William Tyndale (c. 1494-1536) a fost cleric, erudit și traducător al Bibliei. El s-a născut și a studiat în Anglia. A fost primul care a tradus Scripturile grecești creștine și Pentateuhul din limbile originale în engleză. În plus, Tyndale a tradus câteva pasaje din Scripturile ebraice pentru a fi citite în biserică și le-a publicat împreună cu Scripturile grecești creștine. Este posibil ca el să fi tradus și alte cărți ale Scripturilor ebraice.

Tyndale voia să traducă Biblia în engleză pentru ca oamenii de rând să poată citi Cuvântul lui Dumnezeu în limba lor maternă. Însă el a întâmpinat o opoziție aprigă din partea Bisericii Catolice din Anglia. Clerul voia ca Biblia să rămână în latină, limbă pe care cei mai mulți oameni nu o înțelegeau. De aceea, în 1524, Tyndale a mers în Germania și a început să traducă Scripturile grecești creștine acolo. El a încercat să-și publice traducerea în engleză la Köln (Germania) în 1525, însă s-a confruntat cu împotriviri. Se pare că din acea ediție a supraviețuit doar așa-numitul Fragment Köln, un manuscris care conține Evanghelia după Matei, de la capitolul 1 până la jumătatea capitolului 22. În cele din urmă, în 1526, Tyndale a reușit să tipărească în secret Scripturile grecești creștine complete la Worms (Germania).

Copii ale traducerii lui Tyndale au fost introduse clandestin în Anglia, însă multe dintre ele au fost confiscate și arse. Tyndale s-a mutat din Germania în Anvers (în Belgia de astăzi), unde a tradus Pentateuhul (1530) și a pregătit o ediție revizuită a Scripturilor grecești creștine (1534). În 1535, el a fost trădat și arestat, fiind acuzat de erezie. A fost închis la Castelul din Vilvoorde, aflat la nord de Bruxelles, și executat în octombrie 1536.

În 1537, o parte din opera lui Tyndale a fost înglobată în așa-numita Biblie a lui Matthew, realizată de John Rogers, care lucrase îndeaproape cu Tyndale. Mai târziu, o mare parte din traducerea lui Tyndale a fost inclusă în Great Bible (Marea Biblie) din 1539, precum și în King James Bible (Biblia Regele Iacob) din 1611.

Traducerea lui William Tyndale din ebraică și greacă a redat mesajul Bibliei într-un limbaj clar pentru vorbitorii de engleză ai vremii. Unele dintre formulările simple și pline de forță pe care le-a folosit au avut un efect de durată asupra limbii engleze. În plus, el a fost atent și scrupulos în alegerea cuvintelor. De exemplu, Tyndale a folosit termenul „iubire” în loc de „caritate”, „congregație” în loc de „biserică”, „senior” sau „bătrân” în loc de „preot” și „a se căi” în loc de „a face penitență”. El a introdus în limba engleză unii termeni și expresii, cum ar fi „Paște”, „împăciuitor” sau „țap ispășitor”. Mai presus de toate, în traducerea Pentateuhului, Tyndale a folosit numele lui Dumnezeu, redându-l prin „Iehouah”. Aceasta a fost prima dată când numele divin a apărut într-o Biblie în limba engleză. (Vezi Ap. A4.)