1. De ce erau locuitorii oraşului Şilo cuprinşi de jale?

SAMUEL simţea durerea ce sfâşia inimile locuitorilor oraşului Şilo. Întregul oraş părea scăldat în lacrimi. Din multe case se auzeau plânsetele femeilor şi ale copiilor; îşi jeleau taţii, soţii, fiii sau fraţii, care nu aveau să se mai întoarcă. Israelul pierduse într-o luptă cumplită cu filistenii aproape 30 000 de soldaţi, la scurt timp după ce, într-o altă bătălie, muriseră 4 000 de războinici (1 Sam. 4:1, 2, 10).

2, 3. Ce tragedii au adus ruşine oraşului Şilo, făcând să piară gloria lui?

² Aceasta era doar una dintre tragediile ce se abătuseră asupra oraşului. Hofni şi Fineas, cei doi fii răi ai marelui preot Eli, au scos arca sacră a legământului din Şilo. Adăpostită de obicei în Sfânta Sfintelor din tabernacol — un templu asemănător unui cort —, această ladă preţioasă simboliza prezenţa lui Dumnezeu. Israeliţii au luat Arca în luptă, considerând în mod greşit că ea avea puterile unui talisman şi că avea să le aducă victoria. Însă filistenii au capturat Arca şi i-au ucis pe Hofni şi pe Fineas (1 Sam. 4:3–11).

³ Tabernacolul din Şilo avusese sute de ani privilegiul de a găzdui Arca. Auzind vestea că aceasta fusese capturată, Eli, în vârstă de 98 de ani, a căzut pe spate de pe scaun şi a murit. Nora sa, care era însărcinată şi care rămăsese văduvă chiar în ziua aceea, a murit în durerile naşterii. Înainte să-şi dea ultima suflare, ea a spus: „S-a dus gloria din Israel în exil“. Într-adevăr, Şilo nu avea să mai fie niciodată la fel (1 Sam. 4:12–22).

4. Despre ce vom vorbi în acest capitol?

⁴ Cum urma Samuel să facă faţă acestor dezamăgiri profunde? Avea el suficientă credinţă încât să ajute un popor care pierduse ocrotirea şi favoarea lui Iehova? Şi noi ne confruntăm uneori cu necazuri sau avem parte de dezamăgiri care ne pun la încercare credinţa. De aceea, să vedem ce putem învăţa din exemplul lui Samuel.

5, 6. Asupra cărui lucru se concentrează relatarea biblică după ce nu mai vorbeşte despre Samuel şi ce a făcut profetul în cei 20 de ani în care Biblia nu menţionează nimic despre el?

⁵ Din acest punct, relatarea biblică nu mai vorbeşte despre Samuel, ci se concentrează asupra Arcei sacre. Ea descrie suferinţele pe care le-au îndurat filistenii fiindcă au capturat-o şi felul în care au fost nevoiţi s-o aducă înapoi. Scripturile îl menţionează din nou pe Samuel după o perioadă de 20 de ani (1 Sam. 7:2). Ce a făcut el în acest timp?

⁶ Biblia ne arată că, înaintea acestei perioade, „Samuel a continuat să-i vorbească întregului Israel“ (1 Sam. 4:1). Ea ne dezvăluie că, după această perioadă, Samuel obişnuia să viziteze anual trei oraşe din Israel, rezolvând neînţelegeri şi soluţionând probleme. Apoi, el se întorcea în Rama, oraşul său natal (1 Sam. 7:15–17). Evident, Samuel a fost tot timpul ocupat, iar pe parcursul acestor 20 de ani, el a avut multe de făcut.

7, 8. a) Ce mesaj le-a transmis Samuel israeliţilor după două decenii de activitate intensă? b) Cum au reacţionat israeliţii la acest mesaj?

⁷ Imoralitatea şi degradarea fiilor lui Eli subminaseră credinţa israeliţilor. Se pare că mulţi israeliţi începuseră să practice idolatria. Însă după două decenii de activitate intensă, în care Samuel s-a străduit să-i ajute pe israeliţi din punct de vedere spiritual, el le-a transmis următorul mesaj: „Dacă vă întoarceţi la Iehova cu toată inima voastră, îndepărtaţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi chipurile lui Aştoret şi îndreptaţi-vă cu hotărâre inima spre Iehova. Slujiţi-i numai lui şi el vă va scăpa din mâna filistenilor“ (1 Sam. 7:3).

⁸ „Mâna filistenilor“ apăsa greu asupra poporului lui Dumnezeu. Filistenii zdrobiseră armata Israelului şi asupreau poporul crezând că aveau să scape nepedepsiţi. Dar Samuel i-a asigurat pe israeliţi că situaţia urma să se schimbe doar dacă se întorceau la Iehova. Erau ei dispuşi să asculte? Spre bucuria lui Samuel, israeliţii au îndepărtat idolii şi „au început să-i slujească numai lui Iehova“. Samuel a convocat poporul la Miţpa, un oraş din regiunea muntoasă aflată la nord de Ierusalim. Israeliţii s-au adunat acolo, au postit şi s-au căit, renunţând la multele lor practici idolatre. (Citeşte 1 Samuel 7:4–6.)

9. De ce ocazie au profitat filistenii şi cum au reacţionat israeliţii în faţa acelei ameninţări?

 ⁹ Auzind însă de această mare adunare, filistenii au profitat de ocazie. Ei şi-au trimis armata la Miţpa pentru a-i distruge pe închinătorii lui Iehova. Când au aflat de această ameninţare, israeliţii s-au înspăimântat şi l-au rugat pe Samuel să-i ceară ajutor lui Dumnezeu în rugăciune. El a făcut întocmai, aducându-i, totodată, o jertfă lui Iehova. În timpul acestei ceremonii sfinte, armata filistenilor a năvălit în Miţpa. Atunci Iehova i-a răspuns lui Samuel la rugăciune. Plin de indignare, Dumnezeu a făcut să se audă un tunet. Da, „a făcut să tune cu un bubuit puternic împotriva filistenilor“ (1 Sam. 7:7–10).

10, 11. a) De ce trebuie să fi fost neobişnuit tunetul care a îngrozit armata filistenilor? b) Ce a însemnat pentru israeliţi victoria repurtată asupra filistenilor?

¹⁰ Dar să nu credem că acei filisteni erau ca nişte copilaşi fricoşi ce se ascund după fusta mamei când aud un tunet. Nu, ei erau războinici viteji, căliţi în luptă. Prin urmare, acest tunet trebuie să fi fost cu totul aparte. Oare din cauza intensităţii lui? Sau pentru că a tunat când cerul era senin? Ori pentru că a răsunat de peste dealuri, creând confuzie? Nu ştim. Ştim însă că tunetul i-a îngrozit pe filisteni până în măduva oaselor. În rândurile lor s-a produs o mare învălmăşeală, astfel încât ofensiva lor s-a transformat în defensivă. Bărbaţii israeliţi au ieşit din Miţpa, s-au năpustit asupra filistenilor, i-au învins şi i-au urmărit kilometri întregi, până la un loc aflat la sud-vest de Ierusalim (1 Sam. 7:11).

¹¹ Acea bătălie a fost de importanţă majoră pentru poporul lui Dumnezeu. Cât timp Samuel a slujit ca judecător, filistenii n-au mai intrat pe teritoriul Israelului. Treptat, poporul lui Dumnezeu şi-a recâştigat toate oraşele luate de filisteni (1 Sam. 7:13, 14).

12. În ce sens a înfăptuit Samuel dreptatea şi ce calităţi l-au ajutat să facă acest lucru?

¹² Secole mai târziu, apostolul Pavel l-a menţionat pe Samuel printre judecătorii şi profeţii fideli care „au înfăptuit dreptatea“ (Evr. 11:32, 33). Într-adevăr, Samuel i-a ajutat pe israeliţi să facă ceea ce era bine şi drept în ochii lui Dumnezeu. El a reuşit aceasta deoarece l-a aşteptat cu răbdare pe Iehova, îndeplinindu-şi cu fidelitate lucrarea în pofida dezamăgirilor. De asemenea, Samuel a dat dovadă de multă recunoştinţă. După victoria asupra filistenilor, Samuel a aşezat o piatră în apropiere de Miţpa care să le amintească israeliţilor de modul în care îi ajutase Iehova (1 Sam. 7:12).

13. a) Ce calităţi ne vor ajuta să înfăptuim dreptatea, asemenea lui Samuel? b) Când consideri că este bine să cultivi aceste calităţi?

 ¹³ Doreşti şi tu ‘să înfăptuieşti dreptatea’? Urmează atunci exemplul de răbdare, umilinţă şi recunoştinţă lăsat de Samuel. (Citeşte 1 Petru 5:6.) Fiecare dintre noi trebuie să manifeste aceste calităţi. Samuel le-a cultivat încă din copilărie. Ele i-au fost de ajutor mai târziu în viaţă, când s-a confruntat cu dezamăgiri şi mai mari.

14, 15. a) De ce dezamăgire a avut parte Samuel când „a îmbătrânit“? b) A fost Samuel un tată iresponsabil, asemenea lui Eli? Explicaţi.

¹⁴ Când relatarea biblică revine asupra lui Samuel, acesta deja ‘îmbătrânise’. El avea doi fii, Ioel şi Abiia, care erau acum adulţi. Samuel le încredinţase responsabilitatea de a-l ajuta să judece poporul. Din nefericire însă, ei nu meritau această încredere. Samuel era un om cinstit şi drept, dar fiii lui se foloseau de poziţia lor în scopuri egoiste, denaturând dreptatea şi luând mită (1 Sam. 8:1–3).

¹⁵ Într-o zi, bătrânii Israelului au venit la vârstnicul profet ca să se plângă. „Fiii tăi nu umblă pe căile tale“, i-au zis ei (1 Sam. 8:4, 5). Era Samuel conştient de această problemă? Biblia nu spune. Însă spre deosebire de Eli, lui Samuel nu i se putea reproşa că era un tată  iresponsabil. Iehova îl mustrase şi-l pedepsise pe Eli fiindcă nu luase măsuri împotriva nelegiuirilor comise de fiii lui şi-i onorase mai mult decât pe El (1 Sam. 2:27–29). Însă Iehova nu a găsit o astfel de vină la Samuel.

16. Ce sentimente încearcă părinţii ai căror copii s-au răzvrătit şi cum le-ar putea fi de folos exemplul lui Samuel?

¹⁶ Relatarea biblică nu ne dezvăluie sentimentele de ruşine, de durere şi de nelinişte care l-au chinuit, probabil, pe Samuel şi nici dezamăgirea profundă pe care trebuie s-o fi simţit când a aflat despre conduita rea a fiilor săi. Mulţi părinţi înţeleg foarte bine sentimentele pe care trebuie să le fi avut el. În aceste timpuri tulburi, tot mai mulţi copii se răzvrătesc împotriva autorităţii părinţilor şi resping disciplinarea din partea lor. (Citeşte 2 Timotei 3:1–5.) Exemplul lui Samuel le poate oferi părinţilor care se confruntă cu o astfel de situaţie dureroasă mângâierea şi îndrumarea de care au nevoie. Samuel nu a permis ca lipsa de credinţă a fiilor lui să-i schimbe modul de viaţă. Să nu uităm că o inimă împietrită în faţa cuvintelor şi a disciplinării se poate înmuia în faţa exemplului dat de părinţi. La rândul lor, părinţii au mereu posibilitatea de a-i bucura inima Tatălui lor, Iehova Dumnezeu, aşa cum a făcut Samuel.

17. Ce i-au cerut lui Samuel bătrânii Israelului şi cum a reacţionat el?

¹⁷ Fiii lui Samuel nici nu-şi imaginau unde avea să ducă lăcomia şi egoismul lor. Bătrânii Israelului i-au spus lui Samuel: „Numeşte peste noi un rege, cum au toate naţiunile, ca să ne judece“. Oare s-a simţit Samuel respins, auzindu-le cererea? La urma urmei, el judeca poporul în numele lui Iehova de zeci de ani. Acum însă israeliţii voiau să fie judecaţi nu de un simplu profet, ci de un rege. Naţiunile din jur aveau regi, iar israeliţii voiau şi ei unul. Cum a reacţionat Samuel? Biblia spune: „Lucrul acesta a fost rău în ochii lui“ (1 Sam. 8:5, 6).

18. Cum l-a încurajat Iehova pe Samuel şi cum a arătat cât de grav era păcatul israeliţilor?

¹⁸ Iată însă ce a zis Iehova când Samuel i-a vorbit despre această problemă în rugăciune: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi spun ei, căci nu pe tine te resping, ci pe mine mă resping ca să nu mai fiu rege peste ei“. Cât de încurajat a fost Samuel de aceste cuvinte! Dar cererea israeliţilor era o insultă gravă la adresa Dumnezeului Atotputernic. Iehova i-a spus profetului să-i avertizeze că aveau să plătească un preţ mare pentru că urmau să aibă un rege uman. Samuel a făcut întocmai. Totuşi, israeliţii continuau să-i ceară cu insistenţă: „Nu, ci să fie un rege peste noi!“. Ascultând, ca de fiecare  dată, de Dumnezeu, Samuel l-a uns pe regele ales de Iehova (1 Sam. 8:7–19).

19, 20. a) Cum a îndeplinit Samuel porunca lui Iehova de a-l unge pe Saul rege al Israelului? b) Cum a continuat Samuel să-i ajute pe israeliţi?

¹⁹ Dar cum a îndeplinit Samuel porunca lui Dumnezeu? Nemulţumit şi fără tragere de inimă? A permis Samuel ca dezamăgirea să-i otrăvească inima, iar amărăciunea să prindă rădăcini în ea? Probabil că mulţi oameni aşa ar fi reacţionat, dar nu şi Samuel. Profetul l-a uns pe Saul, recunoscând că el era cel ales de Iehova. În semn de supunere, Samuel l-a sărutat pe noul rege. Apoi le-a spus israeliţilor: „Îl vedeţi pe cel pe care l-a ales Iehova? Nu este niciunul ca el în tot poporul!“ (1 Sam. 10:1, 24).

²⁰ Samuel s-a concentrat asupra calităţilor omului ales de Iehova, nu asupra greşelilor lui. În ce îl priveşte, Samuel nu a fost preocupat să câştige aprobarea unor oameni nestatornici, ci să-i rămână integru lui Dumnezeu (1 Sam. 12:1–4). De asemenea, el şi-a îndeplinit cu fidelitate misiunea încredinţată, avertizându-i pe israeliţi cu privire la pericolele spirituale şi îndemnându-i să-i rămână loiali lui Iehova. Sfaturile sale le-au mişcat atât de mult inima, încât israeliţii l-au implorat pe Samuel să se roage pentru ei. Atunci el le-a adresat aceste cuvinte frumoase: „Departe de mine gândul să păcătuiesc împotriva lui Iehova încetând să mă rog pentru voi. Trebuie să vă învăţ calea cea bună şi dreaptă“ (1 Sam. 12:21–24).

21. Cum te-ar putea ajuta exemplul lui Samuel să-ţi învingi sentimentele de dezamăgire când altcineva primeşte un privilegiu sau o responsabilitate?

²¹ Ai fost vreodată dezamăgit când nu tu, ci altcineva a primit un anumit privilegiu sau o anumită responsabilitate? Din exemplul lui Samuel învăţăm că nu trebuie să permitem niciodată ca invidia sau amărăciunea să prindă rădăcini în inima noastră. (Citeşte Proverbele 14:30.) În serviciul lui Iehova există multe de făcut, iar Iehova îi oferă fiecărui slujitor fidel posibilitatea să se implice în diferite activităţi şi să găsească satisfacţie.

22. De ce la început Samuel l-a considerat pe bună dreptate pe Saul un om remarcabil?

²² Samuel nu s-a înşelat în privinţa lui Saul. Acesta era, într-adevăr, un om remarcabil. Impresionant prin înfăţişare şi statură, Saul  era un bărbat curajos şi ingenios, dar şi modest şi lipsit de aroganţă, cel puţin la început (1 Sam. 10:22, 23, 27). Pe lângă aceste calităţi, el avea un dar preţios, liberul-arbitru, sau capacitatea de a-şi alege singur modul de viaţă şi de a lua decizii (Deut. 30:19). S-a folosit Saul cu înţelepciune de acest dar?

23. Care a fost prima calitate pe care a pierdut-o Saul şi cum a arătat el că devenise o persoană arogantă?

²³ Din nefericire, când un om simte gustul puterii, prima calitate pe care o pierde este, de regulă, modestia. Saul a devenit în scurt timp arogant. El a ales să încalce poruncile pe care Iehova i le transmisese prin Samuel. Odată, Saul şi-a pierdut răbdarea şi a adus o jertfă pe care trebuia s-o aducă Samuel. Samuel l-a corectat cu asprime, prezicând că domnia nu avea să rămână în familia lui Saul. Acesta nu s-a lăsat disciplinat, ci a persistat în neascultare, comiţând fapte şi mai grave (1 Sam. 13:8, 9, 13, 14).

24. a) Cum a dat dovadă Saul de neascultare în războiul cu amaleciţii? b) Cum a reacţionat Saul la disciplinare şi care a fost decizia lui Iehova?

²⁴ Prin intermediul profetului, Iehova i-a spus lui Saul să poarte război împotriva amaleciţilor. Conform instrucţiunilor lui Iehova, Saul trebuia să-l ucidă pe răul rege Agag. Dar Saul l-a cruţat şi, în loc să distrugă prada, aşa cum i se poruncise, el a păstrat tot ce era mai bun din ea. Când Samuel a venit să-l corecteze, Saul a demonstrat cât de mult se schimbase. El nu a dat dovadă de modestie şi nu a acceptat disciplinarea. Dimpotrivă, şi-a căutat scuze, şi-a justificat acţiunile şi a dat vina pe popor. Saul a încercat să-şi minimalizeze fapta, pretinzând că intenţiona să aducă o parte din pradă ca jertfă pentru Iehova. Însă Samuel i-a adresat bine-cunoscutele cuvinte: „Iată că ascultarea este mai bună decât jertfele“. Plin de curaj, Samuel l-a mustrat şi i-a comunicat decizia lui Iehova: Domnia avea să fie luată de la Saul şi dată altuia, mai bun decât el (1 Sam. 15:1–33). *

25, 26. a) De ce l-a jelit Samuel pe Saul şi cum l-a corectat Iehova pe profet? b) Ce lecţie a învăţat Samuel când s-a dus la casa lui Iese?

²⁵ Samuel a fost profund mâhnit de greşelile lui Saul şi a strigat toată noaptea către Iehova. El chiar l-a jelit pe Saul. Profetul văzuse  potenţialul lui şi calităţile lui deosebite, dar acum speranţele legate de Saul îi erau spulberate. Acesta nu mai era omul pe care îl cunoscuse; îşi pierduse calităţile cele mai importante şi se răzvrătise împotriva lui Iehova. De atunci, Samuel n-a vrut să-l mai vadă pe Saul. Mai târziu, Iehova l-a corectat cu blândeţe pe profet, spunându-i: „Până când vei fi mâhnit din cauza lui Saul [până când îl vei jeli pe Saul, Cornilescu, 2001], când eu l-am respins ca să nu mai fie rege peste Israel? Umple-ţi cornul cu ulei şi du-te. Te voi trimite la Iese, betleemitul, fiindcă mi-am ales un rege dintre fiii lui“ (1 Sam. 15:34, 35; 16:1).

²⁶ Îndeplinirea scopului lui Iehova nu depinde de oamenii imperfecţi, care azi sunt loiali, iar mâine nu. Dacă un om devine infidel, Iehova alege alt om care să-i îndeplinească voinţa. De aceea, vârstnicul Samuel a încetat să mai fie mâhnit din cauza lui Saul. La porunca lui Iehova, profetul s-a dus la Betleem, la casa lui Iese. Mulţi dintre fiii acestuia aveau o statură impunătoare, însă Iehova i-a spus de la bun început lui Samuel să privească dincolo de înfăţişare. (Citeşte 1 Samuel 16:7.) În cele din urmă, înaintea lui Samuel a fost adus David, fiul cel mai mic al lui Iese. El era alesul lui Iehova!

27. a) Cum a reuşit Samuel să cultive o credinţă din ce în ce mai puternică? b) Cum consideri exemplul pe care ni l-a lăsat Samuel?

²⁷ În ultimii ani ai vieţii sale, Samuel a înţeles şi mai bine câtă dreptate a avut Iehova când l-a înlocuit pe Saul cu David. Saul a devenit foarte invidios, iar invidia l-a împins chiar la crimă. Mai mult, s-a făcut vinovat de apostazie. David însă avea calităţi deosebite: curaj, integritate, credinţă şi loialitate. Pe măsură ce Samuel se apropia de sfârşitul vieţii, credinţa îi devenea tot mai puternică. El a văzut că Iehova poate să rezolve orice problemă şi chiar să transforme o dezamăgire în binecuvântare. În cele din urmă, Samuel a murit, lăsându-ne tuturor un remarcabil exemplu de integritate, dovedită pe parcursul unei vieţi de aproape un secol. Întregul Israel a plâns pierderea acestui om fidel, şi pe bună dreptate! Aşadar, fiecare slujitor al lui Iehova de azi ar trebui să se întrebe: Voi imita credinţa lui Samuel?