„Voi sunteţi martorii mei“!
Capitolul patru
„Voi sunteţi martorii mei“!
1. Cum se foloseşte Iehova de profeţii, şi cum trebuie să reacţioneze poporul său la profeţiile care s-au împlinit?
CAPACITATEA de a prezice viitorul este una dintre însuşirile care îl deosebesc pe adevăratul Dumnezeu de toţi dumnezeii falşi. Dar, când profeţeşte, Iehova nu urmăreşte să demonstreze doar că este divin. Aşa cum se arată în Isaia, capitolul 43, prin profeţiile pe care le face, Iehova îşi demonstrează atât divinitatea, cât şi iubirea pe care o are pentru poporul său de legământ. La rândul lor, slujitorii lui Iehova nu trebuie să tacă atunci când discern împlinirea profeţiilor, ci trebuie să depună mărturie despre ce au văzut. Da, ei trebuie să fie martorii lui Iehova!
2. a) Care era starea spirituală a Israelului pe timpul lui Isaia? b) Cum deschide Iehova ochii poporului său?
2 Din nefericire, pe timpul lui Isaia, Israelul se afla într-o stare atât de jalnică, încât în ochii lui Iehova poporul era infirm din punct de vedere spiritual. „Scoate afară poporul cel orb care are ochi, şi surzii care au urechi“ (Isaia 43:8). Cum pot nişte oameni orbi şi surzi din punct de vedere spiritual să-i slujească lui Iehova în calitate de martori vii? Există o singură modalitate. Ochii şi urechile lor trebuie deschise în mod miraculos. Iar Iehova face lucrul acesta! Cum? Mai întâi, Iehova îi disciplinează cu asprime — locuitorii regatului de nord sunt exilaţi în 740 î.e.n., iar cei ai lui Iuda, în 607 î.e.n. Apoi, Iehova acţionează cu mână tare în favoarea poporului său pentru a-l elibera şi revitaliza din punct de vedere spiritual, permiţând unei rămăşiţe penitente să se întoarcă în patrie în 537 î.e.n. De fapt, Iehova este atât de sigur că scopul său nu poate fi zădărnicit, încât cu aproape 200 de ani înainte, el vorbeşte despre eliberarea Israelului ca şi cum aceasta ar fi avut loc deja.
3. Cum îi încurajează Iehova pe cei ce urmează să meargă în exil?
3 „Aşa vorbeşte DOMNUL, care te-a creat, Iacove, şi Cel care te-a întocmit, Israele! Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: eşti al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece şi prin râuri, şi nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.“ — Isaia 43:1–3a.
4. În ce sens este Iehova Creatorul Israelului, şi ce asigurare îi dă el poporului său cu privire la întoarcerea acestuia în patrie?
4 Iehova manifestă un interes deosebit faţă de Israel deoarece această naţiune îi aparţine. Israelul este propria sa creaţie, pe care a adus-o în existenţă prin legământul avraamic (Geneza 12:1–3). Astfel, în Psalmul 100:3 se spune: „Să ştiţi că Iehova este Dumnezeu. El ne-a făcut şi nu noi înşine. Noi suntem poporul său şi oile păşunii sale“ (NW). În calitate de Creator şi Răscumpărător al Israelului, Iehova îşi va duce poporul în siguranţă în ţara lui. Obstacolele, cum ar fi apele, râurile învolburate şi deşerturile fierbinţi, nu vor îngreuia înaintarea lor, nici nu le vor pricinui vreun rău, exact aşa cum nimic asemănător nu a încetinit mersul strămoşilor lor când s-au aflat în drum spre Ţara Promisă cu o mie de ani mai înainte.
5. a) Cum este mângâiat Israelul spiritual de cuvintele lui Iehova? b) Cine sunt însoţitorii Israelului spiritual, şi de cine au fost prefiguraţi ei?
5 Cuvintele lui Iehova sunt o sursă de mângâiere şi pentru rămăşiţa din zilele noastre a Israelului spiritual, ai cărei membri sunt „o creaţie nouă“ născută de spirit (2 Corinteni 5:17). Prezentându-se cu îndrăzneală înaintea „apelor“ omenirii, ei s-au bucurat de protecţia iubitoare a lui Dumnezeu când au trecut prin puhoaiele de ape figurative. Încercările de foc care au venit din partea duşmanilor lor nu le-au făcut nici un rău, ci, dimpotrivă, i-au rafinat (Zaharia 13:9; Revelaţia 12:15–17). De supravegherea şi ocrotirea lui Iehova a beneficiat şi ‘marea mulţime’ de „alte oi“, care s-a alăturat naţiunii spirituale a lui Dumnezeu (Revelaţia 7:9; Ioan 10:16). Aceste persoane au fost prefigurate de „o mulţime de oameni de tot felul“ care au ieşit din Egipt împreună cu israeliţii, precum şi de neevreii care s-au întors cu exilaţii eliberaţi din Babilon. — Exodul 12:38; Ezra 2:1, 43, 55, 58.
6. Cum s-a dovedit Iehova un Dumnezeu al justiţiei în ce priveşte: a) răscumpărarea Israelului carnal şi b) răscumpărarea Israelului spiritual?
6 Iehova promite că îşi va elibera poporul din Babilon prin intermediul armatelor Mediei şi Persiei (Isaia 13:17–19; 21:2, 9; 44:28; Daniel 5:28). Ca Dumnezeu al justiţiei, Iehova le va plăti „angajaţilor“ săi medo-persani o răscumpărare corespunzătoare în schimbul Israelului. „Eu am dat Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău. De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit [considerat onorabil, NW] şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta“ (Isaia 43:3b, 4). Istoria confirmă că Imperiul Persan a cucerit Egiptul, Etiopia şi Saba, aflată în apropiere, aşa cum prezisese Dumnezeu (Proverbele 21:18). În mod asemănător, în 1919, Iehova a eliberat din captivitatea spirituală rămăşiţa Israelului spiritual prin intermediul lui Isus Cristos. Cu toate acestea, Isus nu avea nevoie de nici o recompensă pentru serviciile sale. El nu era un domnitor păgân. El îi elibera pe proprii lui fraţi spirituali. În plus, în 1914 Iehova îi dăduse deja „popoarele de moştenire şi marginile pământului în stăpânire“. — Psalmul 2:8.
7. Ce sentimente a avut Iehova faţă de poporul său din vechime, şi ce sentimente are el faţă de poporul său de astăzi?
7 Remarcaţi cum îşi exprimă Iehova în mod deschis sentimentele tandre faţă de exilaţii răscumpăraţi. El le spune că ‘au preţ în ochii Lui’, că îi consideră ‘onorabili’ şi că îi ‘iubeşte’ (Ieremia 31:3). El are aceleaşi sentimente — chiar mai puternice — faţă de slujitorii săi loiali de astăzi. Creştinii unşi intră într-o relaţie specială cu Dumnezeu, nu prin naştere, ci prin spiritul sfânt al lui Dumnezeu, care a început să acţioneze asupra lor după ce s-au dedicat personal Creatorului lor. Iehova i-a atras la Fiul său şi la el însuşi şi a scris legile şi principiile sale în inima lor receptivă. — Ieremia 31:31–34, Ioan 6:44.
8. Ce asigurare le dă Iehova exilaţilor, şi cum vor considera ei eliberarea lor?
8 Dându-le în continuare noi asigurări exilaţilor, Iehova adaugă: „Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi pe urmaşii tăi de la răsărit şi te voi strânge de la apus. Voi zice miazănoaptei: «dă încoace!» şi miazăzilei: «nu opri», ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: pe toţi cei chemaţi cu Numele Meu şi pe care i-am creat spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit“ (Isaia 43:5–7). Nici cele mai îndepărtate părţi ale pământului nu vor fi inaccesibile lui Iehova când va veni timpul să-şi elibereze fiii şi fiicele şi să-i aducă înapoi în patria lor iubită (Ieremia 30:10, 11). Fără îndoială, din punctul lor de vedere, această eliberare va eclipsa străvechea eliberare a naţiunii din Egipt. — Ieremia 16:14, 15.
9. Care sunt două modalităţi prin care Iehova pune în legătură actele sale de eliberare cu numele său?
9 Amintindu-i poporului său că este numit cu numele său, Iehova îşi întăreşte promisiunea că va elibera Israelul (Isaia 54:5, 6). Mai mult decât atât, Iehova pune numele său în legătură cu promisiunea sa de eliberare. Astfel, Iehova garantează că el va primi gloria când cuvântul său profetic se va împlini. Nici măcar cuceritorul Babilonului nu va avea dreptul să primească onoarea care i se cuvine singurului Dumnezeu viu.
Dumnezeii puşi la încercare
10. Ce provocare adresează Iehova naţiunilor şi zeilor acestora?
10 Promisiunea pe care o face Iehova că va elibera Israelul constituie acum baza unui proces universal în care sunt judecaţi dumnezeii naţiunilor. Iată ce citim: „Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei [dintre dumnezeii lor] a vestit aceste lucruri sau ne-a făcut să auzim lucrurile dinainte? [Dumnezeii lor] Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca oamenii să asculte şi să zică: «Adevărat!»“ (Isaia 43:9). Iehova adresează acum o provocare extraordinară naţiunilor lumii. El spune de fapt: Să demonstreze dumnezeii voştri că sunt dumnezei prezicând cu exactitate viitorul. Întrucât numai adevăratul Dumnezeu poate profeţi fără să dea greş, această probă îi va demasca pe toţi impostorii (Isaia 48:5). Însă Cel Atotputernic mai adaugă o condiţie legală: Toţi cei ce pretind că sunt dumnezei adevăraţi trebuie să-şi aducă martori, atât pentru prezicerile lor, cât şi pentru împlinirea acestor preziceri. Bineînţeles că Iehova nu se sustrage de la îndeplinirea acestei cerinţe legale.
11. Ce însărcinare îi dă Iehova slujitorului său, şi ce dezvăluie Iehova despre divinitatea sa?
11 Fiind neputincioşi, dumnezeii falşi nu pot aduce nici un martor. De aceea, banca martorilor rămâne în mod ruşinos goală. A sosit însă timpul ca Iehova să-şi demonstreze divinitatea. Privind spre poporul său, el spune: „Voi sunteţi martorii mei, . . . chiar slujitorul meu pe care l-am ales, ca să mă cunoaşteţi şi să aveţi credinţă în mine şi ca să înţelegeţi că eu sunt Acelaşi. Înainte de mine nu a fost format nici un Dumnezeu, iar după mine nu a existat niciodată vreunul. Eu, eu sunt Iehova, şi în afară de mine nu există salvator. Eu însumi am anunţat şi am salvat şi am făcut să se audă, când între voi nu exista nici un dumnezeu străin. Voi sunteţi deci martorii mei . . . şi eu sunt Dumnezeu. Pe lângă aceasta, tot timpul eu sunt Acelaşi; şi nu există nimeni care să elibereze din mâna mea. Voi acţiona, şi cine va putea să[-mi] tragă înapoi [mâna]?“ — Isaia 43:10–13, NW.
12, 13. a) Ce mărturie amplă are de prezentat poporul lui Iehova? b) Cum a fost scos în evidenţă numele lui Iehova în timpurile moderne?
12 Ca răspuns la cuvintele lui Iehova, banca martorilor se umple repede până la refuz cu o mulţime de martori bucuroşi. Mărturia lor este clară şi incontestabilă. Asemenea lui Iosua, ei depun mărturie că ‘toate cuvintele lui Iehova s-au împlinit; nici unul n-a rămas neîmplinit’ (Iosua 23:14). Şi acum răsună în urechile poporului lui Iehova cuvintele lui Isaia, Ieremia, Ezechiel şi ale altor profeţi care, într-un glas, au prezis exilul lui Iuda şi eliberarea miraculoasă din exil (Ieremia 25:11, 12). Numele lui Cirus, eliberatorul lui Iuda, a fost profeţit în mod corect înainte ca acesta să se nască! — Isaia 44:26—45:1.
13 În faţa acestor dovezi covârşitoare, cine poate nega că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat? Spre deosebire de dumnezeii păgâni, numai Iehova nu este creat; numai el este adevăratul Dumnezeu. a Prin urmare, poporul care poartă numele lui Iehova are unicul şi extraordinarul privilegiu de a relata faptele sale minunate generaţiilor viitoare şi celor ce se vor interesa de El (Psalmul 78:5–7). În mod asemănător, Martorii lui Iehova de astăzi au privilegiul de a declara numele lui Iehova pe tot pământul. În anii ’20, Studenţii în Biblie au fost din ce în ce mai conştienţi de semnificaţia profundă a numelui lui Dumnezeu, Iehova. Apoi, la 26 iulie 1931, cu ocazia unui congres ţinut la Columbus, Ohio, preşedintele Societăţii, Joseph Rutherford, a prezentat o rezoluţie intitulată „Un nume nou“. Cuvintele „Adoptăm numele prin care dorim să fim cunoscuţi şi numiţi, adică martorii lui Iehova“ i-au emoţionat pe congresişti, care au aprobat rezoluţia cu un răsunător „Da“! De atunci, numele lui Iehova a devenit cunoscut în întreaga lume. — Psalmul 83:18.
14. Ce anume le reaminteşte Iehova israeliţilor, şi de ce a fost oportun să li se amintească acest lucru?
14 Iehova se îngrijeşte de cei ce poartă cu onoare numele său, considerându-i „lumina ochilor Lui“. El le aminteşte israeliţilor cum i-a eliberat din Egipt şi i-a condus în siguranţă prin deşert (Deuteronomul 32:10, 12). Atunci nu era nici un dumnezeu străin în mijlocul lor, întrucât ei văzuseră cu ochii lor umilirea completă a tuturor zeităţilor Egiptului. Într-adevăr, întreg panteonul egiptean nu a putut nici să ocrotească Egiptul, nici să împiedice plecarea Israelului (Exodul 12:12). În mod asemănător, puternicul Babilon, al cărui peisaj citadin era dominat de cel puţin 50 de temple ale unor dumnezei falşi, nu va putea opri mâna Celui Atotputernic când acesta îşi va elibera poporul. Cu siguranţă, „nu există salvator“ în afară de Iehova.
Caii de război se prăbuşesc, porţile închisorilor se deschid
15. Ce profeţeşte Iehova cu privire la Babilon?
15 „Aşa vorbeşte DOMNUL, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: «Din cauza voastră, am trimis la Babilon şi i-am coborât pe toţi ca fugari, chiar şi pe caldeeni, a căror bucurie era în corăbii. Eu sunt DOMNUL, Sfântul vostru, Creatorul lui Israel, Împăratul vostru». Aşa vorbeşte DOMNUL, care a croit un drum pe mare şi o cărare pe apele cele puternice, care a scos care şi cai, o oştire şi războinici viteji, culcaţi deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciţi şi stinşi ca un muc de lumânare“. — Isaia 43:14–17.
16. Ce se va întâmpla cu Babilonul, cu negustorii caldeeni şi cu oricine va încerca să apere Babilonul?
16 Pentru evreii exilaţi, Babilonul este ca o închisoare, deoarece îi împiedică să se întoarcă la Ierusalim. Însă sistemul de apărare al Babilonului nu constituie un obstacol pentru Cel Atotputernic, Cel care mai înainte „a croit un drum pe mare [Marea Roşie] şi o cărare pe apele cele puternice“, din câte se pare prin apele Iordanului (Exodul 14:16; Iosua 3:13). În mod asemănător, Cirus, instrumentul folosit de Iehova, va face ca apele imensului Eufrat să scadă, dându-le posibilitatea războinicilor lui să intre în oraş. Negustorii caldeeni care circulă pe canalele Babilonului — canale de acces pentru miile de galere comerciale şi pentru bărcile care transportă dumnezeii babilonieni — se vor tângui de durere când puternica lor capitală va fi cucerită. Aşa cum s-a întâmplat cu carele lui Faraon la Marea Roşie, carele iuţi ale Babilonului nu vor fi de nici un folos, nu vor putea să îl salveze. Invadatorii vor lua viaţa oricui va încerca să li se împotrivească, cu aceeaşi uşurinţă cu care cineva stinge fitilul de in al unei lămpi cu ulei.
Iehova îşi conduce poporul în patrie în siguranţă
17, 18. a) Ce lucru „nou“ profeţeşte Iehova? b) În ce sens nu-şi va mai aminti poporul de lucrurile de odinioară, şi de ce?
17 Comparând actele sale de eliberare de mai înainte cu ceea ce urmează să facă, Iehova spune: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple: să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin deşert şi râuri în locuri secetoase. Fiarele câmpului, şacalii şi struţii Mă vor slăvi, pentru că voi da ape în deşert şi râuri în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe aleşii Mei, poporul pe care l-am alcătuit pentru Mine, care vor vesti laudele Mele“. — Isaia 43:18–21.
18 Când spune „nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte“, Iehova nu le sugerează slujitorilor săi să uite actele lui de salvare din trecut. De fapt, multe dintre aceste acte fac parte din istoria Israelului, istorie scrisă sub inspiraţie divină, iar Iehova a poruncit ca eliberarea din Egipt să fie comemorată anual cu ocazia Paştelui (Leviticul 23:5; Deuteronomul 16:1–4). Cu toate acestea, Iehova vrea acum ca poporul său să-l glorifice motivat de „ceva nou“, de ceva ce va cunoaşte în mod direct. Acest lucru nu se referă numai la eliberarea lor din Babilon, ci şi la miraculoasa călătorie spre patria lor, probabil pe drumul cel mai direct care traversează deşertul. Iehova va pregăti „un drum“ pentru ei prin acel ţinut arid şi va înfăptui lucrări de putere care le vor aminti de ceea ce a făcut el pentru israeliţi pe timpul lui Moise — într-adevăr, el îi va hrăni în deşert pe evreii care se vor întoarce în patria lor şi le va potoli setea cu apă din râuri adevărate. Atât de generoase vor fi măsurile pe care le va lua Iehova, încât chiar şi animalele sălbatice îi vor da glorie lui Dumnezeu şi nu vor ataca poporul.
19. În ce sens umblă pe „calea sfinţeniei“ rămăşiţa Israelului spiritual şi însoţitorii ei?
19 În mod asemănător, în 1919, rămăşiţa Israelului spiritual a fost eliberată din captivitatea Babilonului cel Mare şi a pornit pe un drum pe care Iehova îl pregătise pentru ea, numit „calea sfinţeniei“ (Isaia 35:8). Spre deosebire de israeliţi, membrii rămăşiţei nu au trebuit să se deplaseze dintr-un loc geografic într-altul printr-un deşert arzător, iar călătoria lor nu a luat sfârşit după câteva luni, când ar fi sosit la Ierusalim. Totuşi, „calea sfinţeniei“ a condus rămăşiţa creştinilor unşi într-un paradis spiritual. În ce îi priveşte, ei continuă să meargă pe această ‘cale a sfinţeniei’, deoarece încă mai au de mers prin actualul sistem de lucruri. Atât timp cât merg pe această cale — adică atât timp cât respectă normele lui Dumnezeu cu privire la curăţenie şi sfinţenie — ei rămân în paradisul spiritual. Şi cât de bucuroşi sunt ei că o mare mulţime de „neisraeliţi“ li s-a alăturat! Într-un contrast izbitor cu cei ce îşi pun încrederea în sistemul lui Satan, atât rămăşiţa, cât şi însoţitorii ei continuă să se bucure de un bogat banchet spiritual oferit de Iehova (Isaia 25:6; 65:13, 14). Observând binecuvântările pe care Iehova le revarsă peste poporul său, mulţi oameni cu trăsături animalice şi-au schimbat conduita şi îl glorifică pe adevăratul Dumnezeu. — Isaia 11:6–9.
Iehova îşi dezvăluie durerea
20. Cum l-au dezamăgit israeliţii pe Iehova în zilele lui Isaia?
20 Rămăşiţa restabilită a Israelului antic era un popor care se schimbase în bine în comparaţie cu generaţia rea din timpul lui Isaia. Iată ce spune Iehova despre acea generaţie: „Nici măcar pe mine nu m-ai chemat, o Iacov, pentru că te-ai istovit cu mine, o Israel! Nu mi-ai adus oile holocausturilor tale şi cu jertfele tale nu m-ai glorificat. Nu te-am obligat să-mi slujeşti cu un dar, nici nu te-am plictisit cu tămâie albă. Nu ai cumpărat cu bani pentru mine trestie aromatică şi nu m-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale. De fapt, m-ai obligat să-ţi slujesc din cauza păcatelor tale; m-ai istovit cu erorile tale“. — Isaia 43:22–24.
21, 22. a) De ce se poate spune că cerinţele lui Iehova nu sunt împovărătoare? b) Cum l-au obligat de fapt israeliţii pe Iehova să le slujească?
21 Când spune „nu te-am obligat să-mi slujeşti cu un dar, nici nu te-am plictisit cu tămâie albă“, Iehova nu vrea să spună că jertfele şi tămâia albă (o componentă a tămâiei sfinte) nu erau necesare. Acestea făceau parte din închinarea adevărată adusă sub legământul Legii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre ‘trestia aromatică’, un ingredient cu miros dulce care intra în compoziţia uleiului sfânt folosit pentru ungere. Israeliţii au neglijat să le folosească în serviciul la templu. Dar erau împovărătoare acele cerinţe? Absolut deloc! Cerinţele lui Iehova erau uşoare în comparaţie cu cele ale dumnezeilor falşi. De exemplu, dumnezeul fals Moloh pretindea să i se aducă jertfă copii, lucru pe care Iehova nu l-a cerut niciodată! — Deuteronomul 30:11; Mica 6:3, 4, 8.
22 Dacă ar fi avut pricepere spirituală, israeliţii nu ‘l-ar fi istovit’ niciodată pe Iehova. Examinând Legea dată de Dumnezeu, ei ar fi văzut marea sa iubire pentru ei şi i-ar fi adus cu bucurie „grăsimea“, cea mai bună parte a jertfelor lor. Dar ei au păstrat cu lăcomie grăsimea pentru ei înşişi (Leviticul 3:9–11, 16). Cât de mult l-au întristat cu povara păcatelor lor — obligându-l de fapt pe Iehova să le slujească! — Neemia 9:28–30.
Disciplinarea dă rezultate
23. a) De ce este binemeritată disciplinarea primită de la Iehova? b) În ce constă disciplinarea pe care o aplică Dumnezeu Israelului?
23 Deşi severă, însă binemeritată, disciplinarea din partea lui Iehova dă rezultatele dorite, făcând posibilă manifestarea îndurării. „Eu, Eu, Acelaşi, îţi şterg fărădelegile pentru Mine şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea. Cel dintâi tată al tău a păcătuit şi învăţătorii tăi [purtătorii tăi de cuvânt, NW; interpreţii, NW, nota de subsol] s-au răzvrătit împotriva Mea. De aceea am socotit ca nişte pângăriţi [le voi profana, NW] pe căpeteniile sfântului locaş, am dat pierzării pe Iacov şi batjocurii pe Israel“ (Isaia 43:25–28). La fel ca toate celelalte naţiuni ale pământului, Israelul se trage din Adam, „cel dintâi“. De aceea, nici un israelit nu-şi poate ‘scoate dreptatea’. Chiar şi ‘purtătorii de cuvânt’ ai Israelului — învăţătorii sau interpreţii Legii — au păcătuit împotriva lui Iehova şi au predat falsităţi. La rândul lui, Iehova va da „pierzării“ şi „batjocurii“ întreaga sa naţiune. De asemenea, el îi va profana pe toţi cei ce slujesc la ‘sfântul lui locaş’ sau sanctuar.
24. Care este principalul motiv pentru care Iehova şi-a iertat poporul atât în trecut, cât şi în zilele noastre, dar care sunt sentimentele lui pentru poporul său?
24 Observaţi însă că îndurarea divină nu va fi acordată doar pentru că Israelul a manifestat căinţă; ea va fi acordată de dragul numelui lui Iehova. Da, la mijloc este numele său. Dacă i-ar lăsa pentru totdeauna în exil, numele său ar fi profanat de toţi cei ce ar vedea lucrul acesta (Psalmul 79:9; Ezechiel 20:8–10). În mod asemănător astăzi, salvarea oamenilor ocupă un loc secundar în comparaţie cu sfinţirea numelui lui Iehova şi cu justificarea suveranităţii sale. Cu toate acestea, Iehova îi iubeşte pe cei ce acceptă fără rezerve disciplinarea sa şi i se închină cu spirit şi adevăr. El îşi arată iubirea faţă de ei — fie că sunt unşi, fie că fac parte dintre alte oi — ştergându-le fărădelegile pe baza jertfei lui Isus Cristos. — Ioan 3:16; 4:23, 24.
25. Ce lucruri înspăimântătoare va face Iehova în viitorul apropiat, şi cum ne putem manifesta recunoştinţa acum?
25 Mai mult decât atât, Iehova îşi va demonstra în curând iubirea faţă de o mare mulţime de închinători loiali ai săi când va face ceva nou pentru ei. El îi va salva din „marele necaz“, după care ei vor putea trăi pe un „pământ nou“, curăţat (Revelaţia 7:14; 2 Petru 3:13). Ei vor fi martori la cea mai înspăimântătoare manifestare a puterii lui Iehova văzută vreodată de oameni. Deoarece sunt siguri că acest eveniment va avea loc, rămăşiţa unsă şi toţi cei ce vor alcătui marea mulţime se bucură şi trăiesc zi de zi în armonie cu nobila lor misiune: „Voi sunteţi martorii mei“! — Isaia 43:10.
[Notă de subsol]
a În mitologiile popoarelor, mulţi zei sunt „născuţi“ şi au „copii“.
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la paginile 48 şi 49]
Iehova i-a sprijinit pe evrei când aceştia s-au întors la Ierusalim
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 52]
Iehova adresează o provocare naţiunilor cerându-le să aducă martori pentru dumnezeii lor
1. Statuie din bronz a lui Baal 2. Statuete de lut înfăţişând-o pe Aştoret 3. Triada egipteană a lui Isis, Osiris şi Horus 4. Zeiţe ale vechilor greci: Atena (în stânga) şi Afrodita
[Legenda fotografiilor de la pagina 58]
„Voi sunteţi martorii mei.“ — Isaia 43:10
