Cei 12 apostoli se întorc bucuroşi după ce au predicat în toată Galileea şi îi povestesc lui Isus ‘tot ce au făcut şi au predat’. Fireşte, ei sunt obosiţi. Dar nu au timp nici măcar să mănânce deoarece mulţi vin şi pleacă. Atunci, Isus le spune: „Veniţi cu mine deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:30, 31).

Ei se urcă într-o barcă, probabil lângă Capernaum, şi se îndreaptă spre un loc izolat, aflat la est de râul Iordan, dincolo de Betsaida. Însă mulţi oameni îi văd plecând, iar alţii află de plecarea lor. Toţi aceştia aleargă de-a lungul ţărmului şi ajung acolo înainte ca barca să tragă la mal.

Când coboară din barcă, Isus vede mulţimea de oameni şi i se face milă de ei, deoarece sunt ca nişte oi fără păstor. El începe „să-i înveţe multe lucruri” despre Regat (Marcu 6:34). De asemenea, îi însănătoşeşte ‘pe cei care au nevoie de vindecare’ (Luca 9:11). După câtva timp, discipolii îi spun lui Isus: „Locul acesta este retras şi ora este deja târzie. Dă-le drumul mulţimilor, ca să se ducă în sate şi să-şi cumpere mâncare” (Matei 14:15).

Isus le răspunde: „Nu este nevoie să plece. Daţi-le voi ceva să mănânce” (Matei 14:16). Deşi ştie ce urmează să facă, Isus îl pune la încercare pe Filip întrebându-l: „De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce aceştia?”. Este potrivit ca Isus să-l întrebe aceasta pe Filip deoarece el este din Betsaida, aflată în apropiere. Totuşi, soluţia nu este să se cumpere pâine. Sunt aproximativ 5 000 de bărbaţi, iar numărul s-ar putea dubla dacă ar fi puşi la socoteală şi femeile şi copiii. Filip răspunde: „Nici pâine de două sute de dinari [un dinar fiind plata unui lucrător pe o zi] n-ar ajunge ca să primească fiecare puţin” (Ioan 6:5-7).

Poate pentru a arăta că este imposibil să fie hrăniţi toţi cei prezenţi, Andrei spune: „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Dar ce sunt acestea la atâţia oameni?” (Ioan 6:9).

Fiind primăvară, chiar înainte de Paştele din 32 e.n., dealurile sunt acoperite de iarbă. La îndemnul lui Isus, discipolii le spun oamenilor să se întindă pe iarbă în grupuri de câte 50 şi de câte 100. Isus ia cele cinci pâini şi cei doi peşti şi îi aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Apoi frânge pâinile, împarte peştii şi li le dă discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. În mod surprinzător, toţi oamenii mănâncă pe săturate.

Mai târziu, Isus le spune discipolilor: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se risipească nimic” (Ioan 6:12). Ei umplu 12 coşuri cu ce a rămas.