1. Ce fel de oameni atrage Iehova la el, şi de ce trebuie să rămână ei vigilenţi pe plan spiritual?

ISUS a spus că „închinătorii adevăraţi i se vor închina Tatălui cu spirit şi cu adevăr, căci astfel de închinători caută Tatăl“ (Ioan 4:23). Când găseşte astfel de persoane, Iehova le atrage la el şi la Fiul său, aşa cum s-a întâmplat şi cu tine (Ioan 6:44). Aceasta este o mare onoare! Totuşi, cei ce iubesc adevărul biblic trebuie ‘să se asigure mereu de ceea ce îi este plăcut Domnului’, pentru că Satan este un maestru al înşelătoriei (Efeseni 5:10; Revelaţia 12:9).

2. Cum îi consideră Iehova pe cei care încearcă să amestece religia adevărată cu cea falsă?

² Să ne gândim ce s-a întâmplat în apropiere de muntele Sinai, când israeliţii i-au cerut lui Aaron să le facă un dumnezeu. Aaron a acceptat şi a făcut un viţel de aur, însă a dat de înţeles că acesta îl reprezenta pe Iehova. „Mâine va fi o sărbătoare pentru Iehova“, a spus el. A rămas oare Iehova indiferent când israeliţii au amestecat religia adevărată cu cea falsă? Nicidecum! El a pedepsit cu moartea aproximativ 3 000 de idolatri (Exodul 32:1–6, 10, 28). Ce învăţăm din această relatare? Dacă vrem să ne păstrăm în iubirea lui Dumnezeu, este absolut necesar ‘să nu atingem nimic necurat’ şi să apărăm cu zel adevărul de orice influenţă corupătoare (Isaia 52:11; Ezechiel 44:23; Galateni 5:9).

3, 4. De ce trebuie să acordăm o atenţie deosebită principiilor biblice când analizăm unele obiceiuri şi sărbători populare?

 ³ Acum să vedem ce s-a întâmplat după moartea apostolilor, care fuseseră un obstacol în calea apostaziei. Aşa-zişii creştini, care nu iubeau deloc adevărul, au început să adopte obiceiuri, sărbători şi zile „sfinte“ păgâne, numindu-le creştine (2 Tesaloniceni 2:7, 10). Pe măsură ce vei analiza câteva dintre aceste sărbători, vei observa cum reflectă ele spiritul lumii, nu spiritul lui Dumnezeu. Majoritatea sărbătorilor lumeşti au o trăsătură comună: stârnesc dorinţele cărnii şi promovează atât convingeri religioase false, cât şi spiritismul — caracteristicile ‘Babilonului cel Mare’ (Revelaţia 18:2–4, 23). * De asemenea, să nu uităm că Iehova a văzut personal dezgustătoarele practici religioase păgâne din care provin multe obiceiuri populare. Fără îndoială că şi în prezent el consideră aceste sărbători la fel de respingătoare. Oare nu punctul său de vedere ar trebui să conteze cel mai mult pentru noi? (2 Ioan 6, 7)

⁴ Ca adevăraţi creştini, noi ştim că anumite sărbători nu-i sunt plăcute lui Iehova. Însă trebuie să fim ferm hotărâţi în inima noastră să nu ne implicăm deloc în ele. Dacă vom examina motivele pentru care aceste sărbători îi displac lui Iehova, vom fi mai hotărâţi să evităm tot ce ne-ar putea împiedica să rămânem în iubirea lui Dumnezeu.

5. De ce putem fi siguri că Isus nu s-a născut la 25 decembrie?

⁵ Nicăieri în Biblie nu se spune că ziua de naştere a lui Isus ar fi fost sărbătorită vreodată. De fapt, data exactă a naşterii sale nici nu se cunoaşte. Însă putem fi siguri că nu este 25 decembrie, când şi în regiunea în care s-a născut el era iarnă  şi frig. * O dovadă în acest sens găsim în relatarea lui Luca, unde se arată că, la naşterea lui Isus, păstorii „trăiau sub cerul liber“ şi aveau grijă de turme (Luca 2:8–11). Dacă ei ar fi ‘trăit sub cerul liber’ tot anul, acest detaliu n-ar fi avut nicio importanţă. Însă, întrucât la Betleem iarna cad ploi reci şi ninsori, turmele erau ţinute la adăpost, iar păstorii nu „trăiau sub cerul liber“. În plus, Iosif şi Maria au mers la Betleem pentru că Cezar August poruncise să se facă un recensământ (Luca 2:1–7). Este puţin probabil ca împăratul să-i fi poruncit unui popor ostil guvernării romane să călătorească în toiul iernii până în oraşele strămoşilor lor.

6, 7. a) Unde îşi au originea multe obiceiuri de Crăciun? b) Ce diferenţă există între modul în care se fac daruri de Crăciun şi modul în care oferă creştinii daruri?

⁶ Crăciunul nu îşi are originea în Scripturi, ci în unele sărbători antice păgâne, cum ar fi Saturnaliile, sărbătoare pe care romanii i-o dedicaseră lui Saturn, zeul agriculturii. Cei ce se închinau la zeul Mithra sărbătoreau tot la 25 decembrie, potrivit calculelor lor, „naşterea soarelui invincibil“, se spune în New Catholic Encyclopedia. „Crăciunul a apărut într-un timp când cultul soarelui se bucura de o mare popularitate la Roma“, adică după aproximativ trei secole de la moartea lui Cristos.

⁷ În timpul sărbătorilor, păgânii făceau schimb de daruri şi organizau mese festive, obiceiuri ţinute şi azi cu ocazia Crăciunului. Dar, aşa cum se întâmplă şi în prezent, majoritatea darurilor din acea perioadă de sărbători nu erau oferite în spiritul versetului din 2 Corinteni 9:7, unde se spune: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău, nici din constrângere, fiindcă Dumnezeu îl iubeşte  pe cel ce dă cu bucurie“. Adevăraţii creştini dăruiesc din iubire; ei nu fac acest lucru numai la o anumită dată şi nici nu aşteaptă să primească daruri în schimb (Luca 14:12–14). (Citeşte Faptele 20:35.) Mai mult, ei sunt profund recunoscători că au scăpat de agitaţia din zilele premergătoare Crăciunului şi de povara grea a datoriilor în care se înglodează mulţi oameni în această perioadă a anului (Matei 11:28–30; Ioan 8:32).

8. I-au adus astrologii daruri lui Isus cu ocazia zilei sale de naştere? Explică.

⁸ Însă unii ar putea spune: Dar nu i-au adus astrologii daruri lui Isus cu ocazia zilei sale de naştere? Nu, astrologii n-au venit în noaptea în care s-a născut Isus. Când au sosit ei, Isus nu mai era un bebeluş într-o iesle, ci avea deja câteva luni şi locuia într-o casă. Faptul că astrologii au oferit daruri a fost pur şi simplu o modalitate de a-şi exprima respectul faţă de  o persoană importantă, obicei foarte răspândit în timpurile biblice (1 Regi 10:1, 2, 10, 13; Matei 2:2, 11).

9. Ce se poate spune despre sărbătorirea zilelor de naştere amintite în Biblie?

⁹ Deşi venirea pe lume a unui copil a fost întotdeauna un prilej de mare bucurie, Biblia nu aminteşte nimic despre sărbătorirea zilei de naştere a vreunui slujitor al lui Dumnezeu (Psalmul 127:3). Să fie vorba despre o scăpare? Nu, deoarece Biblia vorbeşte totuşi despre sărbătorirea a două zile de naştere: a unui faraon şi a lui Irod Antipa. (Citeşte Geneza 40:20–22; Marcu 6:21–29.) Însă ambele ocazii sunt prezentate într-o lumină nefavorabilă, îndeosebi ultima, când a fost decapitat Ioan Botezătorul.

10, 11. Cum considerau primii creştini aniversarea zilelor de naştere, şi de ce?

 ¹⁰ „Primii creştini considerau aniversarea zilelor de naştere un obicei păgân“, se spune în The World Book Encyclopedia. De pildă, vechii greci credeau că fiecare om are un spirit ocrotitor, care asistă la naşterea acelui om şi veghează apoi asupra lui. Acest spirit „avea o relaţie mistică cu zeul a cărui zi de naştere corespundea cu cea a persoanei respective“, se spune în cartea The Lore of Birthdays. În plus, zilele de naştere au avut din timpuri străvechi o strânsă legătură cu astrologia şi horoscopul.

¹¹ După cât se pare, slujitorii din trecut ai lui Dumnezeu au respins obiceiurile legate de zilele de naştere nu numai pentru că acestea aveau origine păgână şi spiritistă, ci şi pentru că ei se lăsau călăuziţi de anumite principii. De ce se poate spune lucrul acesta? Aceşti slujitori, bărbaţi şi femei, erau modeşti şi umili şi nu considerau că venirea lor pe lume era un eveniment atât de important, încât să fie sărbătorit (Mica 6:8; Luca 9:48). * Dimpotrivă, ei îl glorificau pe Iehova şi îi mulţumeau pentru preţiosul dar al vieţii (Psalmii 8:3, 4; 36:9; Revelaţia 4:11). *

12. În ce sens poate fi ziua morţii mai bună decât ziua naşterii?

¹² Toţi cei ce au murit fideli se află în siguranţă în memoria lui Dumnezeu. Pentru ei există speranţa sigură a învierii (Iov 14:14, 15). În Eclesiastul 7:1 se spune: „Mai mult face un nume bun decât uleiul bun şi ziua morţii decât ziua naşterii“. „Numele“ nostru reprezintă reputaţia bună pe care ne-am făcut-o la Dumnezeu slujindu-i cu fidelitate. Este  demn de remarcat că singurul eveniment pe care trebuie să-l comemoreze creştinii are legătură nu cu naşterea, ci cu moartea, şi anume moartea lui Isus, al cărui „nume“ minunat este vital pentru salvarea noastră (Evrei 1:3, 4; Luca 22:17–20).

13, 14. Care este originea obiceiurilor populare de Paşte?

¹³ Deşi în creştinătate Paştele este cunoscut ca sărbătoare a învierii lui Cristos, acesta îşi are de fapt originea în religia falsă. Dar de ce se folosesc de Paşte iepuri şi ouă? Ouăle „erau simboluri bine-cunoscute ale unei vieţi noi şi ale învierii“, se spune în Encyclopædia Britannica, în timp ce iepurele a fost considerat mult timp simbolul fertilităţii. Aşadar, Paştele este, de fapt, un ritual al fertilităţii ascuns cu stângăcie sub numele de sărbătoare a învierii lui Cristos. *

¹⁴ Ar aproba Iehova folosirea dezgustătorului ritual al fertilităţii pentru sărbătorirea învierii Fiului său? În niciun caz! (2 Corinteni 6:17, 18) De fapt, Scripturile nici nu poruncesc, nici nu aprobă sărbătorirea învierii lui Isus. Prin urmare, a sărbători de Paşte învierea lui Isus şi a o asocia cu un ritual al fertilităţii trădează o şi mai mare lipsă de loialitate.

15. Care este originea Halloweenului, şi ce se poate spune despre data aleasă pentru această sărbătoare?

¹⁵ Halloweenul, care se ţine în 31 octombrie, este cunoscut drept o sărbătoare cu vrăjitoare, strigoi şi diverse decoraţiuni şi accesorii groteşti. Numit şi Ziua Vrăjitoarelor sau Ziua Tuturor Sfinţilor, Halloweenul provine de la vechii celţi din  Britania şi Irlanda. Aceştia ţineau sărbătoarea Samhain, care înseamnă „sfârşitul verii“, în noaptea cu lună plină cea mai apropiată de 1 noiembrie. Celţii credeau că în timpul acestei sărbători se deschidea uşa care despărţea lumea oamenilor de lumea supranaturală, iar pământul era bântuit atât de spirite bune, cât şi de spirite rele. De asemenea, se credea că sufletele morţilor se întorceau la casele lor, motiv pentru care familiile obişnuiau să lase afară mâncare şi băutură pentru a-i îmbuna pe aceşti oaspeţi din lumea de dincolo. În zilele noastre, când copiii deghizaţi în fantome sau vrăjitoare merg pe la casele oamenilor ameninţând că vor face glume răutăcioase dacă nu primesc dulciuri, ei perpetuează fără să ştie ritualurile de Samhain.

16, 17. a) De ce doi creştini care îşi fac planuri pentru căsătorie trebuie să examineze obiceiurile locale de nuntă în lumina principiilor biblice? b) La ce trebuie să fie atenţi creştinii când analizează unele obiceiuri cum ar fi cel de a arunca orez sau altceva?

¹⁶ În curând, „glasul mirelui şi al miresei nu se va mai auzi niciodată“ în Babilonul cel Mare (Revelaţia 18:23). De ce? Unul dintre motive îl constituie practicile spiritiste, care pot pângări o căsătorie chiar din ziua nunţii (Marcu 10:6–9).

¹⁷ Obiceiurile diferă de la o ţară la alta. Unele obiceiuri aparent inofensive, despre care se crede că le aduc „noroc“ mirilor sau invitaţilor lor, îşi au, după cât se pare, originea în anumite practici babiloniene (Isaia 65:11). Un astfel de obicei este acela de a arunca în calea mirilor orez sau altceva. Se pare că această tradiţie provine din concepţia că alimentele îmbunează spiritele rele, împiedicându-le să le facă rău mirelui şi miresei. De asemenea, încă din vechime orezului i s-au atribuit puteri mistice, fiind asociat cu fertilitatea, fericirea şi longevitatea. Categoric, toţi cei ce vor să rămână în iubirea lui Dumnezeu vor respinge aceste obiceiuri necurate. (Citeşte 2 Corinteni 6:14–18.)

18. Ce principii biblice ar trebui să-i îndrume atât pe viitorii miri, cât şi pe invitaţii lor?

 ¹⁸ Slujitorii lui Iehova evită totodată practicile lumeşti care pot afecta demnitatea unei nunţi creştine sau care pot leza conştiinţa unora. De exemplu, ei nu ţin discursuri presărate cu ironii usturătoare sau cu aluzii sexuale şi nici nu fac farse sau remarci care i-ar putea stânjeni pe cei proaspăt căsătoriţi şi pe unii invitaţi (Proverbele 26:18, 19; Luca 6:31; 10:27). De asemenea, ei nu organizează petreceri extravagante, care nu reflectă modestie, ci sunt ‘o etalare ostentativă a mijloacelor de existenţă’ (1 Ioan 2:16). Dacă îţi faci planuri pentru nuntă, nu uita niciodată că Iehova vrea să-ţi aduci întotdeauna aminte cu bucurie, nu cu regret, de această zi specială pentru tine. *

19, 20. Ce spune o publicaţie laică despre originea obiceiului de a toasta, şi de ce este acest obicei inacceptabil pentru creştini?

¹⁹ Un obicei des întâlnit la nunţi şi la alte evenimente este acela de a toasta. În cartea International Handbook on Alcohol and Culture, apărută în 1995, se spune: „Din câte se pare, obiceiul de a toasta este o reminiscenţă laică a libaţiilor ritualice antice care constau în oferirea unui lichid sacru ca ofrandă zeilor . . . în schimbul realizării unei dorinţe, o rugăciune exprimată pe scurt prin cuvintele «La mulţi ani!» sau «În sănătatea ta!»“.

²⁰ Poate că mulţi oameni nu consideră toastul un gest religios sau superstiţios. Totuşi, obiceiul de a ridica paharul de vin spre cer poate fi considerat o rugăminte adresată „cerului“, adică unei forţe supranaturale, de a acorda binecuvântări într-un mod care nu este în armonie cu ceea ce prevăd Scripturile (Ioan 14:6; 16:23). *

21. Ce sărbători populare trebuie să evite un creştin chiar dacă nu sunt de natură religioasă, şi de ce?

²¹ Reflectând normele din ce în ce mai decăzute ale lumii de azi (tendinţă promovată direct sau indirect de Babilonul cel Mare), unele ţări sponsorizează carnavaluri anuale, care prezintă dansuri obscene şi chiar încurajează homosexualitatea şi lesbianismul. Ar fi potrivit ca un creştin care îl iubeşte pe Iehova să participe sau să se uite la o astfel de sărbătoare? Dacă ar face aşa, ar mai demonstra el că urăşte cu adevărat răul? (Psalmii 1:1, 2; 97:10) N-ar fi mult mai bine să imite atitudinea psalmistului care s-a rugat: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte“? (Psalmul 119:37)

22. Când poate un creştin să decidă potrivit conştiinţei sale dacă va participa sau nu la o sărbătoare?

²² În zilele în care se ţin sărbători lumeşti, creştinul va fi atent ca nu cumva prin conduita lui să le dea altora impresia că participă la sărbătoare. Pavel a scris: „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi orice altceva, faceţi toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu!“ (1 Corinteni 10:31). (Vezi chenarul  „Să luăm decizii înţelepte“.) Totuşi, în cazul în care este evident că un obicei sau o sărbătoare nu mai are nicio semnificaţie religioasă, nu face parte dintr-o ceremonie politică sau patriotică şi nu încalcă niciun principiu biblic, fiecare creştin poate decide personal dacă va respecta acel obicei sau dacă va participa la acea sărbătoare. În acelaşi timp, el va ţine cont de sentimentele altora, pentru a nu-i poticni.

23, 24. Cum putem depune o bună mărturie despre normele drepte ale lui Iehova?

²³ Pentru mulţi oameni, unele zile de sărbătoare sunt în primul rând ocazii de a fi împreună cu familia şi cu prietenii. De aceea, dacă cineva şi-a format părerea greşită că suntem  lipsiţi de iubire sau fanatici din cauza poziţiei noastre bazate pe Biblie, îi putem explica în mod amabil că Martorii lui Iehova preţuiesc reuniunile sănătoase cu familia şi cu prietenii (Proverbele 11:25; Eclesiastul 3:12, 13; 2 Corinteni 9:7). Noi ne bucurăm să fim în compania celor dragi pe tot parcursul anului, însă, pentru că îl iubim pe Dumnezeul nostru şi normele sale drepte, nu vrem să pângărim aceste ocazii fericite cu obiceiuri care l-ar întrista. (Vezi chenarul  „Închinarea adevărată ne aduce o mare bucurie“.)

²⁴ Unii Martori au avut rezultate excelente când le-au împărtăşit celor sincer interesaţi unele idei din capitolul 16 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia? * Însă nu uita că obiectivul nostru este acela de a-i atrage pe oameni la închinarea adevărată, nu de a le dovedi că greşesc. De aceea, fii plin de respect, păstrează-ţi blândeţea, iar vorbirea ta „să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare“ (Coloseni 4:6).

25, 26. Cum pot părinţii să-şi ajute copiii să crească în credinţă şi în iubire pentru Iehova?

²⁵ Ca slujitori ai lui Iehova, noi suntem bine instruiţi. Ştim de ce credem şi practicăm unele lucruri, iar pe altele le evităm (Evrei 5:14). De aceea, părinţi, învăţaţi-vă copiii să gândească pe baza principiilor biblice! Procedând astfel, le întăriţi credinţa, îi pregătiţi să le poată răspunde cu Biblia celor ce le pun întrebări privitoare la convingerile lor şi îi asiguraţi că Iehova îi iubeşte (Isaia 48:17, 18; 1 Petru 3:15).

²⁶ Toţi cei care i se închină lui Dumnezeu „cu spirit şi cu adevăr“ nu numai că evită sărbătorile nebiblice, dar se şi străduiesc să fie cinstiţi în orice aspect al vieţii (Ioan 4:23). În prezent, mulţi cred că cinstea nu foloseşte la nimic. Dar, după cum vom vedea în capitolul următor, căile lui Dumnezeu sunt întotdeauna cele mai bune.