ÎN MAI 1963 au izbucnit revolte împotriva chinezilor pe tot cuprinsul Javei de Vest. Orașul cel mai afectat a fost Sukabumi, unde familia noastră avea o afacere de transportare a mărfii cu autocamioanele. Sute de oameni cuprinși de isterie, inclusiv unii dintre vecinii noștri, au intrat cu forța în casa noastră. Ne-am ghemuit îngroziți unul lângă altul în timp ce aceștia ne distrugeau și ne furau bunurile.

Când gloata a plecat, alți vecini au venit să ne încurajeze. Tatăl meu a stat cu ei pe podeaua din sufragerie. Printre lucrurile distruse, și-a găsit Biblia lui mare în sundaneză. A deschis-o și le-a spus vecinilor că aceste necazuri au fost prezise și le-a vorbit despre speranța referitoare la Regat.

Tatăl meu nu s-a concentrat niciodată asupra strângerii comorilor materiale. El ne amintea adesea: „Lucrurile spirituale trebuie să fie pe primul loc”. Datorită zelului său, eu, mama mea, cinci frați și surori ale mele, bunicul meu de 90 de ani și multe alte rude și vecini ai noștri au acceptat adevărul.