Persoană care întreține relații sexuale cu cineva care nu îi este partener conjugal, în special pentru bani. (Termenul grecesc tradus prin „prostituat(ă)”, pórnē, provine dintr-un verb care înseamnă „a vinde”.) Cuvântul se referă, de obicei, la o femeie, însă Biblia menționează și bărbați care se prostituau. În timp ce în templele păgâne prostituția sacră era o sursă de câștig, Legea mozaică condamna prostituția și interzicea să se aducă la sanctuarul lui Iehova plata unui prostituat sau a unei prostituate drept contribuție. (De 23:17, 18; 1Re 14:24) Biblia folosește acest cuvânt și în sens figurat, cu referire la oameni, națiuni sau organizații care practică o formă de idolatrie în timp ce pretind că i se închină lui Dumnezeu. De exemplu, întregul sistem religios, numit „Babilonul cel Mare”, este descris în Revelația ca fiind o prostituată, deoarece întreține legături strânse cu conducătorii acestei lumi pentru a obține putere și avantaje materiale. (Re 17:1-5; 18:3; 1Cr 5:25)