Susţinători loiali ai Regatului
Capitolul 15
Susţinători loiali ai Regatului
1. Ce evenimente importante a anunţat Daniel?
CU MULT timp înainte, profetul Daniel indicase anul 29 al erei noastre drept data apariţiei lui Mesia ca om, şi 1914 e.n. ca dată a întronării sale în gloria cerească. În afară de aceasta, Daniel a mai anunţat profetic şi în detaliu cum va fi rezolvată marea controversă privitoare la dominaţia lumii.
2. Ce chestiune controversată trebuie rezolvată, şi prin care tribunal?
2 Chestiunea legată de dominaţia legitimă a pămîntului trebuie deci rezolvată o dată pentru totdeauna. Dar prin care tribunal? Prin Curtea supremă a întregului univers. Daniel îl descrie în următorii termeni:
„Am continuat să privesc pînă cînd s-au aşezat nişte tronuri. Şi Cel Vechi în zile s-a aşezat. Îmbrăcămintea sa era albă ca zăpada, iar părul capului său era ca lîna curată. Tronul său era flăcări de foc, roţile tronului său erau un foc arzător. Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea lui. O mie de mii îl serveau neîncetat şi de zece mii ori zece mii stăteau neîncetat chiar înaintea lui. Tribunalul a luat loc şi nişte cărţi au fost deschise.“ — Daniel 7:9, 10.
3. (a) Cine este Judecătorul? (b) Ce reprezintă „cărţile“? (c) Care este sentinţa?
3 „Regele eternităţii“, Iehova Dumnezeu, a luat loc în judecată (Apocalips 15:3). Dar ce sînt aceste „cărţi“ care s-au deschis înaintea lui? Sînt bilanţul lamentabil al domniei naţiunilor în cursul istoriei. La sfîrşitul timpurilor păgînilor, în 1914 e.n., „tribunalul“ a luat, absolut justificat de la aceste naţiuni, dreptul de a-şi mai exercita „domnia lor“, deşi li s-a mai acordat „o prelungire a vieţii pentru un timp şi o epocă“, adică pînă cînd judecata va fi efectiv executată asupra lor în Armaghedon. — Daniel 7:12; Apocalips 16:14, 16.
4, 5. (a) Cui i-a fost dată stăpînirea? (b) Numai în ce mod putem discerne prezenţa Regelui?
4 A cui domnie va fi deci restabilită? Daniel adaugă:
„Am continuat să privesc în viziunile de noapte, şi iată: cu norii cerurilor venea cineva ca un fiu al omului; şi a obţinut acces la Cel Vechi în zile şi a fost adus aproape, chiar înaintea Lui. Şi i s-a dat stăpînire şi demnitate şi un regat, ca să-i serveasca toate popoarele, grupurile naţionale şi limbile. Stăpînirea sa este o stăpînire de o durată indefinită, care nu va trece, iar regatul său un regat care nu va fi distrus.“ — Daniel 7:13, 14.
5 Cine este personajul comparat cu „un fiu al omului“? Nimeni altcineva decît Domnul Isus Cristos glorificat. Deoarece „norii cerului“ simbolizează invizibilitatea, numai cu privirea pătrunzătoare a credinţei vom putea discerne „semnul“ ceresc al prezenţei sale, concomitent cu „semnul“ vizibil reprezentat de evenimentele care au avut loc pe pămînt de la „începutul durerilor strîmtorării“, în 1914 e.n. — Matei 24:3, 7, 8, 30; Apocalips 1:7.
6. (a) Împotriva cui se mai pronunţă judecata? (b) Ce primesc ei, şi cum?
6 În profeţia lui Daniel, remarcăm că după aceea are loc judecata „în favoarea sfinţilor Celui Suprem“ şi că şi ei primesc „regatul, şi stăpînirea, şi grandoarea regatelor de sub toate cerurile“ (Daniel 7:22, 27). Cine sînt aceşti „sfinţi“? Evident, ei contrastează cu conducătorii egoişti şi corupţi ai guvernelor umane, care asupresc de atîta vreme poporul. Este vorba în realitate de cei 144 000 de „sfinţi“ unşi, oameni „fără defect“ în ce priveşte integritatea lor şi care au fost „cumpăraţi dintre oameni“ pentru a fi asociaţi la regalitatea „Fiului omului“ în Regatul său ceresc. Ei au înviat pentru a fi împreună cu el în „ziua din urmă“ (Apocalips 14:3–5; Matei 24:30; Ioan 6:40). În momentul venirii lui Isus în Regatul său, o rămăşiţă dintre aceşti „sfinţi“ este mai mult decît activă pe pămînt şi are de îndeplinit o lucrare.
EI APĂRĂ CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU
7, 8. (a) Ce grup de persoane a început o lucrare de pregătire, şi cînd? (b) Ce au respins? (c) Ce au apărat? (d) Asupra cărei date au ajuns să atragă atenţia? (e) De care instrument s-au folosit pentru anunţarea Regatului lui Dumnezeu?
7 Cînd s-a apropiat timpul pentru ca „Fiul omului“ să primească Regatul, era evidentă voinţa lui Dumnezeu ca pe pămînt să se efectueze o lucrare pregătitoare. În anii 1870, la Pittsburgh (Statele Unite), Charles T. Russell a organizat un mic grup de creştini dedicaţi lui Dumnezeu. Acesta a înţeles curînd că religiile creştinătăţii nu se sprijinesc pe Cuvîntul lui Dumnezeu, ci pe învăţăturile şi ritualurile babiloniene şi pe filozofia lui Platon care învăţa nemurirea sufletului. Respingînd religia falsă, membrii acestui grup mic au devenit susţinători înflăcăraţi ai învăţăturilor Bibliei, cum ar fi: preţul de răscumpărare furnizat de Isus, învierea şi Regatul lui Dumnezeu ca unica speranţă a omenirii îndurerate.
8 Prin intermediul periodicului The Watchtower (Turnul de veghere), care a apărut fără discontinuitate din luna iulie 1879, Russell şi tovarăşii săi au optat pentru relatarea biblică a creaţiei şi au respins teoria darvinistă a evoluţiei. Ei au stins focul infernului demonstrînd cu Biblia că niciodată n-a existat un loc înfocat al chinurilor unde să fi mers ’sufletele morţilor‘ şi că „infernul“ din Biblie este pur şi simplu mormîntul (Psalm 16:10; Fapte 2:29–32). Ei au anunţat că anul 1914 e.n. era o dată dinainte marcată în legătură cu ’venirea‘ Regatului lui Dumnezeu. Pînă astăzi, The Watchtower Announcing Jehovah‘s Kingdom (Turnul de veghere anunţînd Regatul lui Iehova), publicat în mai mult de 100 de limbi şi tipărit în milione de exemplare, a apărat cu loialitate Regatul lui Dumnezeu şi al lui Cristos ca singura speranţă a omenirii. — Matei 12:21; Psalm 145:10–12.
9. Ce profeţie din Apocalips 11:7–12 s-a împlinit asupra acestor „martori“?
9 După ce a servit timp de peste 30 de ani ca primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, C.T. Russell a murit la 31 octombrie 1916. J.F. Rutherford l-a succedat. Profitînd de starea de război, clerul religios şi-a intensificat opoziţia faţă de mesajul Regatului. Întrunirile creştine au fost întrerupte şi într-un anumit număr de ţări, servii fideli ai lui Dumnezeu au fost condamnaţi la închisoare. Rutherford şi alţi şapte servi de răspundere de la sediul central al Societăţii Watch Tower, din Brooklyn (Statele Unite), au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. Dar servii lui Dumnezeu n-au fost descumpăniţi deoarece Biblia profeţise aceste persecuţii. Astfel, în Apocalips 11:7–12, naţiunile lumii prezente sînt descrise ca avînd trăsăturile simbolice ale unei „fiare“ care face război cu „martorii“ lui Dumnezeu, învingîndu-i şi omorîndu-i. Lucrarea „martorilor“, care consta în a profeţi, ar fi fost oprită şi, figurativ vorbind, ei ar fi ajuns ca nişte cadavre expuse suficient de mult timp pe „strada cea largă“ a creştinătăţii pentru a răspîndi duhoare. S-a întîmplat exact aşa atunci cînd servii lui Dumnezeu au fost în lumea întreagă expuşi batjocurii publice. Dar cînd nebunia războiului s-a calmat şi cînd creştinii care fuseseră întemniţaţi au fost eliberaţi, nu fără sa fi fost complet disculpaţi de toate acuzaţiile false aduse împotriva lor, „spiritul de viaţă de la Dumnezeu, a intrat în ei“. Ei au fost ridicaţi la favoarea divină, şi începînd din 1919 ei au intrat într-o perioadă de activitate zeloasă în folosul Regatului. — Isaia 52:7, 8; Romani 10:15.
CĂDEREA „BABILONULUI CEL MARE“
10. Prin ce s-au dovedit vinovate religiile creştinătăţii, şi cum?
10 În timpul acestor ani de război, preoţimea creştinătăţii nu numai că a luat iniţiativa în persecutarea adevăraţilor creştini, ci a respins şi dovezile despre ’venirea‘ în viitor a Regatului lui Dumnezeu. Ea avea propriul său „regat“ religios, cel al „Babilonului cel mare“ (Apocalips 17:5, 6, 18). Pe ambele părţi ale frontului, clericii predicau tinerilor din tranşee şi susţineau din plin acest teribil masacru. Din cauza acestei acţiuni, clerul creştinătăţii este încă şi astăzi încărcat cu o grea vină a sîngelui, asemenea conducătorilor religioşi ai Ierusalimului antic cărora profetul lui Iehova i-a spus: „Pe poalele hainelor tale s-au găsit urmele de sînge ale sufletelor sărmanilor inocenţi.“ — Ieremia 2:34; 19:3, 4; vezi şi Matei 23:34, 35.
11. În ce fel se aplică Ezechiel 22:3, 4, 16 la creştinătate?
11 Vinovată de practicarea idolatriei şi de promovarea învăţăturilor babilonice false, creştinătatea şi-a mai adăugat şi această vină a sîngelui. Astfel, următoarele cuvinte ale profetului Ezechiel se aplică bine creştinătăţii apostate:
„Iată ce a zis Suveranul Domn Iehova: «O, oraş care verşi sînge în mijlocul tău pînă cînd îţi vine timpul şi cum ţi-ai făcut idoli murdari înăuntrul tău pentru a deveni necurat, prin sîngele tău pe care l-ai vărsat ai devenit vinovat, şi prin idolii tăi murdari pe care i-ai făcut ai devenit necurat. Şi tu îţi apropii zilele şi îţi vei ajunge anii. Iată de ce eu trebuie să te fac un obiect de oprobriu pentru naţiuni şi de batjocură pentru toate ţările. Şi vei fi profanat cu certitudine înăuntrul tău înaintea ochilor naţiunilor, şi va trebui să ştii că eu sînt Iehova.»“ — Ezechiel 22:3, 4, 16.
12. (a) Ce eveniment memorabil a avut loc în 1919? (b) Cum a tras folos din aceasta poporul lui Dumnezeu de pe pămînt?
12 Religia creştinătăţii care s-a împovărat aşadar de vina sîngelui a fost respinsă de Dumnezeul adevărat, Iehova, pe care pretinde că-l adoră dar al cărui nume nici nu vrea să-l pronunţe. În 1919 e.n., ea şi toate religiile babilonice ale lumii au primit o puternică lovitură. Ea nu mai putea sta în picioare înaintea Celui Preaînalt nici să mai domine peste închinătorii adevăraţi ai lui Iehova. De acum înainte nici o parte a Babilonului cel mare, imperiul mondial al religiei false, nu mai putea face acest lucru. Astfel Suveranul Domn Iehova a făcut să răsune atunci următorul apel către credincioşii „sfinţi“ de pe pămînt.
„«Eu, Iehova, sînt Dumnezeul tău. Cel care te învaţă să tragi tu însuţi folos, Cel care te face să calci pe calea pe care trebuie să umbli.» Ieşiţi din Babilon! (. . .) Anunţaţi cu răsunetul unui strigăt de bucurie, (. . .) faceţi să se audă lucrul acesta (Isaia 48:16, 17, 20).
Ce este acest „răsunet al unui strigăt de bucurie“, şi cînd a fost auzit?
ÎNCEPUTUL UNEI MĂRTURII MONDIALE
13. (a) Ce aspect al „strigătului de bucurie“ a devenit remarcabil? (b) Ce apel răsunător s-a auzit cu acea ocazie?
13 „Fiul omului“ a făcut cunoscut un aspect foarte important al acestui „strigăt de bucurie“ în profeţia sa referitoare la „încheierea sistemului de lucruri“. El a zis:
„Şi această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:3, 14, 37).
Dar trebuia ca sfinţii să se organizeze pentru a putea îndeplini această lucrare. Pe de altă parte, ei nu o puteau efectua doar prin forţele lor omeneşti. Din fericire, cu ocazia a două congrese internaţionale care au avut loc la Cedar Point (Statele Unite), în 1919 şi 1922, spiritul lui Iehova s-a revărsat asupra lor într-un mod extraordinar. El i-a organizat şi le-a dat tăria necesară îndemnîndu-i: „anunţaţi, anunţaţi, anunţaţi Regele şi regatul său“ (Matei 24:31). Pe aceşti „aleşi“ care ţin ferm la speranţa cerească îi aştepta o lucrare importantă.
14. Cum cunoaşte astăzi profeţia lui Ioel principala sa împlinire?
14 După cum profeţia lui Ioel s-a împlinit la sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n. în timpul „zilelor din urmă“ ale sistemului de lucruri iudaic, tot aşa ea începea să-şi cunoască principala sa împlinire în timpul „zilelor din urmă“ ale sistemului mondial al lui Satan. Luminaţi şi împinşi la acţiune de spiritul lui Dumnezeu, „fiii şi fiicele“ lui Iehova care primiseră ungerea au profeţit desigur, în sensul că au şi început cu zel să avertizeze lumea oamenilor de apropierea „marii şi faimoasei zile a lui Iehova“, şi de necesitatea urgentă de a invoca numele lui Iehova pentru a fi salvaţi. — Fapte 2:16–21; Ioel 2:28–32.
UN „SCLAV“ FIDEL“
15. (a) Cine este „sclavul fidel şi prevăzător“? (b) Cum poate fi identificat în timpul nostru?
15 În marea sa profeţie asupra „semnului“, Isus a pus întrebarea:
„Cine este în realitate sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpînul său l-a pus peste servitorii săi, ca să le dea hrana la timpul potrivit?“
Un „sclav“ fidel, adică o clasă de creştini fideli, servise pentru primii creştini pînă ce s-a instalat marea apostazie. Regăsim noi astăzi o organizaţie asemănătoare, un astfel de „sclav“, care să dea hrană spirituală cînd Domnul Isus vine în Regatul său? Desigur. „Studenţii Bibliei“, cum s-au numit atunci, au îndeplinit o lucrare pregătitoare pe scară mondială. Isus a adăugat:
„Fericit este sclavul acela dacă stăpînul, la sosire, îl găseşte făcînd astfel. Adevărat va spun: îl va numi peste toate bunurile sale.“ — Matei 24:45–47.
16. (a) Cum s-a ocupat „sclavul“ de „averea“ stăpînului? (b) Ce nume biblic a acceptat cu bucurie „sclavul“?
16 Conştientă de numirea pe care i-a dat-o stăpînul, clasa unsă a „sclavului“ s-a preocupat foarte mult de interesele Regatului pe pămînt veghind asupra faptului ca „vestea bună“ să fie anunţată. În timpul anilor 1920, au fost proclamate puternice mesaje de condamnare contra lui Satan şi a organizaţiei sale, şi mai ales contra religiei babilonice. În 1931, acest „sclav“ a acceptat cu bucurie numele de „Martorii lui Iehova“, nume care îi distinge net de toate religiile false arătîndu-le totodată răspunderea şi privilegiul care decurg de aici şi care sînt enunţate în următorii termeni prin profetul Isaia:
„«Voi sînteţi martorii mei», este declaraţia lui Iehova, «chiar servitorul meu pe care l-am ales (. . .) Eu, eu sînt Iehova, şi în afară de mine nu există vreun salvator (. . .) şi voi sînteţi martorii mei», este declaraţia lui Iehova, «şi eu sînt Dumnezeu.»“ — Isaia 43:10–12.
17. Ce întrebare necesită un răspuns?
17 Dar cum a putut „sclavul“ care este compus doar din cîteva zeci de mii de creştini unşi, care au rămas, să predice această veste bună a Regatului pe tot pămîntul locuit ca mărturie? Iehova n-a întîrziat să dea răspunsul.
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiei de la paginile 148, 149]
REGATUL — SUBIECTUL BIBLIEI
„SĂMÎNŢA“ REGATULUI PROMISĂ ÎN EDEN
„SĂMÎNŢA“ REGALĂ ANUNŢATĂ PRIN AVRAAM ŞI DAVID
PREDICAREA REGATULUI — JERTFA DE RASCUMPĂRARE A REGELUI
REGATUL ESTE INSTITUIT — DE LA 1914 „ZILELE DIN URMĂ“
REGATUL ’VINE‘ PENTRU A NIMICI DOMNIA OAMENILOR
REGATUL DE 1 000 DE ANI RESTAUREAZĂ PARADISUL
