceste întrebări sincere, deoarece el a înzestrat omul cu simțul dreptății. Da, Iehova ne-a binecuvântat cu o fărâmă din puternicul său simț al dreptății.

3. De ce se poate spune că Iehova cunoaște mult mai bine decât noi nedreptățile care se fac?

³ Iehova nu închide ochii la nedreptate. El vede tot ce se întâmplă. Cu privire la zilele lui Noe, Biblia spune: „Iehova a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice înclinație a gândurilor și a inimii lui era tot timpul numai spre rău”.  (Geneza 6:5) Gândește-te ce au însemnat aceste cuvinte. Deseori, modul în care percepem noi nedreptatea are la bază câteva întâmplări neplăcute pe care fie le-am auzit, fie le-am trăit personal. Iehova însă vede toate nedreptățile care se fac la scară mondială. Mai mult decât atât, el poate discerne chiar și înclinațiile inimii, sau gândirea denaturată care duce la acte de nedreptate. (Ieremia 17:10)

4, 5. a) Cum arată Biblia că Iehova manifestă un viu interes față de cei ce sunt tratați în mod nedrept? b) Cum a suferit Iehova însuși din cauza nedreptății?

⁴ Iehova nu numai că vede nedreptatea. El și manifestă un viu interes față de cei ce ajung victime ale nedreptății. Când poporul său a fost tratat cu cruzime de națiuni dușmane, Iehova a fost îndurerat de „gemetele pe care le scoteau din cauza asupritorilor lor și a celor ce îi maltratau”. (Judecătorii 2:18) Ai observat probabil că unii oameni devin insensibili la nedreptate dacă sunt expuși mai mult timp la asemenea acte. Despre Iehova nu se poate spune însă așa ceva. Deși a văzut toate nedreptățile care s-au comis în decursul celor aproximativ 6 000 de ani de istorie umană, ura lui față de nedreptate nu a slăbit deloc. Dimpotrivă, Biblia ne dă asigurarea că lucruri precum „limba mincinoasă”, „mâinile care varsă sânge nevinovat” și „martorul mincinos, care spune numai neadevăruri” îi provoacă aversiune. (Proverbele 6:16-19)

⁵ Gândește-te, de asemenea, cu câtă vehemență i-a condamnat Iehova pe conducătorii nedrepți din Israel. El l-a inspirat pe profetul său să-i întrebe: „N-ar trebui voi să știți ce este drept?”. După ce descrie într-un limbaj sugestiv abuzul de putere de care se făceau vinovați acești oameni corupți, Iehova prezice care va fi sfârșitul lor: „Când veți striga către Iehova după ajutor, el nu vă va răspunde. Atunci el își va ascunde fața de voi, din cauza faptelor voastre rele”. (Mica 3:1-4) Câtă aversiune îi provoacă lui Iehova nedreptatea! De fapt, el știe din proprie experiență ce înseamnă aceasta. Satan îl batjocorește pe nedrept de mii de ani. (Proverbele 27:11) Mai mult  decât atât, Iehova a suferit de pe urma celui mai crud act de nedreptate când Fiul său, care „n-a comis păcat”, a fost executat ca un criminal. (1 Petru 2:22; Isaia 53:9) Nu încape nicio îndoială că Iehova nu este nici orb, nici indiferent la suferința celor ce suportă nedreptăți.

6. Cum am putea reacționa la nedreptăți și de ce?

⁶ Prin urmare, când vedem o nedreptate sau când suntem noi înșine ținta unui tratament nedrept, este cât se poate de firesc să reacționăm vehement. Noi am fost creați după imaginea lui Dumnezeu, iar nedreptatea este în opoziție directă cu tot ceea ce reprezintă Iehova. (Geneza 1:27) Atunci de ce permite Dumnezeu nedreptatea?

7. Explicați cum a fost defăimat numele lui Iehova și cum a fost contestat modul său de a guverna.

⁷ Răspunsul la întrebarea de mai înainte este legat de o controversă importantă. După cum am văzut, Creatorul are dreptul să guverneze peste pământ și peste toți locuitorii pământului. (Psalmul 24:1; Revelația 4:11) Cu toate acestea, la începutul istoriei umane numele lui Iehova a fost defăimat, iar dreptul său de a guverna, contestat. Cum așa? Iehova i-a poruncit primului om, Adam, să nu mănânce dintr-un anumit pom din grădina paradiziacă în care locuia. Ce se întâmpla dacă nu asculta? „În mod sigur vei muri”, i-a spus Dumnezeu. (Geneza 2:17) Porunca dată de Dumnezeu nu era grea nici pentru Adam, nici pentru soția lui, Eva. Totuși, Satan a convins-o pe Eva că Dumnezeu era exagerat de restrictiv. Și dacă mânca din pom? Satan i-a spus cât se poate de clar Evei: „În mod sigur nu veți muri. Căci Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. (Geneza 3:1-5)

8. a) Ce i-a sugerat Satan Evei prin afirmațiile pe care le-a făcut? b) Ce a contestat Satan în legătură cu numele și suveranitatea lui Dumnezeu?

⁸ Prin această afirmație Satan lăsa să se înțeleagă că Iehova nu  numai că ascunsese de Eva lucruri importante, dar o și mințise. Ispititorul a sădit în mintea Evei îndoieli cu privire la ce fel de Persoană era cel care purta numele „Iehova”. Prin urmare, Satan a adus o mare dezonoare asupra numelui lui Dumnezeu. El a atacat și suveranitatea lui Iehova, sau modul său de guvernare. Satan a avut grijă să nu conteste faptul că Dumnezeu este suveran. El a pus la îndoială legitimitatea, corectitudinea și justețea suveranității sale. Cu alte cuvinte, el a susținut că Iehova nu guvernează cu dreptate și spre binele supușilor săi.

9. a) Care au fost consecințele neascultării pentru Adam și Eva și ce întrebări de importanță majoră au apărut? b) De ce nu i-a distrus Iehova imediat pe răzvrătiți?

⁹ Adam și Eva au încălcat porunca lui Iehova și au mâncat din pomul interzis. Pentru neascultare, ei trebuiau să plătească cu moartea, așa cum decretase Dumnezeu. Minciuna lui Satan a dat naștere câtorva întrebări de importanță majoră: Are Iehova cu adevărat dreptul să conducă omenirea sau ar trebui ca omul să se conducă singur? Își exercită Iehova suveranitatea în cel mai bun mod cu putință? Iehova s-ar fi putut folosi de puterea sa absolută pentru a-i nimici imediat pe răzvrătiți. Însă întrebările care apăruseră nu vizau puterea lui Dumnezeu, ci numele său, care are legătură cu modul său de guvernare. Prin urmare, înlăturarea lui Adam, a Evei și a lui Satan nu ar fi demonstrat că guvernarea lui Dumnezeu este dreaptă. Dimpotrivă, ar fi amplificat și mai mult controversa. Unica modalitate de a stabili dacă oamenii se puteau conduce cu succes singuri, independent de Dumnezeu, era aceea de a lăsa să treacă un timp pentru ca faptele să vorbească.

10. Ce dezvăluie istoria cu privire la guvernarea umană?

¹⁰ Ce s-a putut observa odată cu trecerea timpului? De-a lungul mileniilor, oamenii au încercat multe forme de guvernare, între care autocrația, democrația, socialismul și comunismul. Rezultatul este rezumat cu franchețe în următoarele cuvinte:  „Un om stăpânește peste alt om spre paguba lui”. (Eclesiastul 8:9) Profetul Ieremia a afirmat pe bună dreptate: „Știu bine, o, Iehova, că nu-i aparține omului calea sa. Omul nu poate nici măcar să-și conducă pașii”. (Ieremia 10:23)

11. De ce i-a lăsat Iehova pe oameni în sclavia suferinței?

¹¹ Iehova a știut de la început că independența oamenilor față de el avea să aducă multă suferință în lume. Așadar, se poate spune că el a fost nedrept când a permis ca inevitabilul să-și urmeze cursul? Nicidecum. Am putea ilustra această idee astfel: Să presupunem că ai un copil care trebuie operat pentru a scăpa de o boală ce-i pune viața în pericol. Știi că intervenția chirurgicală îl va face să sufere, iar lucrul acesta te întristează foarte mult. Dar mai știi că, după operație, starea de sănătate a copilului se va ameliora considerabil. În mod asemănător, Dumnezeu a știut – și chiar a prezis – că guvernarea umană avea să aducă durere și suferință. (Geneza 3:16-19) Dar el mai știa că eliberarea definitivă și deplină era posibilă numai dacă toți oamenii erau lăsați să vadă consecințele dureroase ale răzvrătirii. Numai așa controversa putea fi rezolvată o dată pentru totdeauna.

12. Așa cum s-a întâmplat în cazul lui Iov, ce acuzație le-a adus Satan oamenilor?

¹² Mai există însă o latură a problemei. Când Satan a contestat legitimitatea guvernării lui Dumnezeu și dreptatea cu care își exercită El guvernarea, calomniile lui n-au vizat doar suveranitatea și numele lui Iehova, ci și integritatea slujitorilor Săi. Iată, de exemplu, ce i-a spus Satan lui Iehova despre dreptul Iov: „N-ai ridicat tu un gard ocrotitor în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce are el? Ai binecuvântat lucrarea mâinilor lui, iar animalele lui au umplut țara. Dar acum întinde-ți  mâna și atinge-te de tot ce are și sigur te va blestema în față”. (Iov 1:10, 11)

13. Ce a insinuat Satan prin acuzațiile aduse lui Iov și cum se răsfrâng acestea asupra tuturor oamenilor?

¹³ Satan a susținut că Iehova își folosea puterea ocrotitoare pentru a cumpăra devoțiunea lui Iov. Lucrul acesta, la rândul lui, dădea de înțeles că integritatea lui Iov nu era decât o prefăcătorie; cu alte cuvinte, Iov îi slujea lui Dumnezeu numai pentru că primea ceva în schimb. Satan a afirmat că, dacă Dumnezeu și-ar fi retras binecuvântarea, chiar și acest om l-ar fi blestemat pe Creatorul lui. Satan știa că Iov era un om ireproșabil, „un om drept și integru, care se teme de Dumnezeu și respinge ce este rău”. a Prin urmare, dacă Satan reușea să știrbească integritatea lui Iov, ce se putea spune despre restul omenirii? Satan a pus de fapt la îndoială loialitatea tuturor celor ce doreau să-i slujească lui Dumnezeu. Într-adevăr, extinzând controversa, Satan i-a spus lui Iehova: „Omul va da tot ce are pentru viața lui”. (Iov 1:8; 2:4)

14. Ce a demonstrat istoria cu privire la acuzația adusă de Satan oamenilor?

¹⁴ Istoria demonstrează, contrar pretenției lui Satan, că mulți oameni, asemenea lui Iov, i-au rămas loiali lui Iehova în pofida încercărilor. Prin conduita lor fidelă, ei au bucurat inima lui Iehova și au oferit un răspuns la batjocura răutăcioasă a lui Satan, potrivit căreia oamenii renunță să-i mai slujească lui Dumnezeu când întâmpină greutăți. (Evrei 11:4-38) Într-adevăr, oamenii sinceri au refuzat să-l renege pe Dumnezeu. Chiar și în cele mai vitrege încercări, ei au avut încredere deplină că Iehova le va da forța necesară pentru a suporta. (2 Corinteni 4:7-10)

15. Ce întrebare ar putea apărea cu privire la judecățile trecute și viitoare ale lui Dumnezeu?

¹⁵ Însă Iehova nu aplică dreptatea doar în cazul controverselor  privitoare la suveranitatea sa și la integritatea omului. În Biblie sunt consemnate judecățile lui Iehova împotriva unor persoane sau a unor națiuni, precum și profeții despre judecățile pe care le va face în viitor. De ce putem fi siguri că judecățile lui Iehova au fost și vor fi drepte?

16, 17. Ce exemple demonstrează că oamenii au o înțelegere limitată cu privire la adevărata dreptate?

¹⁶ Despre Iehova se poate spune în mod justificat: „Toate căile sale sunt drepte”. (Deuteronomul 32:4) Însă niciunul dintre noi nu poate spune despre sine lucrul acesta, pentru că, deseori, orizontul nostru limitat ne întunecă facultatea de a discerne ce este drept. Să ne gândim, de exemplu, la Avraam. El a intervenit pe lângă Iehova în legătură cu distrugerea Sodomei – chiar dacă răutatea luase proporții îngrijorătoare în acel oraș. Avraam l-a întrebat pe Iehova: „Îl vei nimici oare pe cel drept împreună cu cel rău?”. (Geneza 18:23-33) Bineînțeles, răspunsul era nu. Numai când dreptul Lot și fiicele sale au ajuns în siguranță în orașul Țoar, Iehova „a făcut să plouă peste Sodoma . . . cu sulf și cu foc”. (Geneza 19:22-24) Iona, în schimb, „s-a aprins de mânie” când Dumnezeu le-a arătat îndurare locuitorilor orașului Ninive. De vreme ce el îi anunțase că vor fi nimiciți, Iona ar fi vrut să-i vadă distruși, chiar dacă niniviții se căiseră cu sinceritate. (Iona 3:10–4:1)

¹⁷ Iehova i-a dat lui Avraam asigurarea că dreptatea sa nu presupunea doar distrugerea celor răi, ci și salvarea celor drepți. Iona, la rândul lui, a trebuit să învețe că Iehova este îndurător. Dacă cei răi renunță la practicile lor, el este ‘gata să-i ierte’. (Psalmul 86:5) Spre deosebire de unii oameni care se tem să nu-și pericliteze poziția, Iehova nu aplică o judecată nefavorabilă doar pentru a arăta cât de mare este puterea sa și nici nu se reține să arate compasiune de teamă că ar putea fi considerat slab. El este îndurător ori de câte ori are motive să procedeze astfel. (Isaia 55:7; Ezechiel 18:23)

18. Arătați cu ajutorul Bibliei că Iehova nu acționează pur și simplu sub impulsul sentimentelor.

 ¹⁸ Cu toate acestea, Iehova nu se lasă condus de sentimente. Când poporul său s-a cufundat în idolatrie, Iehova a declarat cu hotărâre: „Te voi judeca după căile tale și îți voi cere socoteală pentru toate faptele tale detestabile. Ochiul meu nu va avea milă de tine și nu voi avea îndurare. Voi aduce asupra ta urmările căilor tale”. (Ezechiel 7:3, 4) Prin urmare, când oamenii se încăpățânează să facă ceea ce vor ei, judecata lui Iehova este pe măsură. Numai că judecata sa se bazează întotdeauna pe dovezi solide. Astfel, când a auzit un strigăt puternic cu privire la Sodoma și Gomora, Iehova a spus: „Voi coborî să văd dacă se poartă potrivit strigătului care a ajuns până la mine”. (Geneza 18:20, 21) Cât de recunoscători suntem că Iehova nu este ca majoritatea oamenilor, care se grăbesc să tragă concluzii înainte de a auzi toate faptele! Într-adevăr, Iehova este așa cum îl descrie Biblia: „un Dumnezeu al fidelității, care niciodată nu este nedrept”. (Deuteronomul 32:4)

19. Ce putem face dacă avem unele nelămuriri privitoare la dreptatea lui Iehova?

¹⁹ Biblia nu răspunde la fiecare întrebare legată de acțiunile din trecut ale lui Iehova și nici nu oferă toate detaliile în legătură cu modul în care îi va judeca el în viitor pe oameni și organizațiile din care fac parte. Când avem nedumeriri în legătură cu unele relatări sau profeții din Biblie din care lipsesc astfel de informații, putem dovedi aceeași loialitate pe care a dovedit-o Mica. Iată ce a scris el: „Îl voi aștepta cu răbdare pe Dumnezeul salvării mele”. (Mica 7:7)

20, 21. De ce putem fi siguri că Iehova va face întotdeauna ce este drept?

²⁰ Putem fi siguri că Iehova va acționa cu dreptate în orice situație. Chiar dacă uneori oamenii trec cu vederea nedreptățile, Iehova promite: „A mea este răzbunarea, eu voi plăti”. (Romani 12:19) Dacă manifestăm răbdare, vom nutri aceeași  convingere fermă pe care a avut-o apostolul Pavel când a spus: „Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!”. (Romani 9:14)

²¹ Deocamdată trăim în ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face față’. (2 Timotei 3:1) Nedreptățile și „asupririle” au dus la multe abuzuri abominabile. (Eclesiastul 4:1) Cu toate acestea, Iehova nu s-a schimbat. El urăște și acum nedreptatea și se îngrijește cu iubire de cei ce sunt victime ale nedreptăților. Dacă îi rămânem loiali lui Iehova și continuăm să susținem suveranitatea sa, el ne va da putere să suportăm până va sosi timpul când, sub domnia Regatului său, vor fi corectate toate nedreptățile. (1 Petru 5:6, 7)