ÎN NUMĂRUL din 1 ianuarie 1914 al Turnului de veghe se spunea: „Noi credem că anul 1914 va oferi posibilităţi de serviciu pentru Adevăr mai mari decât oricare alt an dinaintea timpului Secerişului”. Anul pe care Studenţii în Biblie îl anunţaseră zeci de ani sosise în sfârşit. De aceea, slujitorii lui Iehova manifestau mult zel în lucrarea de predicare. În urma eforturilor depuse de ei în acel an, milioane de oameni au aflat care sunt promisiunile Bibliei. Totuşi, oamenii din jurul lor şi-au îndreptat eforturile într-o altă direcţie.

La începutul anului 1914 a avut loc cel mai sângeros eveniment din istoria grevelor din Statele Unite. Cu acea ocazie au murit bărbaţi, femei şi copii. Minerii grevişti şi familiile lor fuseseră evacuaţi din locuinţele de serviciu şi obligaţi să locuiască în corturi. În 20 aprilie, în colonia de corturi din apropiere de Ludlow, Colorado, s-au tras primele focuri de armă. Corturile minerilor au fost incendiate. Înfuriaţi, minerii din zonă s-au răzbunat ucigând mulţi paznici ai companiei miniere. Ordinea a fost restabilită numai cu ajutorul armatei.

În Europa, situaţia era şi mai grea. În 28 iunie, Gavrilo Princip, un sârb bosniac în vârstă de 19 ani, l-a împuşcat mortal pe arhiducele Austriei, Franz Ferdinand, aprinzând scânteia care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial, cunoscut pe atunci ca Războiul cel Mare. La sfârşitul acelui an, întreaga Europă era cufundată în război.

În haosul care cuprinsese lumea, Studenţii în Biblie se îndemnau unii pe alţii să fie zeloşi în lucrarea de predicare. La 10 aprilie s-a ţinut în Africa de Sud primul congres al poporului lui Dumnezeu. Asistenţa maximă a fost de 34 de persoane. „Eram într-adevăr o turmă foarte mică”, a scris William Johnston. „S-au botezat aproape jumătate dintre participanţii la . . . acest congres. Opt surori şi opt fraţi şi-au simbolizat consacrarea în felul stabilit de Domnul.” În ultima zi a congresului, participanţii au analizat diverse modalităţi de a răspândi vestea bună în Africa de Sud. În prezent, cei peste 90 000 de vestitori fideli din Africa de Sud sunt o mărturie vie a succesului pe care l-a avut acea „turmă foarte mică”.

În 28 iunie 1914, chiar în ziua în care a fost asasinat arhiducele Ferdinand, Studenţii în Biblie s-au întrunit în oraşul Clinton (Iowa, SUA). În 30 iunie, Alexander MacMillan a spus  cu ocazia acelui congres: „Dacă vrem să primim răsplata, trebuie să continuăm să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu şi să ieşim în predicare ori de cât ori este posibil pentru a le duce oamenilor mesajul despre seceriş”.

„Foto-Drama Creaţiunei”, o producţie alcătuită din cuvântări biblice şi melodii înregistrate, sincronizate cu diapozitive din sticlă pictată şi imagini în mişcare, a fost prezentată pentru prima oară la New York, în 11 ianuarie 1914. La premieră au asistat 5 000 de persoane, iar multe altele au fost nevoite să plece din lipsă de spaţiu.

Pregătirea „Foto-Dramei Creaţiunei” a durat doi ani, iar „în ianuarie a fost gata pentru a fi prezentată publicului”, se spunea în Turnul de veghe. În prima jumătate a anului 1914, fraţii au adus câteva îmbunătăţiri „Foto-Dramei”. De exemplu, a fost adăugat un film introductiv sincronizat cu vocea fratelui Charles Taze Russell, care explica cine era sponsorul „Foto-Dramei”.

În perioada de vârf, „Foto-Drama” a rulat simultan în 80 de oraşe. În iulie 1914, „Foto-Drama” a ajuns în Marea Britanie, fiind vizionată în case particulare arhipline din Glasgow şi din Londra. În septembrie, filmul a ajuns în Danemarca, Finlanda, Germania, Suedia şi Elveţia. În octombrie a fost dus în Australia şi în Noua Zeelandă. În primul an, peste nouă milioane de persoane au vizionat „Foto-Drama”.

Fiecare copie a „Foto-Dramei” era alcătuită din sute de diapozitive din sticlă, din multe benzi de film şi din zeci de înregistrări. Producerea copiilor era costisitoare, iar pentru fiecare prezentare a „Foto-Dramei” era nevoie de mulţi fraţi şi surori cu experienţă. Prin urmare, „Foto-Drama” completă a rulat în primul rând în oraşele mari. Pentru persoanele din zonele rurale, Studenţii în Biblie au realizat trei versiuni prescurtate  ale „Foto-Dramei”. Una dintre acestea, intitulată „Drama Evrica Y”, era alcătuită din diapozitive din sticlă pictată, sincronizate cu muzică şi cuvântări biblice înregistrate. Celelalte versiuni erau cunoscute sub numele „Drama Evrica X” şi „Drama Evrica pentru familii”, ultima fiind versiunea cea mai scurtă. Aceste două versiuni nu conţineau diapozitive şi filme, ci erau doar audio. Până la sfârşitul anului 1914, după mai puţin de patru luni de la lansarea „Dramei Evrica”, peste 70 000 de americani vizionaseră una dintre versiunile acesteia.

Deşi lucrarea cu „Foto-Drama” era nouă şi plină de satisfacţii, Studenţii în Biblie şi-au dat seama că alte forme ale lucrării de predicare aveau prioritate. Într-o scrisoare adresată de Charles Taze Russell tuturor colportorilor, numiţi în prezent pionieri, se spunea: „Nu cunoaştem altă formă a serviciului care să producă mai multe roade în acest timp al  Secerişului. De aceea, nu-i încurajăm pe colportori să intre în lucrarea cu Foto-Drama . . . În lucrarea cu drama pot sluji alţi fraţi şi surori, la fel de loiali Domnului”.

În ianuarie 1914 existau 850 de colportori. Pe parcursul acestui an, ei au distribuit plini de zel peste 700 000 de exemplare ale cărţii Studii în Scripturi. Revista Turnul de veghe a acordat „o atenţie deosebită” colportorilor şi i-a îndemnat pe cititori „să-i încurajeze, întrucât drumul lor nu este întotdeauna presărat cu flori”.

Alţi Studenţi în Biblie au distribuit pliante în zeci de limbi. În 1914 au fost oferite peste 47 de milioane de exemplare ale pliantului Foaie volantă lunară a Studenţilor în Biblie, precum şi alte pliante.

Această lucrare n-a trecut neobservată. Slujitorii lui Iehova predicau în public, iar accesul la întrunirile lor era liber. Un preot s-a plâns: „Mâine, poimâine, oamenii vor crede că e o crimă să faci colectă. Ce-o să se-ntâmple atunci? Pastorul Russell ne discreditează pe toţi”.

Studenţii în Biblie au crezut că „timpurile fixate ale naţiunilor”, despre care se vorbeşte în Luca 21:24, se vor încheia la 1 octombrie 1914. Prin urmare, această lună a fost aşteptată cu multă nerăbdare. Unii Studenţi în Biblie chiar ţineau evidenţa zilelor rămase până la acea dată. Mulţi credeau că atunci vor fi chemaţi „dincolo de văl”, adică la cer.

În dimineaţa zilei de 2 octombrie 1914, fratele Russell a intrat în sala de mese a Betelului şi a anunţat: „Timpurile neamurilor s-au sfârşit; regii lor şi-au trăit traiul”. Unii dintre cei prezenţi au recunoscut acele cuvinte, care aveau la bază cântarea 171 din cartea de cântări Imnuri ale Zorilor Mileniului. Din 1879, Studenţii în Biblie cântaseră „Timpurile naţiunilor sunt pe punctul de a se încheia”. Dar aceste cuvinte  nu mai erau de actualitate, întrucât timpurile fixate ale naţiunilor se încheiaseră (Luca 21:24). Ulterior, cărţile noastre de cântări au reflectat această schimbare importantă.

La sfârşitul anului, Regatul mesianic era ferm stabilit în cer, iar unii Studenţi în Biblie au crezut că lucrarea lor se încheiase. Nu ştiau că îi aştepta o perioadă de încercări şi de cernere. În 1915, textul anului a fost: „Puteţi voi să beţi paharul meu?”, având la bază Matei 20:22, potrivit redării din King James Version. „Paharul” despre care vorbea Isus reprezenta încercările prin care avea să treacă el până în momentul morţii. Studenţii în Biblie urmau să se confrunte cu încercări atât din interior, cât şi din afară. Modul în care urmau să reacţioneze avea să arate dacă îi erau cu adevărat loiali lui Iehova.