Capitolul nouăsprezece

Ipocrizia este demascată!

Isaia 58:1–14

1. Cum consideră Isus şi Iehova ipocrizia, şi cum era manifestată aceasta în zilele lui Isaia?

 „PE DINAFARĂ, într-adevăr, [voi] le păreţi drepţi oamenilor — le-a spus Isus conducătorilor religioşi din timpul său —, dar în interior sunteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire“ (Matei 23:28). Condamnând ipocrizia, Isus a arătat cum o consideră Tatăl său ceresc. Capitolul 58 al profeţiei lui Isaia se concentrează în mod special asupra ipocriziei, o atitudine foarte răspândită în Iuda. Certurile, asuprirea şi violenţa erau la ordinea zilei, iar Sabatul devenise un ritual lipsit de însemnătate. Închinarea pe care evreii i-o aduceau lui Iehova era doar de formă. Aceştia făceau paradă de pioşenie postind cu falsă evlavie. Nu e surprinzător că Iehova i-a demascat, arătând cine erau ei în realitate!

‘Vesteşte poporului nelegiuirile lui’

2. Cu ce spirit declară Isaia mesajul lui Iehova, şi cine manifestă un spirit asemănător astăzi?

² Deşi Iehova era dezgustat de conduita locuitorilor lui Iuda, cuvintele lui sunt şi o invitaţie sinceră la căinţă. Iehova vrea însă ca mustrarea lui să fie bine înţeleasă. De aceea, el îi porunceşte lui Isaia: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trompetă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei“ (Isaia 58:1). Faptul de a declara cu îndrăzneală cuvintele lui Iehova putea să atragă duşmănia poporului, însă Isaia nu a dat înapoi. El a manifestat acelaşi spirit de dăruire ca atunci când a spus: „Iată-mă,  trimite-mă!“ (Isaia 6:8). Ce exemplu excelent de perseverenţă este Isaia pentru Martorii lui Iehova de astăzi, care au primit şi ei misiunea de a predica Cuvântul lui Dumnezeu şi de a demasca ipocrizia religioasă! — Psalmul 118:6; 2 Timotei 4:1–5.

3, 4. a) Ce înfăţişare ipocrită afişau contemporanii lui Isaia? b) Care era adevărata stare de lucruri în Iuda?

³ Evreii din zilele lui Isaia pretindeau că îl caută pe Iehova şi că îşi găsesc plăcerea în judecăţile lui drepte. Iată cuvintele lui Iehova: „În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele [în cunoaşterea căilor mele spuneau ei că îşi găsesc plăcerea, NW], ca un popor care ar face dreptate şi n-ar fi părăsit rânduiala [justiţia, NW] Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu“ (Isaia 58:2). Era autentică această plăcere pe care spuneau ei că o găsesc în căile lui Iehova? Nu, deoarece ei erau numai în aparenţă ‘ca un popor care face dreptate’. În realitatea, această naţiune ‘părăsise justiţia Dumnezeului ei’.

⁴ Situaţia se aseamănă foarte mult cu aceea despre care i s-a vorbit mai târziu profetului Ezechiel. Iehova i-a spus lui Ezechiel că evreii îşi ziceau unii altora: „Veniţi deci şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la DOMNUL!“ Însă Dumnezeu l-a avertizat pe Ezechiel asupra lipsei de sinceritate a acestora: „Vin cu grămada la tine, . . . ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc; căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă după câştigul lor necinstit. Iată, tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi care cânţi bine cu un instrument. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc“ (Ezechiel 33:30–32). Şi contemporanii lui Isaia pretindeau că îl căutau încontinuu pe Iehova, însă nu ascultau de cuvintele sale.

 Un post nesincer

5. Cum au încercat evreii să obţină favoarea divină, dar cum le-a răspuns Iehova?

⁵ Încercând să obţină favoarea divină, evreii posteau în mod formal, însă pioşenia lor prefăcută îi înstrăina de fapt de Iehova. Făcând pe nevinovaţii, aceştia întrebau miraţi: „La ce ne foloseşte să postim . . .dacă Tu nu vezi? De ce să ne întristăm sufletul, dacă Tu nu ţii seama?“ Iehova le răspunde fără ocolişuri, spunându-le: „Iată, în ziua postului vostru, căutaţi plăcerile voastre şi asupriţi pe lucrătorii voştri. Iată, postiţi ca să discutaţi şi să vă certaţi, ca să loviţi cu pumnul răutăţii; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. Oare acesta este postul pe care Eu l-am ales: să-şi întristeze omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig [o trestie, NW] şi să întindă sub el sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută DOMNULUI?“ — Isaia 58:3–5.

6. Ce fapte ale evreilor trădează lipsa de sinceritate a postului lor?

⁶ În timp ce posteau şi făceau pe evlavioşii, cerând chiar judecăţi drepte de la Iehova, evreii îşi vedeau de propriile lor plăceri şi interese materiale. Ei se certau, îşi asupreau semenii şi recurgeau la violenţă. Încercând să-şi ascundă faptele, ei afişau un aer posomorât — îşi plecau capul ca o trestie, se îmbrăcau în sac şi stăteau în cenuşă — prefăcându-se că se căiesc de păcatele lor. Aveau toate acestea vreo valoare atât timp cât ei continuau să se răzvrătească? Ei nu manifestau deloc întristarea pioasă sau căinţa care caracterizează posturile sincere. Deşi zgomotoase, văicărelile lor nu erau auzite în cer.

7. Cum au acţionat cu ipocrizie iudeii de pe timpul lui Isus, şi cum procedează la fel mulţi oameni de astăzi?

 ⁷ Evreii din timpul lui Isus se arătau la fel de evlavioşi când posteau, unii dintre ei făcând acest lucru chiar de două ori pe săptămână (Matei 6:16–18; Luca 18:11, 12). De asemenea, mulţi capi religioşi aveau aceeaşi atitudine ca a generaţiei din timpul lui Isaia, fiind aspri şi autoritari. De aceea, Isus i-a demascat plin de curaj pe acei ipocriţi religioşi, spunându-le că închinarea lor era zadarnică (Matei 15:7–9). Şi astăzi milioane de oameni „declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor, deoarece sunt detestabili şi neascultători şi neaprobaţi pentru vreo lucrare bună“ (Tit 1:16). Aceştia poate că speră să primească îndurare de la Dumnezeu, dar conduita lor trădează lipsă de sinceritate. Spre deosebire de ei, Martorii lui Iehova manifestă o adevărată devoţiune sfântă şi o iubire frăţească autentică. — Ioan 13:35.

Ce presupune adevărata căinţă

8, 9. De ce acţiuni concrete trebuie să fie însoţită căinţa sinceră?

⁸ Iehova vrea ca evreii să facă mai mult decât să postească pentru păcatele lor; el vrea ca ei să se căiască. Numai aşa vor putea câştiga favoarea lui (Ezechiel 18:23, 32). El spune că, pentru a avea valoare, postul trebuie să fie însoţit de corectarea păcatelor. Să analizăm întrebările pe care le pune Iehova, întrebări ce îndeamnă la reflecţie: „Nu este acesta postul pe care Eu l-am ales: să dezlegi lanţurile răutăţii, să deznozi legăturile robiei, să dai drumul celor asupriţi şi să rupi orice fel de jug?“ — Isaia 58:6.

⁹ Lanţurile şi jugul sunt simboluri potrivite ale sclaviei nemiloase. De aceea, evreii ar face mai bine să respecte porunca: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, în loc să postească şi, în acelaşi timp, să îi asuprească pe conaţionalii lor (Leviticul 19:18). Ei trebuie să îi elibereze pe toţi cei pe  care îi asupresc şi i-au făcut sclavi pe nedrept. a Actele religioase făcute doar pentru a-i impresiona pe alţii nu înlocuiesc devoţiunea sfântă autentică şi faptele care sunt o dovadă a iubirii frăţeşti. Profetul Mica, un contemporan al lui Isaia, a scris următoarele: „Ce cere Iehova de la tine, decât să practici justiţia, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ — Mica 6:8, NW.

10, 11. a) În loc să postească, ce era mai bine să facă evreii? b) Cum pot aplica creştinii de astăzi sfatul pe care l-a dat Iehova evreilor?

¹⁰ A manifesta justiţie, bunătate şi modestie înseamnă a le face bine altora, aceasta fiind esenţa Legii lui Iehova (Matei 7:12). Ar fi fost mult mai bine dacă, în loc să postească, evreii şi-ar fi împărţit bunurile cu cei nevoiaşi. Iehova îi întreabă: „Nu este [postul pe care l-am ales] să-ţi împarţi pâinea cu cel flămând şi să aduci în casa ta pe nenorociţii fără adăpost şi dacă vezi pe un om gol, să-l acoperi, şi să nu întorci spatele semenului tău?“ (Isaia 58:7). Într-adevăr, în loc să postească pentru a-i impresiona pe alţii, cei ce aveau posibilităţi materiale trebuiau să le ofere hrană, îmbrăcăminte şi adăpost locuitorilor nevoiaşi din Iuda — care erau de fapt fraţii lor.

¹¹ Aceste frumoase principii ale iubirii şi compasiunii frăţeşti enunţate de Iehova nu au fost valabile doar pentru evreii din zilele lui Isaia. Ele îi îndrumă şi pe creştini. Iată ce a scris apostolul Pavel în acest sens: „Astfel, cât avem timp favorabil pentru aceasta, să facem ce este bine faţă de toţi, dar îndeosebi faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“  (Galateni 6:10). Congregaţia creştină trebuie să fie un refugiu în care să existe iubire şi afecţiune frăţească, având în vedere îndeosebi timpurile tot mai critice în care trăim. — 2 Timotei 3:1; Iacov 1:27.

Ascultarea aduce bogate binecuvântări

12. Ce va face Iehova dacă poporul său îl va asculta?

¹² Ce bine ar fi dacă poporul lui Iehova ar da dovadă de perspicacitate şi ar accepta mustrarea făcută cu iubire de Dumnezeu! Iată ce spune Iehova: „Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; dreptatea ta îţi va merge înainte şi slava DOMNULUI va fi paza din spatele tău. Atunci tu vei chema, şi DOMNUL va răspunde; vei striga, şi El va zice: «Iată-Mă!»“ (Isaia 58:8, 9a). Ce cuvinte emoţionante şi pline de căldură! Iehova îi binecuvântează şi îi ocroteşte pe cei care îşi găsesc desfătarea în dreptate şi în bunătate iubitoare. Dacă poporul lui Iehova se va căi de răutate şi de ipocrizie şi dacă va asculta de Dumnezeu, situaţia se va schimba în bine. Iehova va acorda ‘vindecare’, sau va restabili naţiunea din punct de vedere material şi spiritual. De asemenea, el îi va ocroti, aşa cum a făcut cu strămoşii lor când aceştia au ieşit din Egipt. El va răspunde imediat la strigătele lor după ajutor. — Exodul 14:19, 20, 31.

13. Ce binecuvântări le sunt rezervate evreilor dacă vor reacţiona favorabil la îndemnul lui Iehova?

¹³ Iehova adaugă acum la îndemnul său de mai înainte următoarele: „Dacă vei îndepărta jugul [sclaviei nemiloase şi nedrepte] din mijlocul tău, ameninţările cu degetul [probabil în semn de batjocură sau pentru a aduce învinuiri false] şi cuvintele deşarte, dacă vei da mâncarea ta celui flămând  şi vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!“ (Isaia 58:9b, 10). Egoismul şi răutatea nu servesc la nimic şi atrag mânia lui Iehova. Însă bunătatea şi generozitatea, manifestate mai ales faţă de cei flămânzi şi necăjiţi, aduc mari binecuvântări din partea lui Dumnezeu. Ce bine ar fi ca evreii să dea atenţie acestor adevăruri! Atunci, datorită prosperităţii lor spirituale, ei vor străluci asemenea soarelui la amiază, care risipeşte orice urmă de întuneric. Mai presus de toate, ei îl vor onora şi îi vor aduce laude lui Iehova, Sursa gloriei şi binecuvântărilor lor. — 1 Împăraţi 8:41–43.

O naţiune restabilită

14. a) Cum reacţionează contemporanii lui Isaia la cuvintele lui? b) Ce continuă Iehova să ofere?

¹⁴ Din nefericire, evreii au ignorat invitaţia lui Iehova şi s-au afundat tot mai mult în răutate. În cele din urmă, Iehova a fost obligat să îi trimită în exil, aşa cum îi avertizase (Deuteronomul 28:15, 36, 37, 64, 65). Cu toate acestea, următoarele cuvinte pe care le spune Iehova prin intermediul lui Isaia oferă în continuare speranţă. Dumnezeu prezice că o rămăşiţă care va accepta disciplinarea şi se va căi se va întoarce cu bucurie în Iuda, chiar dacă ţara va fi pustie.

15. Ce restabilire fericită prezice Iehova?

¹⁵ Îndreptând atenţia spre restabilirea poporului său din 537 î.e.n., Iehova spune prin intermediul lui Isaia: „DOMNUL te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul în secetă şi va da din nou putere oaselor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu înşală“ (Isaia 58:11). Iehova va restabili ţara arsă de soare a Israelului şi o va face să producă roade din belşug. Ceea ce este şi mai minunat, el îi va binecuvânta pe evreii penitenţi, dând din nou putere „oaselor lor“, aducându-i de la o stare de moarte spirituală  la o stare de vitalitate deplină (Ezechiel 37:1–14). Poporul însuşi va deveni ca „o grădină bine udată“, plină cu roade spirituale.

16. Cum va fi restabilită ţara?

¹⁶ Restabilirea va însemna, printre altele, reconstruirea cetăţilor distruse în timpul invaziei babiloniene din 607 î.e.n. „Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica temeliile rămase din generaţie în generaţie; vei fi numit Reparator de spărturi, Cel care repară drumurile şi face ţara bună de locuit“ (Isaia 58:12). Expresiile analoage „dărâmăturile de mai înainte“ şi „temeliile rămase din generaţie în generaţie“ (sau temeliile care rămăseseră în paragină generaţii la rând) arată că evreii repatriaţi vor reconstrui cetăţile dărâmate ale lui Iuda, mai ales Ierusalimul (Neemia 2:5; 12:27; Isaia 44:28). Ei vor repara ‘spărturile’ din zidurile Ierusalimului şi, fără îndoială, şi pe cele din zidurile altor cetăţi. — Ieremia 31:38–40; Amos 9:14.

Binecuvântări care însoţesc respectarea cu fidelitate a sabatului

17. Cum se adresează Iehova poporului când îi spune să respecte legile sabatului?

¹⁷ Sabatul era o dovadă a interesului profund pe care îl avea Dumnezeu pentru bunăstarea materială şi spirituală a poporului său. Isus a spus: „Sabatul a venit în existenţă pentru om“ (Marcu 2:27). În această zi sfinţită de Iehova israeliţii aveau prilejul să-şi arate iubirea pentru Dumnezeu. Din nefericire, în zilele lui Isaia, sabatul devenise o zi în care poporul respecta nişte ritualuri fără valoare în timp ce căuta să-şi satisfacă dorinţele egoiste. De aceea, Iehova are din nou motive să-şi mustre poporul. Şi de data aceasta, el încearcă să-i sensibilizeze inima, spunându-i: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua sabatului, ca să nu-ţi faci plăcerea ta în ziua  Mea cea sfântă; dacă sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe DOMNUL, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nevorbind flecării, atunci te vei putea desfăta în DOMNUL şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura DOMNULUI a vorbit“. — Isaia 58:13, 14.

18. Ce consecinţe urma să aibă pentru Iuda nerespectarea sabatului?

¹⁸ Sabatul era o zi în care evreii trebuiau să mediteze la lucruri spirituale, să se roage şi să se închine împreună cu familia lor. Sabatul trebuia să îi ajute pe evrei să mediteze la lucrurile minunate pe care le făcuse Iehova pentru ei şi la justiţia şi iubirea reflectate în Legea sa. Astfel, respectarea cu fidelitate a acestei zile trebuia să ajute poporul să se apropie mai mult de Dumnezeul său. Evreii însă profanau  sabatul şi, de aceea, erau în pericol să piardă binecuvântarea lui Iehova. — Leviticul 26:34; 2 Cronici 36:21.

19. Ce mari binecuvântări le sunt rezervate evreilor dacă vor respecta din nou sabatul?

¹⁹ Totuşi, dacă trag învăţăminte din disciplinare şi respectă din nou Sabatul, evreii vor avea parte de mari binecuvântări. Foloasele pe care le aduc închinarea adevărată şi respectarea sabatului se vor face simţite din plin în toate domeniile vieţii (Deuteronomul 28:1–13; Psalmul 19:7–11). De exemplu, Iehova va face ca poporul său să se ‘suie pe înălţimile ţării’. Această expresie sugerează victorie asupra duşmanului şi siguranţă. Cel ce stăpâneşte asupra locurilor înalte — asupra dealurilor şi munţilor — stăpâneşte asupra întregii ţări (Deuteronomul 32:13; 33:29). Când Israelul a ascultat de Iehova, naţiunea s-a bucurat de ocrotirea lui Dumnezeu fiind respectată de celelalte naţiuni, care chiar s-au temut de ea (Iosua 2:9–11; 1 Împăraţi 4:20, 21). Dacă va asculta şi se va întoarce din nou la Iehova, naţiunea va redobândi o parte din gloria ei de odinioară. Iehova le va da israeliţilor toată „moştenirea tatălui [lor] Iacov“ — binecuvântările promise prin intermediul legământului Său încheiat cu strămoşii lor, mai ales garanţia că vor stăpâni Ţara Promisă. — Psalmul 105:8–11.

20. Ce „odihnă de sabat“ există pentru creştini?

²⁰ Ce pot învăţa creştinii de aici? La moartea lui Isus Cristos, Legea mozaică a fost abrogată, şi odată cu ea şi porunca de a respecta sabatul (Coloseni 2:16, 17). Cu toate acestea, spiritul pe care trebuia să-l promoveze în Iuda respectarea sabatului, şi anume punerea intereselor spirituale pe primul loc şi cultivarea unor relaţii strânse cu Iehova, trebuie manifestat şi de închinătorii de astăzi ai lui Iehova (Matei 6:33; Iacov 4:8). În plus, în scrisoarea sa către evrei Pavel spune următoarele: „Rămâne . . . pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat“. Creştinii intră în această „odihnă de sabat“ dacă ascultă de  Iehova şi dacă urmăresc dreptatea care vine prin credinţa în sângele vărsat al lui Isus Cristos (Evrei 3:12, 18, 19; 4:6, 9–11, 14–16). Creştinii ţin acest fel de sabat în fiecare zi, nu doar o zi pe săptămână. — Coloseni 3:23, 24.

Israelul spiritual ‘se suie pe înălţimile ţării’

21, 22. În ce fel a făcut Iehova ca Israelul să ‘se suie pe înălţimile ţării’?

²¹ După eliberarea lor din captivitatea babiloniană în 1919, creştinii unşi au ţinut cu fidelitate ceea ce era prefigurat prin sabat. Ca urmare a acestui fapt, Iehova a făcut ca ei să ‘se suie pe înălţimile ţării’. În ce sens? În 1513 î.e.n., Iehova a încheiat un legământ cu urmaşii lui Avraam. Dacă ar fi ascultat, aceştia ar fi devenit un regat de preoţi şi o naţiune sfântă (Exodul 19:5, 6). În cei 40 de ani petrecuţi în deşert, Iehova a avut grijă de ei, aşa cum un vultur îşi poartă puii, şi i-a binecuvântat cu bunuri din abundenţă (Deuteronomul 32:10–12). Însă naţiunea nu a avut credinţă şi, în cele din urmă, nu a mai primit privilegiile pe care le-ar fi putut avea. Cu toate acestea, Iehova are astăzi un regat de preoţi, care este reprezentat de Israelul lui Dumnezeu. — Galateni 6:16; 1 Petru 2:9.

²² În „timpul sfârşitului“, această naţiune spirituală face ceea ce Israelul antic nu a făcut. Membrii acestei naţiuni şi-au păstrat credinţa în Iehova (Daniel 8:17). Deoarece respectă cu rigurozitate normele şi căile lui înalte, Iehova i-a suit, în sens spiritual, pe înălţimi (Proverbele 4:4, 5, 8; Revelaţia 11:12). Feriţi de depravarea din jurul lor, ei au un stil de viaţă bazat pe norme înalte şi, în loc să urmeze cu încăpăţânare propriile lor căi, îşi găsesc „delectarea în Iehova“ şi în Cuvântul său (Psalmul 37:4, NW). Iehova i-a ajutat să rămână tari spiritualiceşte în faţa opoziţiei înverşunate cu care s-au confruntat în toată lumea. Din 1919, „ţara“ lor spirituală  nu a mai fost călcată în picioare (Isaia 66:8). Ei continuă să fie un popor pentru măreţul nume al lui Iehova, pe care îl fac cunoscut în întreaga lume (Deuteronomul 32:3; Faptele 15:14). Mai mult decât atât, un număr tot mai mare de persoane umile din toate naţiunile se bucură împreună cu ei de marele privilegiu de a fi învăţaţi căile lui Iehova şi de a fi ajutaţi să umble pe ele.

23. În ce sens a făcut Iehova ca slujitorii săi unşi să ‘se bucure de moştenirea tatălui lor Iacov’?

²³ Iehova a făcut ca slujitorii săi unşi să se bucure de ‘moştenirea tatălui lor Iacov’. Când l-a binecuvântat pe Iacov în locul lui Esau, patriarhul Isaac a prezis binecuvântări pentru toţi cei ce urmau să exercite credinţă în Sămânţa promisă a lui Avraam (Geneza 27:27–29; Galateni 3:16, 17). La fel ca Iacov — şi spre deosebire de Esau — creştinii unşi şi însoţitorii lor „apreciază lucrurile sacre“, îndeosebi hrana spirituală pe care Dumnezeu o oferă din abundenţă (Evrei 12:16, 17; Matei 4:4). Această hrană spirituală — din care face parte cunoştinţa despre ce va realiza Iehova prin intermediul Seminţei promise şi al asociaţilor Seminţei — este întăritoare, înviorătoare şi vitală pentru spiritualitatea lor. De aceea, este important ca ei să asimileze în permanenţă hrană spirituală citind şi meditând la Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 1:1–3). Este neapărat necesar ca ei să participe împreună cu fraţii lor de credinţă la întrunirile creştine. De asemenea, este important ca ei să susţină normele înalte ale închinării pure în timp ce împart cu bucurie cu alţii această hrană spirituală.

24. Ce conduită au creştinii adevăraţi de astăzi?

²⁴ În timp ce aşteaptă cu nerăbdare împlinirea promisiunilor lui Iehova, fie ca toţi creştinii adevăraţi să respingă orice formă de ipocrizie. Fiind hrăniţi de ‘moştenirea tatălui lor Iacov’, fie ca ei să se bucure în continuare de siguranţă spirituală „pe înălţimile ţării“.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

 [Legenda ilustraţiei de la pagina 278]

Evreii posteau şi îşi plecau capul, prefăcându-se că se căiesc, însă nu-şi schimbau conduita

 [Legenda ilustraţiei de la pagina 283]

Cei ce au posibilităţi materiale le oferă adăpost, îmbrăcăminte şi hrană celor nevoiaşi

[Legenda fotografiei de la pagina 286]

Dacă se va căi, Iuda îşi va putea reconstrui cetăţile distruse